„Omu’ nou” e tot mai numeros. „Hoţul strigă hoţul”

Nu spunea to’arăşu’ de „economia multilateral dezvoltată”? Şi ce, acum nu se spune, nu-i economie… Pe orizontală, economie… lăbărţată, tot un fel de dezvoltată. E drept, puţin se produce cap-coadă la noi. E drept, chiar ieftină, nici forţa de muncă nu mai e apreciată sau, mai exact, nu prea mai e. Nu „merge şi-aşa!” în toate domeniile? Nu, nu mai sunt cincinale. Nici nu ar mai avea cine să le ţină socoteala… Planificarea este vetustă. Însă cea mai mare dorinţă a tovarăşului a fost crearea „omului nou”. Nu prea i-a ieşit în totalitate. „Omu’ vechi” a opus rezistenţă. Mai subversiv, mai la vedere… Acum, dacă nu se schimbă ceva repede, „omu’ nou” va fi omniprezent: analfabet funcţional, rezistent la evoluţie, leneş, şmecher, obraznic, dispreţuitor, egoist, sfidător, fără mândrie, fără personalitate… Dacă nu ieşim din zona de confort urban sau rural, acolo unde avem măcar canalizare şi apă caldă, sunt străzi şi şcoli, nu vom vedea România reală, România tristă şi nostalgică.

Fake-ul este la ordinea zilei. Ceea ce uşurează munca manipulatorilor. Manipulatori din interes sau din joacă. Ceea ce ne face suspicioşi. Ceea ce ne „ajută” să ne alegem un „far” pe care să-l urmărim fără să mai ţinem seama de argumente. Ne simţim obligaţi ca, dacă lumina-i slăbeşte, să-i dăm energie, căutând dovezi fabricate de mintea noastră îmbibată de scenariile „farului”. Puţini dintre noi îşi mai permit luxul să gândească bazându-se pe propriile cunoştinţe şi simţăminte. Luăm de-a gata. Mulţi dintre cei care preiau şi pun în circulaţie grozăviile manipulării nu ştiu sau ştiu foarte puţin despre ceea ce vorbesc! Pe asta se bazează şi maeştrii dezinformării! Cu cât este minciuna mai gogonată, cu atât are mai mulţi adepţi. Dacă am fi mai răbdători, dacă am încerca măcar să înţelegem pe ce se bazează un zvon, transformat prin propria asumare în informaţie, am fi mai liniştiţi şi mai greu de manipulat. Dacă am asculta specialiştii, dacă am privi în jurul nostru ca să vedem, să descifrăm, să ne luminăm asupra realităţii pe care o trăim, ne-am elibera de frică, naivitate şi răutate. Avem tendinţa să ne încolonăm după vreun guru cu gura mare apărut fie de niciunde, fie din vecinătate.

Din păcate, nimeni nu e scutit, nu e apărat de manipulare! Pentru că manipulatorii fac manevre sofisticate, pe care, de cele mai multe ori, nu le înţelegem, dar suntem prea orgolioşi ca să spunem vreodată despre ceva „Nu ştiu!” şi atunci mimăm priceperea, sau ne prostesc minţind pur şi simplu şi iarăşi suntem prea orgolioşi şi noi înşine le căutăm argumente pentru a transforma minciuna în adevăr. Şi, în buna credinţa lor – în niciun caz definită ca „o convingere intimă a unei persoane că ceea ce face este bine, conform legii” -, primii care ne avertizează să ne ferim, să nu ne lăsăm manipulaţi, sunt, evident, manipulatorii. Înţelepciunea populară ne spune că „hoţul strigă hoţul”. Da. (Mioara VERGU-IORDACHE)