ZILELE BIBLIOTECII UNIVERSITARE

17-19 noiembrie

Biblioteca 2030: ce va rămâne din biblioteca pe care o ştim?
Dincolo de cărţi şi algoritmi: ce păstrăm, ce schimbăm, ce costruim?

• Biblioteca, bibliotecarul şi provocările erei digitale

• Biblioteca – un mediator competent între studenţi şi cunoaştere

• Adaptare, inovare şi noi roluri profesionale în biblioteca universitară în era transformării digitale

• Biblioteca 2030 – Vom mai şti să gândim fără ajutorul tehnologiei?

• Biblioteca, bibliotecarul şi provocările erei digitale

Dacă am face un sondaj de opinie în care am întreba ce reprezintă biblioteca pentru un cititor (utilizator), multitudinea răspunsurilor primite ar pune în dificultate pe orice bibliotecar, indiferent de experienţa dobândită de acesta sau profesionalismul de care dă dovadă. Totuşi, această dilemă poate fi rezolvată dacă, atât bibliotecarii, cât şi utilizatorii, văd biblioteca publică, universitară, şcolară etc. drept o expresie a necesităţii umane de a învăţa şi perpetua cunoaşterea sub toate formele ei. Privită din punct de vedere istoric, evoluţia bibliotecilor se leagă în mod organic de istoria scrisului şi de istoria cunoaşterii înregistrate pe un suport. Astfel se poate spune că bibliotecile au progresat de la tăbliţele de lut organizate în arhive în Orientul Apropiat Antic la ecosistemele digitale ale cunoaşterii.

Însă ca în orice proces de evoluţie, atât bibloteca, cât şi bibliotecarul necesită transformări care să permită trecerea de la simpla gestionare a cărţilor la crearea de experienţe digitale inteligente prin intermediul inteligenţei artificiale.

Redefinirea bibliotecii în era digitală

De ceva vreme asistăm la un fenomen care este inevitabil în vieţile noastre, şi anume trsnsformarea tuturor domeniilor de activitate şi a instituţiilor prin intermediul digitalizării şi al inteligenţei artificiale (AI). Cum era de aşteptat şi bibliotecile sunt supuse acestor transformări care au ca scop trecerea de la biblioteca tradiţională la biblioteca digitală. Aceasă trecere este de fapt o evouţie structurală de la fondul documentar existent pe suport tipărit la baze de date online şi resurse multimedia ce pot fi accesate prin internet.

Totuşi, într-o eră digitală din ce în ce mai dinamică, nu trebuie să privim biblioteca tradiţională ca pe un concept depăşit, pentru că ştim că orice bibliotecă «trăieşte» prin cititorii ei şi din fericire încă mai sunt persoane care preferă să răsfoiască o carte din rafturi în liniştea unei săli de lectură, decât să acceseze aceeaşi carte pe internet. De asemenea, din exemplele de zi cu zi ştim că pentru a găsi o informaţie de calitate pe internet trebuie să ai o pregătire tradiţională.

Deşi opinia generală este că bibloteca tradiţională trebuie să se modernizeze şi să accepte faptul că numărul de cititori este într-un declin constant, în timp ce numărul de utilizatori de internet creşte exponenţial, nu trebie să ignorăm că: «O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi» (Sharon Creech) şi procesul de digitalizare se va extinde pe o perioadă destul de lungă.

Având în vedere numeroasele proiecte prin care o mare parte a moştenirii culturale a lumii să fie transpusă în domeniul digital, bibloteca şi, implicit, bibliotecarul, trebuie nu numai să se adapteze noii realităţi, ci să şi devină conştienţi de avantajele şi dezavantajele digitalizării şi a provocărilor generate de inteligenţa artificială.

Astfel, o primă etapă a transformării bibliotecii a reprezentat-o trecerea de la bibloteca tradiţională la biblioteca hibrid, concept folosit pentru prima oară de Chris Rusbridge în anul 1998. Biblioteca hibrid reprezintă o structură info-documentară care îmbină în mod armonios resursele tradiţionale – cărţile tipărite, manuscrisele, periodicele – cu resursele electronice şi digitale – baze de date online, e-book-uri, cataloage informatizate etc.

O bibliotecă hibrid se caracterizează prin următoarele proprietăţi: a) dublă natură, prin care accesul este oferit atât la rafturile fizice şi la sala de lectură, cât şi la platformele digitale la distanţă prin intermediul dispozitivelor inteligente; b) evoluţie, prin situarea între biblioteca tradiţională şi biblioteca digitală; c) interfeţe integrate, prin utilizarea sistemelor unificate de căutare prin care utilizatorii pot găsi simultan un volum tipărit şi un articol în format PDF; d) personal specializat prin formarea profesională a biblotecarilor, atât în ştiinţele tradiţionale ale informării şi conservării fondului documentar, cât şi în deprinderea de abilităţi informatice care să le permită navigarea pe internet prin intermediul instrumentelor digitale; e) rol social şi cultural, prin menţinerea statutului de spaţiu comunitar fizic de învăţare şi colaborare totodată adaptat la noile tehnologii.

Însă şi acest tip de bibliotecă se confruntă cu provocări generate de drepturile de autor, inegalitatea accesului şi arhivarea pe termen lung. Totuşi, succesul poate fi atins dacă se îndeplinesc următoarele obiective: • Integrarea colecţiilor le permite utilizatorilor căutarea în catalogul electronic, atât a cărţilor existente în format fizic, cât şi a e-book-urilor, a revistelor ştiinţifice disponibile online sau a bazelor de date; • Spaţiile flexibile şi multifuncţionale sunt împărţite în: zone de socializare şi co-working, zone de linişte şi laboratoare tehnologice; • Competenţe noi pentru biblotecari care presupun consultare informaţională pentru utilizatori în ceea ce priveşte alfabetizarea digitală şi oferirea suportului în cercetare; • Tehnologii emergente şi automatizarea anumitor activităţi, precum împrumutul şi returnarea rapidă a cărţilor, emiterea de notificări pentru returnări, posibilitatea de a rezerva locuri în sala de lectură prin telefon etc.

La nivel mondial exemplele de succes ale biblitecii de tip hibrid sunt multiple, dar biblioteca care poate fi considerată drept un etalon global este Biblioteca Oodi din Finlanda care îmbină în mod armonios colecţia impresionantă de cărţi cu săli cinematografice, ateliere de cusut şi imprimante 3D într-un spaţiu arhitectural spectaculos. Dar, deşi apariţia bibliotecii hibrid a însemnat o etapă de evoluţie importantă în parcursul spre digitalizare a tuturor tipurilor de biblioteci, inclusiv cele universitare, se pare că utilizatorii şi contextul informaţional global au condus către apariţia bibliotecilor digitale şi virtuale.

Astfel, biblioteca digitală a apărut ca o consecinţă directă a dezvoltării în ritm accelerat a tehnologiilor informaţiei şi este percepută ca o platformă care permite utilizatorilor să lucreze într-un mediu electronic şi hipertextual. O bibliotecă digitală (denumită şi virtuală sau electronică) este un tip de bibliotecă în care sunt adunate diverse materiale în format digital. Acestea pot fi texte, materiale vizuale, audio sau video, fiind stocate în format electronic. (Coravu, Robert, „Bibliotecă automatizată, bibliotecă digitală, bibliotecă virtuală, bibliotecă hibridă. Delimitări conceptuale”, Academia.edu) Biblioteca digitală are ca puncte de sprijin trei piloni: colecţiile digitale (conţinutul digital), tehnologiile de informare şi comunicare şi utilizatorii. Astfel, biblioteca digitală este considerată, în egală măsură, atât un concept organizaţional, cât şi o structură stabilă. Conceptual, acest tip de bibliotecă poate fi reprezentat ca în figura 1.1.

Principalele obiective atribuite bibliotecilor digitale sunt: • conservarea patrimoniului; • accesibilitatea extinsă; • educaţia şi cercetarea. De asemenea, bibliotecile digitale pot avea şi obiective specifice destinate unor proiecte naţionale, precum Biblioteca Digitală Naţională şi E-cultura: • un punct unic de acces; • compatibilitatea internaţională; • diversificarea conţinutului.

Toate aceste obiective necesită perseverenţă şi eforturi susţinute din partea tuturor actorilor implicaţi în procesele de digitalizare a numărului tot mai mare de documente de bibliotecă. Să vedem ce caracteristici importante au aceste obiective:

– Conservarea patrimoniului presupune protejarea şi promovarea patrimoniului cultural scris care se regăseşte de cele mai multe ori pe o hârtie veche sau foarte fragilă, pe care timpul şi condiţiile de păstrare şi-au lăsat amprenta. În acest context, misiunea bibliotecii digitale este de a proteja fizic aceste documente furnizând utilizatorilor documentul dorit în format digital. De asemenea, documente precum hărţile vechi, publicaţiile etc. pot fi asigurate prin copii de siguranţă. Toate aceste demersuri se realizează pentru a oferi acces gratuit la documentele digitalizate, atât publicului larg, cât şi cercetătorilor de oriunde.

– Accesibilitatea extinsă presupune conceperea unor platforme online capabile să pună la dispoziţia publicului larg un volum mare de resurse culturale, educaţionale şi ştiinţifice prin eliminarea barierelor de natură fizică, tehnologică sau de abilităţi. În ţara noastră, toate demersurile efectuate pentru accesibilitatea extinsă urmează standardele globale WCAG (Web Content Accessibility Guidelines) şi directiva europeană referitoate la accesibilitatea web.

Pentru ca biblioteca digitală să devină complet accesibilă, trebuie să integreze următoarele funcţionalităţi: • compatibilitate cu cititoarele de ecran • interfaţă adaptabilă • navigare exclusivă de la tastatură şi multimodalitate. Toate aceste facilităţi optimizează accesul la fondul documentar al mai multor utilizatori, printre care se regăsesc şi persoanele cu diferite dizabilităţi.

– Educaţia şi cercetarea la nivelul bibliotecii digitale reprezintă elemente de importanţă majoră ce contribuie la transformarea parcursului academic al tuturor utilizatorilor bibliotecilor din mediul educaţional. Însă şi bibliotecile digitale au evoluat de la statutul de simple depozite electronice la acel hub dinamic de cunoaştere care susţine în mod direct mişcările de Open Sicience şi Open Education. Practic, biblioteca digitală contribuie la democratizarea accesului la procesul educaţional, prin eliberarea tuturor barierelor de natură geografică şi temporală. Astfel, pentru orice participant la procesul educaţional, învăţarea devine mult mai facilă şi eficientă cu ajutorul avantajelor oferite de digitalizare şi de inteligenţa artificială.

Poate că încă nu ne dăm seama de impactul pe care îl au bibliotecile digitale în educaţie, însă este de ajuns să ne amintim de perioada pandemiei de COVID 19 când accesul fizic a fost foarte limitat, inclusiv în instituţiile de învăţământ şi pentru toţi cei implicaţi; salvarea a venit de la accesul universal şi permanent la diferite resurse de învăţare care se regăsesc cu uşurinţă în bibliotecile digitale. Realitatea post pandemie a accelerat procesul de digitalizare din cadrul bibliotecilor, acestea devenind hub-uri educaţionale cu un număr sporit de utilizatori. Totodată, bibliotecile digitale au fost incluse în diverse proiecte educaţionale care contribuie la îmbunătăţirea platformelor de e-learning ce vin în sprijinul tuturor actorilor implicaţi în procesul educaţional. În ţara noastră sunt dezvoltate mai multe platforme educaţionale, precum: Livresq, Matejoaca, REI Plus etc., unele dintre acestea conţinând şi inteligenţă artificială care contribuie la eficientizarea proceselor didactice şi de învăţare.

Concomitent cu transformările digitale la care sunt supuse bibliotecile, creşte şi interesul acestora pentru desfăşurarea de cursuri sau proiecte care să contribuie la dezvoltarea abilităţilor digitale, atât a utilizatorilor proprii, cât şi a altor persoane din cadrul comunităţii.

Bibliotecile digitale sunt implicate activ şi în demersurile de cercetare ale utilizatorilor prin centralizarea resurselor complexe, eficientizarea documentării şi interconectarea globală. Pentru a ajunge la rezultate optime, trebuie avută în vedere promovarea accesului liber, online a documentelor în format digital, care să favorizeze schimbul de idei şi informaţii. Cert este că o bibliotecă digitală oferă numeroase avantaje, atât utilizatorilor, cât şi creatorilor ei. Printre aceste avantaje sunt: • furnizarea celor mai rapide modalităţi de acces la informaţii şi îmbunătăţirea procesului de căutare şi consultare a documentelor (Nicoleta-Roxana Dinu, Biblioteca digitală – abordare teoretică); • accesarea simultană a documentelor digitale, atât online, cât şi local, de către mai mulţi utilizatori, indiferent de zona geografică din care aceştia provin; • conservarea documentelor originale rare sau supuse deteriorării; permite procesări de texte, grafice, figuri, scheme, imagini fixe, clipuri sau sunete; • densitatea de informaţii cuprinsă în documentele digitale nu reprezintă un impediment pentru spaţiul fizic din bibliotecă; • contribuie la optimizarea managementului documentelor de bibliotecă, prin crearea depozitelor de documente şi a informaţiilor structurate; • sporirea numărului de noi utilizatori; • susţine accesul egal la informaţie pentru toate tipurile de utilizatori, inclusiv pentru cei cu anumite dizabilităţi fizice; • oferă vizibilitate internaţională instituţiei care o deţine.

Biblioteca digitală prezintă anumite dezavantaje generate de aspectele legislative referitoare la acordurile de licenţă şi drepturile de autor, de costuri ridicate la achiziţia tehnologiei utilizate, de instruirea personalului şi crearea de metadate. Dacă privim înapoi, observăm că evoluţia bibliotecii digitale a parcurs un drum destul de lung, de la simplele baze de date textuale de la început, până la reţelele integrate hibride şi platforme cloud. Astăzi, bibliotecile digitale combină accesul deschis cu funcţii de căutare avansată, conţin metadate complexe şi au rolul de centre digitale pentru comunitate.

Biblioteca virtuală a apărut ca o extensie a bibliotecii digitale şi de cele mai multe ori desemnează, fie un spaţiu online, fie un portal bazat pe reţele de calculatoare care oferă accesul la resurse ce se regăsesc în baze de date diferite sau în bibliotecile electronice.

Profesionalismul biblotecarului în era digitală

„Sunt puţine profesiile în perimetrul cărora s-au produs schimbări atât de esenţiale şi atât de profunde cum este cazul biblioteconomiei şi ştiinţei informării”. (Ion Stoica)

Transformările digitale aflate în plină evoluţie în toate bibliotecile din reţeaua naţională şi-au pus amprenta şi pe rolul bibliotecarului care, dintr-un păstrător al cărţilor în format fizic, a devenit un ghid de importanţă majoră în lumea informaţiilor. În zilele noastre, bibliotecarul este cel care rezolvă problemele complexe de acces la informaţii de calitate şi foloseşte metode raţionale de gestionare a schimbărilor survenite, asigurând o dezvoltare durabilă a bibliotecii. În acest mod, el contribuie la creşterea prestigiului instituţiei din care face parte, precum şi la modelarea imaginii profesiei de biblotecar. Particularitatea profesiei de bibliotecar este reprezentată de dualitatea ei: pe de o parte, valoarea constantă a bibliotecarului, care rezultă din activitatea de dezvoltare a colecţiilor, deseminarea cunoştinţelor şi informaţiilor, îndeplinirea cu abnegaţie a funcţiilor informaţionale, educaţionale şi culturale, iar pe de altă parte rolul bibliotecarului este de a conserva patrimoniul cultural acumulat până în prezent. Ambele funcţii sunt puse în aplicare astfel încât să evidenţieze corelaţia dintre ele şi să contribuie la formarea competenţelor şi abilităţilor lui profesionale şi să presteze servicii calitative şi atractive pentru utilizatori.

Biblioteca secolului XXI este o bibliotecă informatizată ce pune în valoare atuurile noilor tehnologii informatice şi de telecomunicaţie transformând modul de acces la informaţii, activitatea de organizare a colecţiilor şi întreaga activitate de informare. Toate aceste transformări şi-au pus amprenta şi pe angajaţii din cadrul bibliotecii care trebuie să dea dovadă de o capacitate deosebită de a învăţa lucruri noi şi de a se adapta cerinţelor generate de noua eră digitală. Faptul că biblioteca tradiţională are în centru cartea, iar biblioteca digitală îşi centrează activitatea pe utilizatori, rolul bibliotecarului este indispensabil pentru asigurarea celor mai bune servicii de bibliotecă şi astfel el devine un intermediar activ între utilizatori şi sursele de informare. Însă, ca în orice profesie, şi profesia de bibliotecar necesită o educaţie profesională continuă, precum şi o creativitate şi flexibilitate în gândire care îl ajută să dezvolte şi să obţină noi cunoştinţe şi aptitudini profesionale. Toate aceste cunoştinţe şi abilităţi dobândite trebuie să fie operaţionale, adică validate şi puse în practică. Activitatea desfăşurată de bibliotecar este diversă şi se manifestă prin aplicarea eficientă a experienţelor acumulate anterior şi prin capacitatea de a găsi soluţii noi pentru rezolvarea aceleiaşi probleme care presupune dezvoltarea de forme noi, mijloace şi tehnici de transfer de informaţii. Pentru a ţine pasul cu noile tendinţe digitale, bibliotecarul trebuie să studieze cele mai eficiente practici, să înveţe constant şi să îşi fortifice competenţele profesionale. Introducerea inovaţiilor în cadrul serviciului de bibliotecă presupune instruirea bibliotecarului într-o atitudine creativă faţă de muncă, eficientizarea proceselor de bibliotecă, soluţionarea provocărilor care apar pe parcurs, activitate analitică etc.

Obiectivele activităţii bibliotecarului sunt realizate cu ajutorul cercetărilor ştiinţifice moderne, prin practică bibliotecară avansată şi coordonarea acţiunilor cu nevoile utilizatorilor şi, implicit, a comunităţii din care face parte.

Competenţele profesionale ale bibliotecarului se referă la capacitatea de aplicare a cunoştinţelor şi a abilităţilor în desfăşurarea profesiei, incluzând capacitatea de răspuns prompt la probleme neprevăzute, educarea utilizatorului, realizarea unor proiecte practice, autonomia, flexibilitatea, colaborarea cu mediul profesional şi integrare în fluxul de lucru, deprinderi pentru munca în echipă, pentru utilizarea creativă a mediilor electronice pentru discuţii profesionale, cunoaşterea temeinică a resurselor informaţionale, modalităţi de a accesa informaţia, utilizarea noilor tehnologii. (Rodica Sobieski-Camerzan, Lilia Canţîr, Profesionalismul personalului bibliotecar în era tehnologiilor informaţionale, în Materiale ale Conferinţei ştiinţifice internaţionale Teoria şi practica administrării publice)

În contextul digitalizării bibliotecilor, noile roluri ale bibliotecarului sunt: • Broker şi evaluator de informaţii. Într-o lume care practic abundă de informaţii, bibliotecarul este cel care oferă sprijin cititorilor pentru a distinge fake news-urile, pentru a selecta surse sigure şi pentru a aplica gâdirea critică; • Arhitect şi manager al cunoaşterii. Bibliotecarul este cel care organizează bazele de date, arhivele digitale, cataloagele online şi resursele electronice (e-books, clipuri video, etc.); • Formator în educaţia digitală. În lumea digitală a bibliotecii, bibliotecarul este un ghid al utilizatorilor pe care îi instruieşte în utilizarea sigură, responsabilă şi eficientă, atât a tehnologiilor informatice, cât şi a instrumentelor de căutare; • Partener comunitar şi facilitator. Acest rol este generat de transformarea bibliotecii dintr-un spaţiu silenţios într-un hub cultural în care au loc diverse evenimente şi cursuri de digitalizare pentru utilizatorii bibliotecii şi pentru cei interesaţi de lumea virtuală.

Concomitent cu transformarea bibliotecilor prin digitalizare şi inteligenţă artificială are loc şi transformarea bibliotecarului prin dobândirea de noi competenţe şi abilităţi care să îl ajute să răspundă provocărilor generate de modernizarea serviciilor de bibliotecă şi diversificarea resurselor de informare şi documentare.

Răspunsul la toate provocările este reprezentat de formarea profesională continuă a bibliotecarului, pentru a fi capabil să abordeze cu uşurinţă cerinţele diverşilor utilizatori, inclusiv ale celor care nu se pot dezlipi de lumea virtuală.

Concluzii

Marile valori care au contribuit la prestigiul bibliotecilor şi le-au asigurat supravieţuirea de-a lungul timpului au fost: spaţiul, cărţile (fondul documentar) şi potenţialul intelectual. Era digitală a adăugat acestor piloni şi tehnologiile informatice fără de care biblioteca modernă nu mai poate fi concepută.

În contextul digitalizării bibliotecii şi al apariţiei inteligenţei artificiale, remodelarea bibliotecii şi a profesiei de bibliotecar a devenit o necesitate benefică pentru toţi cei implicaţi în numeroasele proiecte desfăşurate la nivelul bibliotecilor de orice tip.

Multe voci spun că biblioteca tradiţională nu va mai putea supravieţui în era digitală, dar eu cred că aceasta va continua să existe, sub forma bibliotecii hibrid, în care tradiţionalul este îmbinat în mod armonios cu noile tendinţe virtuale, şi că bibliotecarul, care îşi iubeşte din plin profesia şi se identifică cu biblioteca şi cu cititorii ei, nu va fi înlocuit de un chatbot indiferent de cât de informat şi simpatizat este acesta.

De asemenea, cred că biblioteca va exista atâta timp cât oamenii văd în carte un prieten drag şi nu o sursă de informare impersonală.

Bibliografie

1. Coravu, Robert, Bibliotecă automatizată, bibliotecă digitală, bibliotecă virtuală, bibliotecă hibridă. Delimitări conceptuale

2. Dinu, Nicoleta-Roxana, Biblioteca digitală – abordare teoretică

3. Sobieski-Camerzan, Rodica, Canţîr, Lilia, Profesionalismul personalului bibliotecar în era tehnologiilor informaţionale.

Monica TOLEA,
bibliotecar, Facultatea de Ştiinţe Economice Câmpulung

• Biblioteca 2030 – Vom mai şti să gândim fără ajutorul tehnologiei?

Pornind de la această idee, gândurile au început să fie personale, îmi imaginez biblioteca anului 2030 ca pe un loc în care cărţile vor împărţi spaţiul cu ecranele, iar liniştea lecturii va fi însoţită de răspunsurile oferite de inteligenţa artificială. Va fi, fără îndoială, o bibliotecă modernă, dar mă întreb dacă va fi şi una în care oamenii vor continua să înveţe cu adevărat. Astăzi, inteligenţa artificială ne simplifică multe activităţi, ne ajută să redactăm texte, să rezolvăm probleme şi să găsim rapid informaţii. Este comod să primim un răspuns în câteva secunde, în loc să răsfoim pagini, să comparăm surse şi să căutăm explicaţii. Dar oare această comoditate nu ne poate face să uităm tocmai procesul prin care ajungem la cunoaştere? Când primim totul gata explicat, riscăm să nu mai avem răbdarea de a descoperi singuri şi riscăm ca mai târziu, în timp, să credem că noi chiar am ştiut de la bun început ceea ce am cerut inteligenţei. Chiar dacă la început întrebările nu au fost puse bine, astfel încât să rezulte generări satisfăcătoare ale aplicaţiiilor, azi am ajuns să ştim să cerem răspunsuri unei aplicaţii, dar ştim să le verificăm sau să le înţelegem. Nu este acesta un paradox al epocii moderne: avem acces la mai multă informaţie ca oricând, dar riscăm să aprofundăm tot mai puţin? Poate că analfabetismul viitorului nu va însemna doar incapacitatea de a citi şi de a scrie, ci şi incapacitatea de a gândi independent, de a interpreta un text şi de a distinge informaţia corectă de cea înşelătoare. De aceea, biblioteca nu trebuie să devină doar un centru de acces la tehnologie. Ea trebuie să rămână locul în care învăţăm să punem întrebări, să ne îndoim, să cercetăm şi să ne formăm propriile concluzii. În biblioteca anului 2030, aş păstra cartea, lectura şi bucuria descoperirii. Aş folosi inteligenţa artificială pentru a completa învăţarea, nu pentru a o înlocui. Viitorul nu ne cere să alegem între carte şi tehnologie, ci să ştim când şi cum să le folosim. Pentru mine, adevărata provocare a bibliotecii viitorului nu este cât de repede ne poate oferi informaţii, ci dacă va continua să formeze oameni care ştiu să gândească şi atunci când nu au un algoritm care să gândească în locul lor.

Oana Luiza OPRĂNESCU,
bibliotecar, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Economice şi Administrative Craiova

• Adaptare, inovare şi noi roluri profesionale în biblioteca universitară în era transformării digitale

Transformarea digitală reprezintă un factor important care influenţează evoluţia instituţiilor de învăţământ superior, modifând procesele de documentare şi cercetare ştiinţifică. În acest context, biblioteca universitară este chemată să îşi redefinească misiunea prin diversificarea serviciilor pe care le oferă şi să valorifice oprtunităţile oferite de noile tehnologii.

Dincolo de digitalizarea colecţiilor şi extinderea accesului la resursele electronice de învăţare, transformarea digitală persupune schimbări organizaţionale şi profesionale, care impun dezvoltarea de noi competenţe şi asumarea unor roluri adaptate cerinţelor mediului academic contemporan.

Biblioteca universitară, în contextul actual al transformării digitale, devine, dintr-un spaţiu de conservare şi consultare a documentelor, un centru dinamic de informare, inovare, cercetare şi învăţare destinat studenţior, cadrelor didactice şi cercetătorilor.

În contextul transformării digitale în mediul universitar, importanţa bibliotecii universitare este susţinută constant prin necesitatea adaptării personalului la noile tehnologii şi implementarea cu succes a programelor de digitalizare a colecţiilor bibliotecii, accesul la resursele electronice de învăţare şi adaptarea cu succes la dinamica schimbărilor nevoilor utilizatorilor.

Adaptarea nu presupune doar achiziţia de echipamente şi programe informatice noi, ci şi schimbarea modului de organizare a muncii şi a relaţionării cu utilizatorii.

Inteligenţa artificială, serviciile virtuale şi automatizarea serviciilor vin în ajutorul studenţilor, cadrelor didactice şi cercetătorilor prin noile metode de sprijin ale cercetării. Pentru implementarea acestor servicii apar noile roluri profesionale ale personalului care deserveşte biblioteca: adaptarea la nou şi la provocările oferite de IA prin dezvoltarea competenţelor digitale şi a educaţiei informaţionale, venind în sprijinul utilizatorilor. Accentul se pune pe securitatea datelor, accesul echitabil la informaţie şi utilizarea inteligenţei artificiale cu responsabilitate.

Inovarea în acest context presupune regândirea serviciilor digitale integrate prin platforme de acces la resurse, cataloage online, servicii de referinţe virtuale şi instrumente care facilitează descoperirea literaturii ştiinţifice.

Bibliotecarul contemporan îşi păstrează funcţiile tradiţionale pe care le completează cu responsabilităţi ce necesită competenţe digitale, informaţionale, pedagogice şi de comunicare. Transformarea digitală este în egală măsură un proces tehnologic, organizaţional şi profesional.

 Succesul bibliotecii universitare depinde de capacitatea acesteia de a combina şi de a îmbina infrastructura digitală cu expertiza umană, de a răspunde nevoilor academice şi de a reuşi să capabilizeze personalul în a gestiona eficient schimbările.

Succesul transformării digitale depinde de echilibrul dintre infrastructură, competenţele umane, inovare şi orientarea către utilizator. Biblioteca viitorului va fi performantă prin cantitatea de resurse digitale pe care le pune la dispoziţia utilizatorilor şi prin capacitatea de a-i ajuta pe utilizatori în a le identifica şi a le folosi responsabil.

Gabriela VIŞAN,
bibliotecar, Centrul Braşov – Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Economice, Braşov

• Biblioteca – un mediator competent între studenţi şi cunoaştere

 Competenţa informaţională oferă capacitatea de a căuta, evalua, utiliza şi crea informaţii în mod eficient, pentru a-şi atinge obiectivele personale, sociale, profesionale şi educaţionale.

Într-o bibliotecă este importantăînţelegerea modului în care sunt clasificate şi aranjate cărţile, revistele şi materialele digitale dar , adesea, prima treaptă necesară pentru a ajunge la information literacy (cultura informaţiei) este abilitatea mai amplă de a căuta, evalua critic şi folosi corect informaţia din orice sursă.

Definitie data de Unesco cf site-ului official -https://www.unesco.org/en/query-list/i/information-literacy.

Un alt termen folosit este Library literacy, care reprezintă gradul de familiarizare şi competenţa unei persoane în utilizarea resurselor, serviciilor şi sistemelor de organizare dintr-o bibliotecă

Bibliotecarii sunt obligaţi în a se perfecţiona continuu in ceea ce priveşte diferitele moduri de acces la informaţie. Ei trebuie să uşureze navigarea în noianul informaţional, să ştie: • la ce resurse on-line are acces biblioteca • care sunt cele mai adecvate resurse pentru o anumită nevoie informaţională • oferă link-uri către materiale care nu sunt disponibile în propria bibliotecă dar pot fi accesate în alte biblioteci.

Remarcă! Bibliotecarii sunt indispensabili utilizatorilor (conştientizează care sunt nevoile utilizatorilor, obţin feed-back-ul de la ei şi au obligaţia de a transforma feed back-ul în servicii). Sunt şi aspecte legate de cunoaştere a ceea ce înseamnă cultura informaţiei, aspecte din ce în ce mai necesare.

Cei patru piloni ai bibliotecii universitare din 2030:

1. Integrarea Inteligenţei Artificiale (Smart Libraries). Proiecte recente de modernizare din mediul academic românesc şi internaţional (precum iniţiativa MoveLibrary lansată de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România în colaborare cu mari biblioteci centrale universitare) setează standardul pentru 2030.

2. Regândirea spaţiului fizic: de la linişte la colaborare. Deşi zonele de studiu individual silenţios persistă prin capsule izolate fonic (quiet pods), accentul cade pe învăţarea conectată. Bibliotecile devin inima campusului, în strânsă legătură cu serviciile de IT, suportul academic, laboratoarele de inovare.

3. Colecţii orientate spre Servicii şi Open Data. Bibliotecile gestionează depozite complexe de date ştiinţifice (Data Repositories) şi oferă infrastructură pentru publicaţiile gestionate direct de universităţi.

4. Alinierea la Sustenabilitate (Green Libraries). Clădirile bibliotecilor universitare, în acord cu obiectivele globale, adoptă strategii stricte de eficienţă energetică, amprentă de carbon redusă şi iluminat senzorial adaptiv. Ele funcţionează ca centre de incluziune socială, oferind tehnologii de asistare pentru studenţii cu dizabilităţi şi promovând echitatea în accesul la informaţie.

În sinteză, Planul de acţiune al Proiectului MoveLibrary, conform Biroului de Comunicare şi Relaţii Publice al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,cuprinde următoarele etape:

1. Cercetare – studiu asupra iniţiativelor Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor şi Instituţiilor Bibliotecare (IFLA – International Federation of Library Associations and Institutions) şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Analiza strategiilor şi realizărilor marilor biblioteci ale lumii: Biblioteca Congresului (Library of Congress – LC, SUA), Biblioteca Britanică (British Library – BL), Biblioteca Naţională a Franţei (Bibliothèque nationale de France – BnF), Biblioteca Naţională a Germaniei (Deutsche Nationalbibliothek – DNB), bibliotecile naţionale din nordul Europei şi, respectiv, din sud-estul continentului, Biblioteca Naţională a Singaporelui (National Library / Lee Kong Chian Reference Library), Biblioteca Naţională a Chinei (National Library of China – NLC), Biblioteca Naţională a Coreei de Sud (National Library of Korea – NLK) şi Biblioteca Naţională a Dietei din Japonia (National Diet Library – NDL). Conferinţă-dezbatere asupra rezultatelor cercetării.

2. Survey asupra bibliotecilor din România, pe bază de chestionar, privind preocupările, iniţiativele, condiţiile şi nivelul de cunoaştere a fenomenului IA. Conferinţă-dezbatere de analiză a rezultatelor anchetei.

3. Aspecte legale, filozofice, educaţionale şi comportamentale privind serviciile de bibliotecă bazate pe IA. Dezbatere multidisciplinară şi elaborarea unui document de concluzii.

4. Definirea unei strategii la nivel naţional privind utilizarea IA în biblioteci; măsuri necesare la nivelul decidenţilor guvernamentali, al managerilor de bibliotecă şi al personalului operaţional. Diseminarea documentelor elaborate, prin canale tradiţionale, media şi digitale.

Manon GRASU,
bibliotecar, Facultatea de Ştiinţe Economice, Bucureşti