Între speranţă şi realitate

În aceste zile este greu să nu te pierzi între speranţă şi realitate! Mai abitir ca-n alte dăţi, zilele acestea auzim despre „responsabilitate” şi „responsabil”. Bine-aşa! Dar, ca să nu batem câmpii, să apelăm la dicţionar. Aşadar: „responsabilitate: atitudine conştientă, simţ de răspundere faţă de obligaţiile sociale; obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere; funcţie, sarcină de răspundere. – sarcină, răspundere pe care şi-o asumă cineva”. Şi: „responsabil: (despre o persoană) care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. Persoană care are o funcţie de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredinţat o responsabilitate; şef”.

Vi se pare că există vreo legătură între sensul acestor cuvinte şi persoanele care le folosesc pretinzând că şi-l asumă?

Premierul desemnat este optimist că din înţelepciunea şi responsabilitatea sa şi a parlamentarilor ne vom alege cu un guvern! Cum responsabilă a fost şi desemnarea sa! Ca şi cum nu ar fi clar că numirea sa a fost făcută pe principiul „am plecat să mă tocmesc, dă, Doamne, să nu găsesc!” Poate mă înşel!

În fiecare săptămână preţurile urcă necontrolat, facturile sunt ca o înjurătură de mamă, inflaţia aleargă ca vântul, educaţia numără abandonuri, cultura se sprijină în câteva vârfuri, sănătatea are tensiune oscilantă şi puls înspre zero, datoria externă este sufocantă etc, dar atitudinea conducătorilor este ca şi cum suntem pe culmi de progres şi civilizaţie şi că la vară o să fie cald! În dansul bezmetic al „responsabililor” care-şi „asumă responsabilităţi” încă se prind partizan oameni pentru care sacul nu a ajuns încă la fund, oameni care nu privesc dincolo de pragul casei lor. Din fericire, sunt din ce în mai puţini, pentru că tot mai mulţi devenim vulnerabili în faţa responsabilităţii responsabililor pe care, la un moment dat, cu speranţă, noi i-am învestit cu votul de încredere, devenit al dezamăgirii şi neîncrederii.

De aceea zic, cum am mai spus, să învăţăm cuvinte şi să nu mai credem în cai verzi pe pereţi!

Mi-ar plăcea să mă înşel şi guvernul propus să fie votat de parlamentari şi să mă contrazică! Să aducă bunăstarea, încrederea, respectul, demnitatea… Să ne fie bine! Economia, cu tot ce înseamnă ea, industrie, comerţ, servicii, agricultură etc, educaţia – de la învăţământul preşcolar la cel postdoctoral, sănătatea – de la dispensare săteşti la clinici, policlinici, spitale universitare, cultura, cu tot ce înseamnă ea, adică întreaga societate românească să învie, să respire sănătos şi să ne trăiască pentru ca şi noi să trăim! Conduşi de oameni responsabili, cu responsabilitate. Sper să nu fie un vis! (Mioara VERGU-IORDACHE)