Profesorul Marius-Ovidiu Sebe de la Casa Corpului Didactic Ilfov din Brăneşti ne semnalează o descoperire făcută în timpul lucrărilor de reabilitare ale bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Afumaţi, judeţul Ilfov, ce readuce în atenţie una dintre cele mai interesante pagini încă nedescifrate din istoria acestui monument. În podul bisericii au fost identificate mai multe fragmente de pictură murală. Compoziţia păstrează încă suficiente urme pentru a sugera că nu avem de-a face cu o simplă zugrăveală decorativă, ci cu resturile unui ansamblu pictural mult mai amplu: o pictură murală veche, deteriorată, în care se mai pot distinge câteva elemente: personaje călare, îmbrăcate în veşminte roşii şi mantii, precum şi un cal alb şi unul maro, probabil într-o reprezentare cu caracter religios sau istoric. Părintele Petru Stoian este de părere că frescele de la Afumaţi ar putea reprezenta scena celor Trei Magi călare, urmând steaua călăuzitoare. Descoperirea capătă o importanţă aparte prin vechimea bisericii. Lăcaşul a fost ridicat în 1696 de stolnicul Constantin Cantacuzino şi face parte din ansamblul fostei curţi cantacuzine de la Afumaţi. Una dintre cele mai plauzibile explicaţii este că fragmentele reprezintă resturi dintr-o pictură mai veche a bisericii. Cu ocazia unor lucrări de consolidare şi de refacere a acoperişului din anul 2014, în podul bisericii au fost descoperite fragmente ale unei picturi şi mai vechi, alta decât ceea ce se vede astăzi. Ridicarea sau coborârea ulterioară a plafonului ar fi avut astfel efectul neaşteptat de a „sigila” fragmentele de pictură, ferindu-le de intervenţiile şi repictările care au modificat interiorul bisericii. Cine a pictat biserica şi în ce perioadă? Aici începe partea cea mai interesantă a poveştii. Pictorul restaurator Simona Pătraşcu leagă fragmentele din podul bisericii de pictura originală şi de renumitul meşter grec Constantinos (Constantin Zugravul), nume asociat cu pictura de tradiţie brâncovenească şi post-brâncovenească. Există însă şi o poziţie mai prudentă a echipei de restauratori care consideră fragmentele ca aparţinând stilului post-brâncovenesc de la începutul secolului al XVIII-lea, fără existenţa unor dovezi suficiente pentru atribuirea lor unui anumit zugrav. Această diferenţă de interpretare este, de fapt, un motiv în plus pentru ca fragmentele să fie cercetate cu atenţie. Fragmentele din pod ar putea reprezenta nu neapărat întreaga pictură originară, ci o etapă intermediară a decorării monumentului. Biserica a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe intervenţii. Pictura interioară actuală este legată de o refacere de la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar sursele istorice menţionează intervenţii şi restaurări succesive. Este, aşadar, posibil ca zidurile să fi cunoscut mai multe „vieţi picturale”: o primă pictură realizată după ridicarea bisericii, eventuale reparaţii sau repictări în secolul al XVIII-lea, al XIX-lea şi, în cele din urmă, intervenţiile moderne care au acoperit ceea ce mai rămăsese din decorul iniţial. Fragmentele din pod ar putea fi tocmai martorii celei mai vechi dintre aceste etape. Ce ne mai poate spune fragmentul pictural? Chiar dacă imaginea este incompletă şi degradată, ea păstrează indicii importante. De aceea, aceste fragmente nu ar trebui privite doar ca nişte „bucăţi de pictură veche” rămase întâmplător într-un pod. Ele pot reprezenta documente istorice autentice, capabile să răspundă unor întrebări la care monumentul nu mai poate răspunde prin pisanii sau documente scrise. Aici avem de-a face cu o adevărată comoară ascunsă la vedere. Descoperirea fragmentelor din pod adaugă însă o nouă dimensiune acestei istorii. Poate că sub picturile refăcute, sub tencuieli şi sub transformările succesive ale monumentului se află încă informaţii despre felul în care arăta biserica la sfârşitul secolului al XVII-lea. Poate că fragmentele sunt opera unui zugrav cunoscut sau a unui atelier apropiat de Constantinos. Sau poate că cercetarea va demonstra că avem de-a face cu un alt meşter, încă necunoscut. Deocamdată, întrebarea rămâne deschisă. Cert este că, într-un pod în care timp de sute de ani nimeni nu s-a mai aşteptat să găsească ceva important, au supravieţuit câteva fragmente dintr-o imagine pe care oamenii din Afumaţi au privit-o, probabil, cu mult înainte ca plafonul bisericii să-şi schimbe înfăţişarea. Iar dacă aceste fragmente vor fi cercetate şi puse în legătură cu restul monumentului, ele ar putea transforma o descoperire întâmplătoare într-o veritabilă contribuţie la istoria picturii bisericeşti din Ţara Românească de la cumpăna dintre secolele XVII şi XVIII.
Mulţumim „căutătorului de comori”, profesor Marius-Ovidiu Sebe, pentru semnalarea acestei descoperiri ce iată, ridică noi semne de întrebare pentru istoria ilfoveană. (George V. GRIGORE)
Surse: facebook; Wikipedia.org; ziarulnatiunea.ro; Sursa foto: Dumitru Manolache, Locaşul în care s-au rugat Cantacuzinii la Afumaţi, ziarul Lumina, 2014.
Numărul 808
