„Hotel în castel” – un concept turistic nou de care avem nevoie

Câte domniţe şi câţi cavaleri nu şi-au dorit să fie măcar pentru o zi castelan cu drepturi depline?! Să fie cazat/cazată într-un dormitor somptuos, să servească masa într-un ritual majestuos, sau să se plimbe pe aleile unui parc decorat ca la revistă?

Iată că reşedinţele nobiliare ale celor care au reprezentat, până la instalarea regimului comunist, elitele politice şi economice din regiunile României au devenit din ce în ce mai atractive pentru industria ospitalităţii, dar şi pentru comunităţile locale, care sunt implicate în activităţile turistice. Castelele şi conacele intrate în circuitul turistic sunt clădiri istorice „cu personalitate”. Pereţii lor au multe poveşti de spus, domeniile întinse din jurul lor oferă vizitatorilor posibilităţi nenumărate de relaxare, iar excursiile în natură sau cele la atelierele meşteşugarilor din satele învecinate întregesc experienţa turiştilor care aleg să îşi petreacă o noapte în camerele lor cu parfum de epocă. „La conac vin în primul rând turişti care vor să se bucure împreună cu prietenii şi familia de liniştea vieţii de la sat, de natură şi de mâncarea tradiţională românească, pregătită din ingrediente locale, naturale“, spun reprezentanţii „Mihai Eminescu Trust”, fundaţia patronată de Regele Charles al Marii Britanii, care are în proprietate conacul Apafi din Malancrav, precum şi alte clădiri cu valoare de patrimoniu din Transilvania. Malancrav este un sat din inima Transilvaniei, uitat de lume până nu demult, pe care conacul şi casele de oaspeţi, administrate prin intermediul proiectului de economie socială „Experience Transylvania”, l-au revitalizat şi l-au pus pe harta turistica a României. Conacul şi casele de oaspeţi ale Fundaţiei Mihai Eminescu Trust îşi propun să definească un model de bune practici în turismul cultural. „Ne dorim să arătăm oamenilor din satele în care lucrăm, dar şi românilor, în general, că păstrarea tradiţiilor şi conservarea patrimoniului local sunt profitabile. O casă veche cu două camere, restaurată folosind materiale şi tehnici tradiţionale şi amenajată la fel cum ar fi fost şi acum 100 de ani, reprezintă pentru turişti o vizită înapoi în timp şi o experienţă de neuitat, iar pentru o familie de săteni principala sursă de venit“, explică Caroline Fernolend, directorul executiv al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust. Cu o capacitate de cazare de nouă persoane (patru camere duble şi una single), conacul Apafi primeşte turişti încă din anul 2007. În aceeaşi perioadă a fost deschisă şi prima casă de oaspeţi (Machine House) de pe Domeniul Zabola, care a aparţinut familiei Mikes. Moştenitorii familiei nobiliare maghiare, care acum trăiesc în Anglia, au reuşit să îşi recupereze proprietatea în justiţie, transformând-o într-o destinaţie turistică. De atunci, numărul castelelor şi conacelor care au intrat în circuitul turistic a crescut. Unele au revenit foştilor proprietari care au decis să le opereze ei înşişi, altele sunt gestionate de fundaţii, iar unele au fost achiziţionate de la foştii proprietari de antreprenori care le-au renovat conform planurilor iniţiale şi le-au transformat în pensiuni sau în spaţii de evenimente.

Un astfel de antreprenor este Lilla Racz care a cumpărat, împreună cu soţul ei, Castelul Daniel din Tălişoara, judeţul Covasna, o clădire care datează din secolul al XVIII-lea. Castelul a fost renovat prin păstrarea cât mai multor elemente originare şi a primit o cofinanţare de la Fondul European de Dezvoltare Rurală în valoare de 200.000 de euro. Antreprenorii Cristina şi Daniel Vasilescu din Craiova au făcut acelaşi lucru atunci când au cumpărat şi renovat una dintre vechile cule olteneşti din Măldăreşti, judeţul Gorj. Un exemplu similar este cel al Castelului Haller din Ogra, judeţul Mureş, a cărui temelie a fost pusă în secolul al XVII-lea şi care a fost cumpărat şi transformat de către Reka şi Kinga Foris într-o afacere de succes. Cele două surori au cumpărat castelul în 2007 de la moştenitorii familiei Haller, au angajat un arhitect specializat în restaurări, iar din anul 2011 au reuşit să deschidă o pensiune, un restaurant şi o cramă, toate păstrând amprenta iniţială.

Dacă familiile nobiliare şi clădirile pe care le-au locuit au trecut, de-a lungul istoriei, prin momente zbuciumate, pentru conacele şi castelele intrate în circuitul turistic istoria „s-a liniştit”, cele mai multe oferind acum experienţe care pun accentul pe relaxare departe de viaţa cotidiană agitată şi pe redescoperirea tradiţiilor satului. Conacele şi castelele au avut însă de trecut prin experienţa comunismului, când domeniile foştilor nobili au fost expropriate, intrând în proprietatea publică. Au fost transformate în şcoli, grădiniţe, cămine culturale, sanatorii sau au fost utilizate de CAP-urile locale, fiind lăsate să se degradeze. Neglijarea clădirilor a continuat sau chiar a avansat după 1990. Un deceniu mai târziu, moştenitorii foştilor proprietari au început să îşi câştige drepturile în instanţă, dar cele mai multe din acestea se aflau într-un stadiu avansat de degradare. Treptat, clădirile au început să îşi recapete fosta strălucire, iar în multe cazuri acest lucru a fost reuşit prin turism. Castelul Mikes şi domeniul său întins din Zabola este un astfel de exemplu. Prima clădire de pe domeniu, care a intrat în circuitul turistic în urmă cu zece ani, „Machine House”, adăpostea centrala care furniza, în urma cu mai bine de un secol, curent pentru domeniul nobiliar şi alte patru sate învecinate. Businessul s-a extins ulterior cu alte clădiri, precum casa grădinarului sau atelierul unde se făceau şei pentru cai, care au fost renovate şi utilizate ca spaţii de cazare. Cu fondurile obţinute din afacere, proprietarii au renovat principala clădire a domeniului, căreia i se spune „Castelul Nou“ şi care datează din secolul al XIX-lea. La fel este şi cazul contelui Tibor Kalnoky, născut în Germania, crescut în Franţa, care şi-a redescoperit rădăcinile transilvănene şi a hotărât să se întoarcă, redobândind proprietăţile familiei după opt ani de procese cu statul român. Iniţial a restaurat, respectând tehnicile tradiţionale, mai multe case de oaspeţi la Micloşoara şi Valea Crişului, care însumează zece camere, mobilierul şi textilele folosite fiind antichităţi autentice din regiune, iar fondurile obţinute de la turişti au fost utilizate pentru renovarea Castelului Kalnoky.

De partea cealaltă a Carpaţilor, moştenitoarea Conacului Polizu din satul Maxut, judeţul Iaşi, Irina Ioana Riscuţia, împreună cu inginerul Constantin Ştefănucă, a început un amplu proces de renovare care a durat şase ani, singurul scop fiind acela de a readuce la viaţă clădirile şi domeniul agricol, pe baza amintirilor şi pozelor vechi. Ulterior a fost luată decizia ca turiştii să poată veni şi să aibă acces în acest spaţiu.

Faptul că majoritatea clădirilor cu valoare de patrimoniu intrate în circuitul turistic sunt localizate în Transilvania nu este o coincidenţă, aici fiind cele mai multe castele şi conace din România. Proiectul „Castel în Transilvania” a numărat peste 300 de castele şi conace numai în Transilvania, iar majoritatea nu sunt încă poveşti de succes, ele aflându-se în stadii avansate de degradare. Proiectul se adresează proprietarilor şi administrato­rilor castelelor din Transilvania, comunităţilor locale şi administraţiilor publice, care are ca scop conştientizarea situaţiei castelelor din Transilvania şi existenţa posibilităţilor de valorificare a acestora. Spre deosebire de turismul în masă, numărul de camere în pensiunile din clădirile istorice sunt limitate. De cele mai multe ori proprietarii încearcă sa utilizeze cât mai multe elemente din aspectul iniţial al clădirii, punând în evidenţă particularităţile şi încercând să creeze o poveste pe baza acestora. „Având în vedere că am conceput fiecare cameră ca fiind unică, cu propria ei poveste care se leagă de istoria castelului, este uşor să oferim o experienţă pe partea de cazare. Am dorit, totodată, să cuplăm această experienţă şi cu celelalte oferte. Pe partea de gastronomie oferim reinterpretări de reţete tradiţionale unde încercăm să folosim, cât de mult se poate, ingrediente locale şi proaspete“, explică Lila Racz, proprietara Castelului Daniel. Acum pensiunea adăpostită de clădirea principală are opt camere, iar când vor fi finalizate lucrările de renovare ale unei alte clădiri a reşedinţei nobiliare, vor mai fi inaugurate alte 12 camere, o sală de conferinţe şi un centru spa, care va fi amplasat într-o pivniţă boltită de 500 mp. Pentru că proprietatea se află în afara circuitelor turistice culturale din Transilvania, proprietarii au ales să investească pentru a putea adăuga noi servicii în ofertă. „Noi credem că există potenţial de creştere însă, cu cele opt camere disponibile, ne este foarte greu să ţintim segmentul corporate. Cu noile camere, sala de conferinţe şi centrul wellness estimăm că vom avea o creştere semnificativă a numărului de turişti şi vom avea un potenţial mai bun de valorificare a capacităţii de cazare, inclusiv în extrasezon“, susţine Lila Racz. Antreprenoarea consideră, pe de altă parte, că legislaţia care prevede clasificarea castelelor şi conacelor istorice ca pensiuni nu este în avantajul acestor locaţii, care au propriul lor specific, în Europa existând conceptul de „Castle Hotel“ (hotel în castel), termen care la noi nu este folosit. O atare clasificare şi la noi ar ajuta mult la dezvoltarea acestui segment turistic ce aduce pe lângă atractibilitatea arhitecturală şi parfumul de epocă ce are valoarea lui. Astfel ar mai apărea iniţiative de renovare a altor asemenea destinaţii de poveste, ce s-ar adăuga celor deja existente, iar prinţesele – domnişoare şi cavalerii – tineri îşi vor putea împlini visul de a petrece o zi la castel… (George V. GRIGORE)

Surse:  businessmagazine.ro; farawey.ro; anapedia-travel.ro; ecomedia.ro; business24.ro; casteltransilvania.ro; localtravel.ro; travelminit.ro