Recentul eveniment derulat în data de 21 mai 2026 în proiectul educaţional cu participare internaţională „Profesionalizarea carierei didactice şi medicale prin practici educaţionale inovative şi cercetare aplicată în societatea modernă”, derulat între EdX Global, Colegiul Universitar „Spiru Haret” (Bucureşti), Institutul de Cercetări, Politici şi Evaluare în Educaţie- APDP, Centrul de Cercetări „Nikola Tesla” (Bucureşti), Alianţa Consultanţilor Educaţionali Inovatori, National Teachers Association Georgia, Global Future Foundation Bangladesh cu sprijinul Casei Corpului Didactic Neamţ şi Casei Corpului Didactic Sibiu, a adus în atenţia celor 78 de participanţi din România, Bulgaria, Republica Moldova, India, Bangladesh, Grecia şi Georgia un subiect intens mediatizat ce ţine de cariera didactică: este oare nevoie de o reconfigurare pentru o nouă identitate a profesorului modern şi cum putem aduce starea de bine în sala de clasă sau în sala de curs.
Dacă profesiile viitorului sunt, în esenţă, profesii ale responsabilităţii, acestea presupun nu doar exercitarea unor sarcini specifice, ci asumarea unui rol activ în modelarea societăţii. În deschidera evenimentului, conf.univ.dr. Lăcrămioara Hurloiu, directorul Colegiului Universitar „Spiru Haret”, a făcut o paralelă educaţie- sănătate, precizând că dacă cadrul didactic nu mai este doar un transmiţător de informaţii, ci devine facilitator al învăţării, mentor şi formator de caractere, în sănătate, asistentul medical şi medicul nu mai sunt percepuţi exclusiv ca furnizori de servicii medicale, ci ca parteneri ai pacientului, promotori ai prevenţiei şi ai unui stil de viaţă sănătos. Astfel, vocaţia devine elementul central care conferă sens şi autenticitate acestor profesii, transformând munca într-o formă de angajament profund faţă de oameni şi faţă de comunitate.
Workshop-ul derulat în sistem hibrid, „Reconfigurări ale carierei în educaţia primară: identitate profesională, adaptabilitate şi stare de bine” a fost structurat în jurul a cinci secţiuni, pentru fiecare dintre acestea existând prelegeri şi ateliere de informare: • Transformările contemporane ale profesiei didactice în învăţământul primar; • Identitatea profesională a cadrului didactic din învăţământul primar; • Adaptabilitatea şi rezilienţa în cariera didactică; • Starea de bine şi echilibrul emoţional al profesorului; • Perspective şi direcţii de dezvoltare a carierei didactice.
Prima prelegere s-a concentrat pe tema profesiei didactice, conf.univ.dr. Sebastian Chirimbu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei) menţionând că aceasta a cunoscut, în ultimele decenii, transformări profunde generate de schimbările sociale, culturale, economice şi tehnologice ale societăţii contemporane. Dacă în trecut rolul profesorului era centrat aproape exclusiv pe transmiterea cunoştinţelor şi pe exercitarea autorităţii educaţionale în cadrul clasei, astăzi cadrul didactic devine un facilitator al învăţării, un mentor, un mediator al relaţiilor sociale şi un promotor al dezvoltării emoţionale şi morale a elevului. În special în învăţământul primar, profesorul ocupă un loc esenţial în formarea personalităţii copilului, fiind primul model educaţional cu impact major asupra modului în care elevul percepe şcoala, învăţarea şi relaţiile interumane. Educaţia contemporană se confruntă cu provocări multiple: dezvoltarea accelerată a tehnologiei, globalizarea, diversitatea culturală, schimbările curriculare permanente, transformarea valorilor sociale şi nevoia formării unor competenţe adaptate societăţii cunoaşterii. Toate acestea influenţează direct statutul şi identitatea profesională a cadrului didactic, obligând profesorul să îşi regândească metodele, strategiile şi raportarea la actul educaţional.
Profesorul din învăţământul primar nu mai poate rămâne doar un simplu furnizor de informaţii, ci trebuie să devină un profesionist reflexiv, flexibil şi capabil să răspundă nevoilor unei generaţii aflate într-o continuă schimbare. Educaţia actuală pune accent pe creativitate, colaborare, gândire critică, comunicare şi adaptabilitate, iar toate aceste competenţe trebuie cultivate încă din primii ani de şcoală. Societatea contemporană este caracterizată prin dinamism, mobilitate şi schimbări rapide care influenţează toate domeniile de activitate, inclusiv educaţia. Apariţia noilor tehnologii informaţionale, dezvoltarea comunicării digitale şi accesul facil la informaţie au modificat profund relaţia individului cu procesul de cunoaştere. Elevii de astăzi cresc într-un mediu dominat de tehnologie, fiind expuşi permanent unor surse multiple de informaţie şi unor experienţe educaţionale diferite de cele ale generaţiilor anterioare.
În acest context, aşa cum a precizat prof. Mariana Tânăsescu (metodist învăţământ primar ISMB), şcoala nu mai reprezintă singura sursă de cunoaştere, iar profesorul nu mai deţine monopolul informaţiei. Rolul său devine acela de ghid şi mediator al învăţării, capabil să selecteze informaţiile relevante şi să îi ajute pe elevi să dezvolte competenţe de analiză, interpretare şi utilizare critică a informaţiei. În acelaşi timp, educaţia trebuie să răspundă unor nevoi sociale tot mai complexe: incluziunea educaţională, educaţia interculturală, dezvoltarea competenţelor digitale, prevenirea discriminării şi promovarea stării de bine în mediul şcolar. Schimbările sociale influenţează şi structura relaţiilor dintre şcoală, familie şi comunitate. Familia contemporană traversează transformări importante, iar profesorul ajunge adesea să preia şi roluri de sprijin emoţional şi social pentru elevi. Copiii vin în şcoală cu experienţe diferite, cu niveluri variate de dezvoltare emoţională şi cu nevoi educaţionale diverse, ceea ce solicită o permanentă adaptare a strategiilor didactice. Totodată, accentul pus pe educaţia centrată pe elev modifică fundamental modul de organizare a activităţii instructiv-educative. Elevul nu mai este perceput ca un receptor pasiv al informaţiei, ci ca participant activ la propriul proces de învăţare. Metodele tradiţionale bazate exclusiv pe memorare şi reproducere sunt înlocuite treptat cu strategii interactive, colaborative şi experienţiale.
Reformele educaţionale din ultimele decenii, analizate de prof.dipl. Ermina Răescu (EdX Global), au urmărit modernizarea curriculumului şi orientarea acestuia spre dezvoltarea competenţelor-cheie necesare integrării sociale şi profesionale. Astfel, învăţământul primar pune accent nu doar pe acumularea de cunoştinţe, ci şi pe formarea competenţelor de comunicare, colaborare, autonomie şi rezolvare de probleme. Transformările societăţii contemporane au determinat redefinirea rolului profesorului în învăţământul primar. Dacă în modelul tradiţional cadrul didactic era perceput ca autoritate absolută şi principal transmiţător al informaţiei, în prezent profesorul trebuie să îndeplinească roluri multiple şi complexe.
Unul dintre cele mai importante roluri ale profesorului contemporan, prezentat de prof.dr. Elena Roxana Irina (metodist al Casei Corpului Didactic Neamţ), este cel de facilitator al învăţării. Profesorul creează contexte educaţionale stimulative, organizează activităţi interactive şi îi încurajează pe elevi să descopere singuri informaţiile, să pună întrebări şi să îşi exprime ideile. Accentul se mută de la predare la învăţare, iar procesul educaţional devine unul participativ şi colaborativ. Profesorul devine, totodată, un mediator al relaţiilor sociale şi al comunicării. În clasele primare, copilul învaţă să coopereze, să respecte reguli, să îşi gestioneze emoţiile şi să interacţioneze cu ceilalţi. Cadrele didactice au responsabilitatea de a crea un climat educaţional bazat pe respect, siguranţă şi incluziune, favorizând dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevilor. Un alt rol important este cel de mentor şi consilier educaţional. Profesorul nu mai are doar sarcina de a transmite cunoştinţe, ci şi de a sprijini dezvoltarea emoţională şi motivaţională a elevului. În contextul actual, marcat de anxietate, stres şi dificultăţi de adaptare, starea de bine a copilului devine o prioritate a educaţiei moderne.
Cadrele didactice trebuie să manifeste empatie, flexibilitate şi disponibilitate pentru dialog, fiind capabile să identifice nevoile individuale ale fiecărui elev. În învăţământul primar, relaţia afectivă dintre profesor şi elev are un impact major asupra motivaţiei pentru învăţare şi asupra dezvoltării încrederii în sine, lucru subliniat în prelegerea susţinută de prof. Alemănuţa Toader (metodist al Casei Corpului Didactic Sibiu).
Profesorul contemporan este şi un promotor al educaţiei incluzive. Diversitatea culturală, socială şi educaţională existentă în clase impune adaptarea strategiilor didactice astfel încât fiecare copil să beneficieze de şanse egale de dezvoltare şi afirmare. Cadrele didactice trebuie să valorifice diferenţele individuale şi să transforme diversitatea într-o resursă educaţională.
În plus, profesorul devine un permanent participant la formarea continuă. Ritmul accelerat al schimbărilor sociale şi tehnologice obligă cadrul didactic să îşi actualizeze constant competenţele profesionale şi digitale, aşa cum a reieşit din prezentarea prof.drd. Atena Ilie (Alianţa Consultanţilor Educaţionali Inovativi). Profesorul reflexiv este acela care analizează critic propria activitate, caută soluţii inovatoare şi se adaptează continuu la cerinţele educaţiei moderne.
Digitalizarea reprezintă una dintre cele mai importante transformări ale societăţii contemporane, iar educaţia nu poate rămâne în afara acestui proces. Utilizarea tehnologiei în şcoală, prezentată în cadrul unor strategii moderne de predare a limbilor străine de prof. Eduard Andrei Vasile (Liceul Victoria/Centrul Excelenţei, Bucureşti), a schimbat modul de predare, învăţare şi evaluare, influenţând profund activitatea cadrului didactic. În învăţământul primar, integrarea tehnologiei poate contribui la creşterea motivaţiei elevilor şi la diversificarea experienţelor de învăţare. Platformele educaţionale, aplicaţiile interactive, resursele multimedia şi jocurile didactice digitale oferă posibilitatea organizării unor activităţi atractive şi adaptate stilurilor diferite de învăţare. Pandemia de COVID-19 a accelerat procesul de digitalizare a educaţiei şi a evidenţiat atât avantajele, cât şi dificultăţile utilizării tehnologiei în procesul instructiv-educativ. Profesorii au fost nevoiţi să îşi adapteze rapid metodele de predare şi să dezvolte competenţe digitale într-un timp foarte scurt. Această experienţă a demonstrat că profesorul contemporan trebuie să fie flexibil şi capabil să gestioneze situaţii educaţionale diverse. Totuşi, digitalizarea educaţiei aduce şi provocări importante. Există riscul reducerii interacţiunii directe dintre profesor şi elev, al suprasolicitării cognitive şi al dependenţei excesive de tehnologie. În cazul copiilor de vârstă şcolară mică, contactul uman, jocul şi comunicarea directă rămân esenţiale pentru dezvoltarea emoţională şi socială. De aceea, profesorul trebuie să găsească un echilibru între utilizarea tehnologiei şi valorificarea metodelor tradiţionale de învăţare. Tehnologia nu trebuie să înlocuiască relaţia educaţională autentică, ci să o completeze şi să o susţină.
Reformele educaţionale influenţează, la rândul lor, cariera didactică. Modificările curriculare, noile standarde de evaluare şi accentul pus pe competenţe obligă profesorii să îşi reconfigureze permanent activitatea. Aceste schimbări generează uneori incertitudine, stres şi dificultăţi de adaptare, mai ales în condiţiile unei presiuni administrative crescute. În acelaşi timp, reformele educaţionale oferă şi oportunităţi pentru inovare şi dezvoltare profesională. Profesorii sunt încurajaţi să utilizeze metode interactive, să dezvolte proiecte educaţionale şi să valorifice învăţarea colaborativă şi interdisciplinară. Profesia didactică se află astăzi într-un permanent echilibru între valorile tradiţionale ale educaţiei şi nevoia de inovare pedagogică. Profesorul contemporan trebuie să păstreze elementele valoroase ale educaţiei clasice, dar şi să integreze metode moderne adaptate noilor generaţii de elevi.
Tradiţia pedagogică pune accent pe disciplină, rigoare, respect faţă de actul educaţional şi formarea caracterului. Aceste valori rămân esenţiale şi în educaţia contemporană, deoarece şcoala are rolul de a contribui la formarea unor personalităţi echilibrate şi responsabile. În acelaşi timp, inovaţia pedagogică promovează flexibilitatea, creativitatea şi centrarea pe nevoile elevului. Metodele interactive, învăţarea prin descoperire, proiectele colaborative şi utilizarea jocului didactic transformă procesul educaţional într-o experienţă dinamică şi motivantă.
Profesorul modern, creativ prezentat în prelegere de prof. Voica Tache (formator şi mentor, Şcoala Gimnazială „Sf. Andrei”, Slobozia) trebuie să fie capabil să îmbine armonios tradiţia şi inovaţia, evitând atât rigiditatea excesivă, cât şi superficialitatea unor practici educaţionale bazate exclusiv pe tehnologie sau divertisment. Educaţia autentică presupune echilibru, reflecţie şi capacitatea de adaptare la particularităţile fiecărui elev şi ale fiecărui context educaţional. În învăţământul primar, relaţia umană dintre profesor şi elev rămâne fundamentul actului educaţional. Copilul are nevoie de siguranţă emoţională, sprijin şi valorizare pentru a se dezvolta armonios. De aceea, profesorul nu poate fi înlocuit de tehnologie, deoarece dimensiunea afectivă şi relaţională a educaţiei reprezintă un element esenţial al formării personalităţii copilului.
Starea de bine a profesorului influenţează în mod direct climatul educaţional şi relaţiile din cadrul clasei. Profesorul reprezintă figura centrală a mediului şcolar, iar comportamentul său emoţional se reflectă asupra elevilor şi asupra atmosferei generale din clasă, aspect reliefat de prof. Inga Kharchilava (Georgia). Un profesor echilibrat emoţional creează un mediu educaţional pozitiv, caracterizat prin siguranţă, empatie şi respect reciproc. Elevii se simt încurajaţi să participe activ, să îşi exprime ideile şi să îşi dezvolte încrederea în sine. Climatul afectiv pozitiv favorizează motivaţia pentru învăţare şi dezvoltarea relaţiilor sociale sănătoase. În schimb, stresul şi epuizarea profesorului pot genera tensiuni, rigiditate şi dificultăţi de comunicare. Elevii percep rapid stările emoţionale ale cadrului didactic, iar acestea influenţează comportamentul şi implicarea lor în activităţile şcolare.
Diferite cercetări menţionate de conf.univ.dr. Sebastian Chirimbu demonstrează faptul că starea emoţională a profesorului are efecte asupra performanţei academice şi asupra dezvoltării socio-emoţionale a elevilor. Profesorii care manifestă empatie, răbdare şi disponibilitate pentru dialog contribuie la dezvoltarea unui climat educaţional bazat pe cooperare şi respect.
În educaţia contemporană, conceptul de şcoală sănătoasă, prezentat de lect.univ.dr. Panos Asimopoulos (Grecia) presupune nu doar performanţă academică, ci şi preocupare pentru starea de bine a tuturor actorilor implicaţi în procesul educaţional. Astfel, sănătatea emoţională a profesorului devine o condiţie esenţială pentru realizarea unui act educaţional autentic şi eficient.
Starea de bine şi echilibrul emoţional al profesorului reprezintă elemente fundamentale pentru calitatea educaţiei şi pentru dezvoltarea unui climat şcolar pozitiv. Profesia didactică implică responsabilităţi multiple şi un consum emoţional intens, ceea ce face ca profesorii să fie expuşi riscului de burnout şi epuizare profesională. În contextul schimbărilor contemporane din educaţie, wellbeing-ul profesorului trebuie privit ca o prioritate atât la nivel individual, cât şi instituţional. Dezvoltarea rezilienţei, susţinerea relaţiilor profesionale pozitive, echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională şi accesul la formare continuă reprezintă strategii esenţiale pentru prevenirea epuizării emoţionale.
Concluzia evenimentului şi crezul nostru: chiar dacă digitalizarea, inteligenţa artificială, noile tehnologii educaţionale au transformat profund modul în care învăţăm, lucrăm şi interacţionăm, un profesor echilibrat emoţional poate crea şi trebuie să creeze un mediu educaţional sănătos, bazat pe empatie, cooperare şi respect, contribuind astfel nu doar la performanţa şcolară, ci şi la dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevilor!
Capacitatea de adaptare, reflecţia pedagogică şi preocuparea pentru dezvoltarea integrală a copilului reprezintă elemente fundamentale ale unei cariere didactice autentice şi sustenabile în educaţia contemporană.
Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Numărul 808
