LITERAŢIE FĂRĂ FRONTIERE: SĂRBĂTORIND LIMBILE EUROPEI PRIN eTWINNIG

Ziua Europeană a Limbilor, 24-25 septembrie

Europa contemporană se defineşte, printre altele, prin diversitatea sa lingvistică: peste 200 de limbi vorbite pe continent, dintre care 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, coexistă alături de limbi regionale, minoritare şi limbile aduse de comunităţile migrante. Această pluralitate, departe de a fi un obstacol, este considerată de instituţiile europene o resursă culturală şi educaţională de prim rang. Consiliul Europei a plasat plurilingvismul în centrul politicilor sale lingvistice încă de la elaborarea Cadrului european comun de referinţă pentru limbi, document care nu doar oferă descriptori de competenţă lingvistică, ci promovează explicit o „Europă a cetăţenilor plurilingvi, cu spirit deschis” (Consiliul Europei, 2001). Într-un asemenea context, şcoala este chemată să depăşească modelul tradiţional al predării unei limbi străine izolate şi să cultive o competenţă plurilingvă şi pluriculturală, înţeleasă ca abilitate de a naviga flexibil între mai multe coduri lingvistice şi culturale.

Lansată în anul 2005 ca iniţiativă a Comisiei Europene, integrată ulterior în Programul Erasmus+, eTwinning conectează astăzi peste 1,5 milioane de cadre didactice din 46 de ţări într-o comunitate digitală dedicată colaborării şcolare (Cîmpean, Găzdac şi Bocoş, 2022). Ceea ce distinge eTwinning de alte instrumente de e-learning este tocmai centralitatea dimensiunii lingvistice şi interculturale: proiectele derulate pe platformă presupun, aproape fără excepţie, comunicare autentică între elevi şi profesori vorbitori de limbi materne diferite, ceea ce transformă fiecare parteneriat într-un exerciţiu concret de plurilingvism aplicat. 

Literaţia, în accepţiunea contemporană, nu se mai reduce la decodarea şi producerea de text scris într-o limbă unică, ci include literaţia digitală, literaţia mediatică, literaţia interculturală şi, tot mai pregnant, literaţia plurilingvă (Sâmihăian, 2014). eTwinning oferă un cadru privilegiat pentru observarea modului în care aceste forme de literaţie se dezvoltă simultan, prin activităţi care solicită elevilor să scrie bloguri colaborative, să realizeze produse multimedia subtitrate în mai multe limbi, să traducă şi să adapteze conţinuturi pentru parteneri din alte ţări. 

eTwinning: origini, evoluţie şi cadru instituţional

Lansată în 2005 în urma unei recomandări a Comisiei Europene, eTwinning a fost concepută iniţial ca instrument de promovare a comunicării online între şcoli europene şi de dezvoltare a competenţelor TIC şi lingvistice ale cadrelor didactice printr-un portal dedicat (Georgieva, 2022). Între 2007 şi 2013, acţiunea a funcţionat în cadrul Programului sectorial Comenius şi al Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii, pentru ca, începând cu 2014, să fie integrată în noul program european pentru educaţie, formare, tineret şi sport, Erasmus+. Georgieva (2022) menţionează că platforma numără peste 835.000 de cadre didactice înregistrate şi peste 210.000 de unităţi şcolare, cu mai mult de 110.000 de proiecte naţionale şi internaţionale derulate de-a lungul timpului – cifre care ilustrează amploarea fenomenului la nivel european.

În România, coordonarea acţiunii eTwinning a cunoscut mai multe etape instituţionale: de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, în parteneriat cu Centrul TEHNE pentru Inovare în Educaţie (2010–2013), la Unitatea de Cercetare în Educaţie din cadrul Centrului Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie (2020–2022), pentru ca din aprilie 2022 coordonarea să fie preluată de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP). Agenţia publică periodic ghiduri de bune practici şi rapoarte tematice – de la „Valorificarea pedagogică a parteneriatelor şcolare eTwinning” (2015) la „Crearea unei culturi a incluziunii prin eTwinning” (2017) sau „Învăţarea prin proiecte eTwinning: Ghid de bune practici” (ANPCDEFP, 2020) – care documentează modul în care platforma este folosită efectiv în şcolile româneşti.

Din punct de vedere pedagogic, eTwinning funcţionează ca o reţea socială securizată dedicată exclusiv personalului didactic şi elevilor din învăţământul preuniversitar, oferind un spaţiu de lucru colaborativ – TwinSpace – în care echipele de proiect din diferite ţări pot posta materiale, pot comunica sincron şi asincron şi pot coproduce resurse educaţionale. Gilleran (2019), în raportul de sinteză privind impactul eTwinning asupra practicii didactice, arată că participarea la proiecte eTwinning generează schimbări durabile în modul în care profesorii concep predarea, cu efecte raportate atât asupra competenţelor pedagogice şi digitale ale cadrelor didactice, cât şi asupra motivaţiei şi competenţelor de colaborare ale elevilor. Raportul evidenţiază, de asemenea, că beneficiile nu se limitează la competenţele tehnice, ci se extind la abilităţi de „gândire critică, creativitate şi comunicare”, adesea exersate tocmai prin sarcinile de comunicare interculturală şi plurilingvă specifice proiectelor. 

Literaţia digitală şi literaţia plurilingvă: o convergenţă necesară

Georgieva (2022) subliniază că eTwinning a fost, încă din 2012, folosit ca instrument de formare iniţială a cadrelor didactice, tocmai pentru capacitatea sa de a articula competenţele digitale cu cele de comunicare interculturală şi lingvistică. Această articulare este centrală pentru înţelegerea conceptului de „literaţie fără frontiere”: elevii care participă la un proiect eTwinning nu învaţă o limbă străină izolat de competenţele digitale, ci le dezvoltă simultan, prin sarcini care presupun, de exemplu, redactarea unei postări pe blogul de proiect într-o limbă de comunicare comună (frecvent engleza), realizarea unui produs multimedia subtitrat în limbile partenere sau participarea la o videoconferinţă în care se exersează atât competenţa orală într-o limbă străină, cât şi abilităţile de prezentare digitală.

Cîmpean, Găzdac şi Bocoş (2022) analizează exact această dublă miză – dezvoltarea competenţelor digitale şi, respectiv, a celor legate de sustenabilitate şi cetăţenie activă – în cadrul proiectelor eTwinning derulate în licee din România, în corelaţie cu procesul de acreditare Erasmus+. Autorii arată că proiectele bine concepute reuşesc să transforme competenţa digitală dintr-un scop în sine într-un mijloc de exprimare autentică, elevii utilizând instrumente precum platforme de colaborare, aplicaţii de creare de conţinut sau instrumente de traducere asistată pentru a comunica eficient cu parteneri din alte ţări. Această perspectivă confirmă ideea, prezentă şi în literatura pedagogică românească (Sâmihăian, 2014), potrivit căreia competenţele de literaţie ale secolului XXI nu pot fi dezvoltate izolat, pe discipline separate, ci printr-o abordare transversală, integrată, exact tipul de abordare pe care proiectele de colaborare europeană îl fac posibil. 

eTwinning ca spaţiu de sărbătorire a diversităţii lingvistice europene

Sărbătorirea Zilei Europene a Limbilor în contextul Etwinning a avut loc ȋn perioada 24-25 septembrie sub forma unui simpozion şi workshop cu participare internaţională sub coordonarea Ambasadorilor abilitaţi sub coordonarea prof.dr. Cristina Stan, prof. Monica Iuliana Onica, prof. Graţiela Vişan şi prof. Adina Godja, la care din partea Universităţii „Spiru Haret” au răspuns invitaţiei conf.univ.dr. Sebastian Chirimbu alături de studenţi ai specializării „Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar” din anii II şi III.

Una dintre trăsăturile distinctive ale proiectelor eTwinning este faptul că diversitatea lingvistică nu este tratată ca un obstacol de gestionat, ci ca resursă de valorificat pedagogic. Macovei (2022) descrie, într-un articol dedicat experienţei unui colegiu naţional din Bârlad, modul în care elevii implicaţi în proiecte de promovare a limbii franceze ca limbă ţintă de comunicare au avut ocazia să interpreteze colinde în limba franceză, să participe la o videoconferinţă organizată cu ocazia Zilei Naţionale a României şi să realizeze materiale multimedia – colaje, prezentări, postere digitale – care puneau în valoare atât limba-ţintă, cât şi elementele de identitate culturală românească. Autoarea subliniază caracterul interdisciplinar al acestor activităţi, care au vizat simultan competenţele de exprimare orală şi scrisă în limba franceză, competenţele digitale, cele sociale şi abilitatea de lucru în echipă.

Acest tip de proiect ilustrează un principiu esenţial al educaţiei plurilingve promovate de Consiliul Europei (2001): limbile nu se învaţă în compartimente etanşe, ci se pun în relaţie unele cu altele şi cu elementele culturale pe care le vehiculează. Un elev care traduce un colind românesc în limba franceză pentru un partener eTwinning nu exersează doar o competenţă lexicală şi gramaticală, ci developează o competenţă interculturală mai amplă, învăţând să medieze între două universuri simbolice. Alexandru, Aramă şi Catană (2022), în raportul „Parteneriate pentru învăţare”, publicat de ANPCDEFP, confirmă această tendinţă la nivel naţional, documentând faptul că, în perioada 2012–2021, un număr semnificativ de parteneriate eTwinning derulate de şcoli din România au avut ca temă explicită studiul limbilor străine, cu precădere franceza şi spaniola, alături de un număr important de colaborări cu ţări precum Turcia, Polonia sau Italia. Raportul remarcă, de asemenea, interesul constant al cadrelor didactice româneşti pentru evenimentele de formare online organizate în cadrul comunităţii eTwinning, România situându-se, potrivit datelor citate, pe locul al doilea la nivel european în privinţa numărului de participanţi la aceste evenimente de învăţare.

Beneficii pentru literaţia plurilingvă a elevilor

Se pot identifica cel puţin patru categorii de beneficii pe care proiectele eTwinning le aduc dezvoltării literaţiei plurilingve a elevilor.

În primul rând, proiectele oferă un context de comunicare autentică, în care limba străină nu mai este exersată exclusiv pentru evaluare, ci pentru a atinge un scop comunicativ real – convingerea unui partener, colaborarea la un produs comun, prezentarea propriei culturi. Această autenticitate este exact ceea ce CECR urmăreşte prin abordarea sa acţională a învăţării limbilor (Richerme şi Delcea, 2009), iar eTwinning oferă, practic, „terenul de joc” pentru punerea în aplicare a acestei abordări dincolo de sala de clasă.

În al doilea rând, proiectele stimulează dezvoltarea competenţei de mediere lingvistică şi culturală – capacitatea elevului de a traduce, rezuma sau explica un conţinut dintr-o limbă sau cultură în alta, competenţă esenţială într-o Europă plurilingvă, dar rareori exersată sistematic în orele tradiţionale de limbă străină.

În al treilea rând, se constată o întărire reciprocă între competenţele digitale şi cele lingvistice: elevii învaţă să folosească instrumente de traducere, de subtitrare, de editare colaborativă de text sau de creare de conţinut multimedia tocmai pentru a putea comunica eficient cu parteneri din alte ţări, ceea ce confirmă observaţiile lui Cîmpean, Găzdac şi Bocoş (2022) privind convergenţa dintre competenţa digitală şi cea de comunicare.

În al patrulea rând, proiectele contribuie la conştientizarea identităţii culturale proprii, prin exerciţiul constant de a o explica şi traduce pentru un public extern – fenomen ilustrat de exemplul colindelor traduse în limba franceză (Macovei, 2022) sau de proiectele de tip „revistă colaborativă” în care elevii scriu despre propria ţară pentru un public european.

Nu în ultimul rând, aceste beneficii se cumulează cu un efect motivaţional documentat constant în literatura de specialitate: elevii implicaţi în proiecte eTwinning raportează, potrivit sondajelor sintetizate de Gilleran (2019), un interes sporit pentru studiul limbilor străine tocmai pentru că văd o finalitate concretă, socială, a competenţelor dobândite – posibilitatea de a comunica direct cu vârstnici de aceeaşi vârstă din alte ţări. Această motivaţie „autentică”, generată de o audienţă reală şi nu doar de perspectiva unei evaluări şcolare, este considerată de literatura pedagogică drept unul dintre factorii cei mai puternici de susţinere a angajamentului elevilor în sarcini de literaţie complexe, indiferent dacă acestea sunt derulate în limba maternă sau într-o limbă străină. 

Implicaţii pentru practica didactică

Dincolo de descrierea beneficiilor şi a exemplelor de bune practici, literatura analizată permite conturarea câtorva repere aplicative utile cadrelor didactice care doresc să integreze dimensiunea plurilingvă în proiectele lor eTwinning. Un prim reper vizează proiectarea deliberată a unor sarcini care solicită folosirea mai multor limbi în mod natural, nu doar a limbii de proiect declarate oficial: de exemplu, alternarea între postări redactate în limba engleză (destinate întregii echipe internaţionale) şi materiale realizate în limbile materne ale partenerilor, urmate de traduceri sau rezumate reciproce – o structură care exersează explicit competenţa de mediere, adesea neglijată în orele tradiţionale de limbă străină.

Un al doilea reper priveşte valorificarea explicită a produselor multimedia ca vector al literaţiei plurilingve: subtitrarea reciprocă a materialelor video produse de echipele partenere, realizarea de podcasturi bilingve sau crearea unor glosare colaborative de termeni specifici temei de proiect sunt activităţi care combină competenţa digitală cu cea lingvistică, în linie cu observaţiile lui Cîmpean, Găzdac şi Bocoş (2022) privind convergenţa acestor două tipuri de competenţe.

Un al treilea reper ţine de formarea continuă a cadrelor didactice coordonatoare: participarea la cursurile şi seminarele organizate de ANPCDEFP şi de reţeaua ambasadorilor eTwinning (ANPCDEFP, 2020) oferă atât competenţe tehnice de utilizare a platformei, cât şi modele de proiectare didactică ce pot fi adaptate la specificul disciplinei predate, indiferent dacă aceasta este o limbă străină, limba şi literatura română sau o disciplină non-lingvistică integrată într-un proiect interdisciplinar.

În fine, un ultim reper practic priveşte documentarea sistematică a rezultatelor învăţării la nivelul fiecărui proiect – prin portofolii ale elevilor, jurnale de reflecţie sau produse finale evaluabile – astfel încât impactul asupra competenţelor de literaţie plurilingvă să poată fi urmărit şi comunicat, atât în cadrul şcolii, cât şi către comunitatea eTwinning mai largă, contribuind la cumularea unei baze de dovezi mai solide decât cea oferită, în prezent, în principal de sondaje de percepţie precum cel valorificat de Gilleran (2019).

În concluzie, „sărbătorirea limbilor Europei prin eTwinning” nu este doar o metaforă retorică, ci descrie o realitate pedagogică verificabilă: o platformă concepută iniţial ca instrument de comunicare între şcoli a devenit, în două decenii de existenţă, un spaţiu în care diversitatea lingvistică a continentului este trăită, exersată şi celebrată zilnic de sute de mii de elevi şi cadre didactice, contribuind la formarea unei generaţii de cetăţeni europeni cu adevărat plurilingvi.

Pentru practica didactică din România, concluzia principală a acestei analize este aceea că valoarea adăugată a proiectelor eTwinning pentru literaţia plurilingvă nu se produce automat, prin simpla participare la o platformă digitală, ci depinde în mod hotărâtor de modul în care cadrul didactic proiectează sarcinile de lucru, astfel încât acestea să solicite în mod real folosirea şi punerea în relaţie a mai multor limbi şi culturi. Recomandările formulate în acest articol – diversificarea limbilor de comunicare folosite în cadrul aceluiaşi proiect, valorificarea explicită a produselor multimedia ca vector al mediere lingvistice, investiţia susţinută în formarea continuă a cadrelor didactice coordonatoare şi documentarea sistematică a rezultatelor învăţării – oferă repere concrete pentru transformarea eTwinning dintr-un simplu instrument administrativ de parteneriat şcolar într-un veritabil laborator al plurilingvismului european, în care fiecare elev, indiferent de limba sa maternă, poate deveni un mic ambasador al propriei culturi şi, în acelaşi timp, un cetăţean european capabil să comunice, să colaboreze şi să înveţe dincolo de frontierele unei singure limbi.

Conf.univ.dr. Sebastian Cristian CHIRIMBU,
Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Bucureşti 

Bibliografie

Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale [ANPCDEFP]. (2020). Învăţarea prin proiecte eTwinning: Ghid de bune practici. Bucureşti: ANPCDEFP.

Alexandru, M. (coord.), Aramă, A., & Catană, L. (2022). Parteneriate pentru învăţare: Experienţe ale elevilor, profesorilor şi şcolilor. Bucureşti: ANPCDEFP.

Chirimbu, Sebastian (2026). Didactica literaţiei: fundamente şi practici inovatoare. De la citit la ȋnţelegere, de la text la semnificaţie, Slatina: Editura Edudel

Cîmpean, M. E., Găzdac, V. A., & Bocoş, M. D. (2022). „Developing digital and sustainability competences through eTwinning projects and Erasmus+ accreditation”. În ICERI2022 Proceedings (pp. 8431–8436). IATED.

Consiliul Europei. (2001). Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: Învăţare, predare, evaluare. Strasbourg: Consiliul Europei.

Consiliul Europei, Comitetul Miniştrilor. (2008). Recommandation CM/Rec(2008)7 sur l'utilisation du Cadre européen commun de référence pour les langues (CECR) et la promotion du plurilinguisme. Strasbourg: Consiliul Europei.

Georgieva, D. (2022). „Key competences in initial preschool teacher training – The role of eTwinning and Erasmus+”. În EDULEARN22 Proceedings (pp. 9211–9217). IATED.

Gilleran, A. (2019). eTwinning in an era of change: Impact on teachers' practice, skills, and professional development opportunities, as reported by eTwinners. Summary report 2019 (S. Scimeca & P. Wastiau, Eds.). Bruxelles: European Schoolnet.

Macovei, P. C. (2022, 3 iulie). „Proiectele eTwinning – un spaţiu virtual al colaborării europene şi al învăţării online” Ȋn Revista EDICT. https://edict.ro/proiectele-etwinning-un-spatiu-virtual-al-colaborarii-europene-si-al-invatarii-online/

Richerme, F., & Delcea, E. (2009). „Le Cadre européen commun de référence pour les langues: Un outil d'apprentissage, d'enseignement et d'évaluation” În Diacronia (pp. 835–840). Editura Universităţii „Petru Maior”.

Sâmihăian, F. (2014). O didactică a limbii şi literaturii române: Provocări actuale pentru profesor şi elev. Bucureşti: Editura Art.