Priorităţi ZERO

„Cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara”. (Spiru Haret)

Depinde unde poţi şi vrei să te uiţi!

Dacă vezi rezultatele excepţionale obţinute de adolescenţii români la olimpiade, concursuri internaţionale, îţi creşte inima, te convingi că ţara asta are un viitor solid.

Dacă citeşti rezultatele testelor PISA, organizate de OECD, la acelaşi nivel de vârstă, îţi plânge inima şi începi să te gândeşti serios la viitorul acestei ţări.

Rezultatele sunt simultane. Se petrec sub auspiciile aceluiaşi sistem de învăţământ, după aceleaşi programe şcolare, cu aceleaşi cadre didactice, în general, privind superficial, cu aceeaşi bază materială.

Care este explicaţia prăpastiei, raportului profund dezavantajos pentru marea masă a copiilor?

Din cabinete oficiale, cu fotolii capitonate în piele fină, nu am auzit vreo explicaţie coerentă, solidă. De pe margine, se aud explicaţii care, însă, nu ajung la urechile decidenţilor. Se zice că elevii nu mai sunt interesaţi să înveţe, că exemplele proaste ale diriguitorilor vremelnici ai ţării, analfabeţi funcţionali în mare parte, lacomi, ipocriţi, mincinoşi, laşi…nu îi stimulează să înveţe. Alţii, justificat zic că sărăcia, lipsa de mijloace conduce la insuccesul şcolar. Procente uriaşe de copii se cultă flămânzi, nu că ziua ar mânca, foarte mulţi copii nu au rechizite, cărţi, ghiozdane, haine cu care să meargă la şcoală. Printre aceşti din urmă este posibil să se afle genii! Profesorii, în mare parte au obosit să se lupte cu o societate care afirmă, doar afirmă, că învăţământul este prioritate zero a guvernării. Zero, alături de sănătate! Şi, de data aceasta nu mint! Zero!!!

Cadrele didactice, sărăcite de fiecare guvern, dispreţuite de conducători şi, tragic!, de părinţi şi copii, se luptă din ce în ce mai greu pentru a-şi face datoria. Sunt şi cadre didactice care se culcă flămânde, care se îmbracă tot mai des de la second-hand, care nu pot ţine pasul cu garderoba elevilor analfabeţi funcţionali, cadre didactice care se împrumută la CAR pentru a-şi achita facturile… Sunt mulţi? Da, sunt mulţi chiar de ar fi doar doi!

Cred că ştirea cea mai rea pentru România, ştire pe care nu am văzut să o discute serios factorii de decizie, este aceasta: rezultatele din ce în ce mai proaste ale şcolarilor români la o competiţie, nu foarte dificilă, la nivel internaţional. Această ştire, alături de aceea referitoare la bugetul pentru sănătate. Adică, este vorba de priorităţile ZERO ale guvernării.

Sigur, la ZERO se îngrămădesc, în prezent, şi hrana, energia, industria, agricultura, apărarea, cultura, infrastructura…, demnitatea, patriotismul. Tot ce înseamnă viaţa noastră a devenit prioritate ZERO.

Mă sperie zicerea lui Spiru Haret: „Cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara”. (Mioara VERGU-IORDACHE)