Unde ne sunt absolvenţii

Doctor în Economie Petru Ciprian BRADU

Absolvent în 2013 al Universităţii Spiru Haret, Facultatea de Ştiinţe Economice Bucureşti, programul Contabilitate şi Informatică de Gestiune.
Coordonare la licenţă şi îndrumare spre doctorat, conf. univ.dr. Aurelian Virgil Băluţă
• În septembrie 2018 a susţinut teza de doctor în economie – Elemente de gândire economică din doctrina socială a bisericii catolice – în cadrul Şcolii Doctorale ASE, sub coordonarea domnului prof. univ. Alexandru Taşnadi şi a domnului conf.univ.dr. Grigore Ioan Piroşcă, decanul Facultăţii de Economie Teoretică şi Aplicată din ASE.
Din momentul absolvirii Universităţii Spiru Haret în anul 2013, a avut următoarele funcţii: • voluntar, mediator social, economist – Fundaţia Bucureştii Noi (până în prezent) • lucrător  comercial – IKEA • administrator Patrimoniu – Liceul Greco-Catolic Timotei Cipariu; • profesor Ştiinţe economice – Liceul Greco-Catolic Timotei Cipariu; • economist în Management – Parohia Romano-Catolică Bucureştii Noi; • cercetător intern – Institutul Economic Naţional, Sofia, Bulgaria; • consilier economic, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti; • referent de specialitate, BNR (până în prezent).

Iată o interesantă sinteză a tezei de doctorat a domnului Petru Ciprian Bradu. Cercetarea se concentrează în jurul identificării elementelor de gândire economică din cadrul Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice. Teza se constituie într-o abordare la nivel de epistemologie a ştiinţei economice în contextul gândirii sociale de sorginte catolică. În acest context, elementele de gândire economică care s-au exprimat de-a lungul timpului, fie de către economişti creştin – democraţi, fie prin mesajele şi preocupările social-economice ale Bisericii de la Vatican au fost puse sub sfera conceptuală a termenului de ecomenie.
Preocuparea constantă a liderilor spirituali ai bisericii catolice în legătură cu progresul industrial, tehnologic, al noilor sisteme de organizare socială şi al dezvoltării pieţei globale începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, a culminat în anul 1991 cu necesitatea unei Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (DSBC). Această magna charta socială a Bisericii enunţă motivaţii, justificări, drepturi şi obligaţii, prin care Vaticanul poate interveni în sfera social – economică, în mod direct – în calitate de stat, instituţie de cult internaţională – sau indirect, prin credincioşii ei, care aderă la învăţăturile acesteia. Sub aspectul dinamicilor sociale şi economice, un atare demers dă naştere unei provocări metodo-logice interdisciplinare, în acest sens, cercetarea recurge la abordări ale ştiinţelor filosofice: logică, epistemologie, metafizică, hermeneutică, filosofia religioasă – pentru a se realiza o punere în acord a Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice cu raţionamentele gândirii economice.
În urma acestei cercetări, teza aduce în discuţie oportunitatea unei gândiri ecomenice în cadrul ştiinţei economice; în fapt, este vorba despre o gândire uşor diferită de aceea a unor sisteme economice, care par să transforme subiectul economic în obiect material sau ideologic, eliminând aspecte de individualitate sau de sustenabilitate a resurselor naturale din cadrul calculului economic. În acest sens, o soluţie posibilă propusă de autor rezidă în discernământul economic, concretizat printr-o înculturare economică. Pentru că se pune problema aplicabilităţii unei doctrine, teza prezintă contextul Economiei de Comuniune (o abordare a afacerilor construită pe baza antreprenoriatului clasic şi a celui social) care îşi află rădăcinile în discernământul economic extras de autor din Doctrina Socială a Bisericii Catolice. ( Conf. univ. dr.
Virgil Aurelian BĂLUŢĂ )