Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti. Sesiune de comunicări ştiinţifice

6 mai 2026

NOI ORIZONTURI ÎN ŞTIINŢELE COMPORTAMENTALE ŞI ALE EDUCAŢIEI

Cu o tradiţie de peste zece ani, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii „Spiru Haret” reprezintă astăzi nu doar un eveniment academic de referinţă, ci şi un spaţiu autentic de formare, dialog şi afirmare a identităţii profesionale a viitorilor specialişti. Ediţia din acest an, desfăşurată în data de 6 mai în format fizic, reconfirmă angajamentul instituţiei noastre faţă de excelenţa academică, interacţiunea directă şi consolidarea comunităţii universitare.

Universitatea „Spiru Haret” se afirmă, de-a lungul timpului, ca un reper al învăţământului superior românesc, prin misiunea sa de a promova o educaţie centrată pe student, orientată spre competenţe, valori şi adaptabilitate. Prin diversitatea programelor de studiu, prin deschiderea către inovare şi prin conectarea permanentă la dinamica societăţii contemporane, USH contribuie la formarea unor specialişti capabili să răspundă exigenţelor profesionale actuale. În acest sens, activităţile ştiinţifice studenţeşti, precum sesiunea de faţă, reflectă nu doar o tradiţie instituţională, ci şi o strategie coerentă de susţinere a cercetării şi a implicării active a studenţilor în viaţa academică.

Activitatea Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei se defineşte printr-o colaborare constantă şi autentică cu studenţii şi masteranzii, aceştia fiind parteneri activi în procesul de construire a cunoaşterii. Universitatea îşi asumă astfel rolul de facilitator al dezvoltării intelectuale şi profesionale, dar şi de spaţiu al reflecţiei critice, al responsabilităţii şi al formării unor valori durabile. Relaţia profesor–student depăşeşte limitele unei simple transmiteri de informaţii, devenind un parteneriat educaţional bazat pe mentorat, sprijin şi valorizarea potenţialului individual.

*

Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti este expresia concretă a acestei viziuni educaţionale. Ea oferă studenţilor şi masteranzilor oportunitatea de a-şi dezvolta competenţele de cercetare, de a-şi exersa gândirea critică şi de a dobândi abilităţi esenţiale de comunicare academică. Totodată, evenimentul contribuie la familiarizarea acestora cu rigorile redactării unei lucrări ştiinţifice, cu exigenţele metodologice şi etice ale cercetării, pregătindu-i în mod real pentru elaborarea lucrărilor de licenţă şi disertaţie, dar şi pentru viitoare demersuri academice sau profesionale.

Sesiunea, prin cele patru secţini, s-a adresat studenţilor şi masteranzilor facultăţii noastre, dar şi celor proveniţi din celelalte facultăţi şi departamente ale USH sau ale instituţiilor partenere, configurând astfel un cadru interdisciplinar fertil, în care ideile circulă liber, iar perspectivele se îmbogăţesc reciproc. Această deschidere reflectă rolul fundamental al universităţii contemporane, acela de a crea punţi între domenii, între generaţii şi între teorie şi practică. Manifestarea a configurat un spaţiu academic dens, coerent şi profund ancorat în realităţile psihologice ale individului contemporan. Dincolo de succesiunea formală a prezentărilor, ceea ce s-a conturat pe parcursul întregii zile a fost o veritabilă hartă a preocupărilor actuale din domeniul psihologiei: de la dimensiunile intime ale sinelui până la provocările sociale şi tehnologice ale prezentului.

În deschiderea evenimentului, decanul facultăţii, conf.univ.dr. Beatrice Manu, a apreciat iniţiativa organizării sesiunii, subliniind valoarea academică şi formativă a unui astfel de eveniment dedicat studenţilor şi masteranzilor. În intervenţia sa, conf.univ.dr. Beatrice Manu a remarcat numărul semnificativ de lucrări înscrise şi prezentate, evidenţiind interesul crescut al participanţilor pentru cercetare, reflecţie critică şi dialog interdisciplinar; totodată, a evidenţiat diversitatea şi actualitatea temelor abordate, apreciind modul în care prezentările au reuşit să surprindă problematici relevante pentru domeniile psihologiei, ştiinţelor educaţiei, sănătăţii şi formării profesionale. A fost subliniată, de asemenea, calitatea organizării sesiunii, implicarea cadrelor didactice coordonatoare şi atmosfera academică deschisă, care a încurajat schimbul de idei, colaborarea şi afirmarea tinerilor cercetători. Decanul a reafirmat sprijinul instituţional pentru astfel de manifestări ştiinţifice, considerate esenţiale în dezvoltarea competenţelor academice şi profesionale ale studenţilor şi masteranzilor.

*

Sub coordonarea atentă şi echilibrată a cadrelor didactice, între care s-au remarcat conf.univ.dr.Petronela Gârdan, lect.univ.dr. Loredana Bănică, lect.univ. dr. Corina Pantelimon, lect.univ.dr Lucian Negoiţă şi lect.univ.dr. Adriana Samson, în prima parte a sesiunii s-au remarcat o serie de intervenţii care au plasat în centrul reflecţiei relaţia dintre reglarea emoţională, calitatea vieţii şi managementul stresului. Această triadă conceptuală a devenit, de fapt, un fir roşu al întregii secţiuni, fiind reluată, nuanţată şi aprofundată în multiple intervenţii ulterioare. Temele abordate au evidenţiat o preocupare constantă pentru dinamica relaţiilor interpersonale şi a dezvoltării emoţionale, de la stilurile de ataşament şi impactul lor asupra depresiei în adolescenţă, până la complexele relaţii dintre imaginea de sine, vulnerabilitate şi presiunile sociale. Comunicările au construit treptat imaginea unui individ aflat într-un echilibru fragil, influenţat de factori multipli – biologici, psihologici şi sociali – dar în acelaşi timp capabil de adaptare şi reconstrucţie.

Un accent deosebit a fost pus pe impactul mediului digital asupra psihicului, o temă de maximă actualitate. Analizele privind utilizarea disfuncţională a telefonului mobil, relaţia acesteia cu anxietatea socială sau vulnerabilitatea stimei de sine au generat reflecţii critice asupra modului în care tehnologia modelează identitatea şi relaţionarea. În acelaşi registru, intervenţiile despre cyberbullying au adus în prim-plan dimensiunea etică şi responsabilitatea socială, subliniind necesitatea unor intervenţii educaţionale ferme şi coerente.

Pe de altă parte, dimensiunea clinică şi aplicativă a psihologiei a fost puternic reprezentată prin abordări privind comportamentele de risc, impulsivitatea şi consumul de substanţe psihoactive, dar şi prin reflecţii asupra eticii în diseminarea informaţiilor psihologice. Aceste contribuţii au evidenţiat tensiunea existentă între rigoarea ştiinţifică şi riscul banalizării sau distorsionării discursului psihologic în spaţiul public.

Pe măsură ce sesiunea a avansat, discursul ştiinţific s-a orientat tot mai mult către temele identităţii şi ale vulnerabilităţii în context contemporan. Comunicările despre suportul social şi structura cerebrală, despre adaptarea în contexte profesionale atipice (precum cel al însoţitorilor de bord) sau despre mecanismele tăcerii şi suferinţei în bullying au construit o perspectivă integrată asupra modului în care individul negociază permanent între sine şi societate.

Secţiunea a doua dedicată Psihologiei şi Ştiinţelor comportamentale a adus o aprofundare semnificativă a acestor direcţii, extinzând analiza către etapele vieţii şi provocările specifice acestora. Conceptualizarea vârstei mijlocii ca perioadă de vulnerabilitate psihologică a deschis discuţii despre crizele existenţiale şi despre redefinirea identităţii în timp. În acelaşi registru, tema masculinităţii contemporane şi a presiunilor sociale asupra corpului a evidenţiat transformările profunde ale normelor culturale şi impactul acestora asupra imaginii de sine.

Relaţiile de cuplu au constituit un alt nucleu tematic major, fiind analizate din multiple perspective: ataşament, gelozie, satisfacţie relaţională sau dinamica emoţională. Aceste intervenţii au conturat imaginea relaţiei ca spaţiu al vulnerabilităţii, dar şi al dezvoltării personale, în care echilibrul este permanent negociat.

Nu au lipsit nici temele de actualitate socială, precum migraţia şi adaptarea psihosocială, inteligenţa artificială şi anxietatea schimbării sau provocările concilierii rolurilor profesionale şi parentale. Aceste contribuţii au extins cadrul de analiză dincolo de individ, către structurile sociale şi culturale în care acesta este integrat.

Un moment deosebit de relevant a fost reprezentat de abordările privind burnout-ul profesional, în special în rândul asistentelor medicale, care au evidenţiat intersecţia dintre stresul profesional, resursele de adaptare şi vulnerabilitatea emoţională. În acelaşi timp, intervenţiile despre traumele copilăriei, stigmatizare sau tulburări psihotice au adus în discuţie dimensiuni profunde ale suferinţei psihice şi necesitatea unei abordări empatice şi integrate.

Cele două workshop-urile dedicate intervenţiei în adicţii, Stres şi overeating (coordonat de Cristina Vasilescu, psiholog clinician) şi Tehnici de intervenţie psihologică,clinică şi consiliere primară în adicţii (sub coordonarea dr. psiholog clinician principal Daniela Simache) au completat în mod fericit această arhitectură ştiinţifică, oferind participanţilor instrumente concrete de lucru şi consolidând legătura dintre teorie şi practică. Concluziile formulate au subliniat coerenţa şi relevanţa temelor abordate, reafirmând rolul acestor manifestări în formarea profesională şi personală a studenţilor.

Workshopul de dezvoltare personală şi profesională „Arta relaţionării: comunicare, consiliere şi mediere în contexte contemporane”, susţinut de Bruno Demaille, mediator şi negociator internaţional-sociolog, a reprezentat unul dintre momentele cu cea mai puternică încărcătură aplicativă şi experienţială pentru studenţii participanţi de la specializarea „Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar”.

Atelierul a depăşit graniţele unei prezentări teoretice, transformându-se într-un veritabil spaţiu de explorare a relaţionării umane în contexte reale, adesea tensionate şi complexe. Participanţii nu au fost simpli receptori de informaţie, ci actori implicaţi într-un proces dinamic, în care au fost invitaţi să reflecteze asupra propriilor stiluri de comunicare, asupra modului în care gestionează conflictele şi asupra rolului empatiei în construcţia relaţiilor autentice.

Discursul formatorului a fost construit într-un echilibru subtil între rigoarea conceptuală şi deschiderea spre experienţă, punând în lumină faptul că relaţionarea nu este doar o abilitate, ci o artă care se învaţă, se exersează şi se rafinează continuu. Comunicarea, consilierea şi medierea au fost prezentate nu ca instrumente separate, ci ca dimensiuni complementare ale unei competenţe complexe, esenţiale, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

Un element definitoriu al workshopului a fost accentul pus pe ascultarea activă, pe gestionarea emoţiilor şi pe capacitatea de a construi punţi între perspective diferite. Într-o societate marcată de ritm alert, diversitate şi, adesea, fragmentare, aceste competenţe devin fundamentale pentru menţinerea echilibrului relaţional şi pentru prevenirea conflictelor.

Prin exemple concrete, studii de caz şi exerciţii interactive, participanţii au fost provocaţi să îşi depăşească zona de confort şi să îşi reconfigureze modul de raportare la ceilalţi. Atelierul a oferit nu doar răspunsuri, ci mai ales întrebări relevante, deschizând direcţii de reflecţie asupra propriei identităţi relaţionale. Formatorul a reuşit să creeze un cadru autentic de învăţare experienţială, în care teoria s-a împletit natural cu practica, iar fiecare participant a plecat nu doar cu instrumente concrete de lucru, ci şi cu o mai bună înţelegere a propriei persoane şi a modului în care relaţiile pot fi construite, gestionate şi transformate.

Secţiunile dedicate Studiilor Interdisciplinare şi Ştiinţelor Educaţiei au avut consistenţa unei veritabile naraţiuni despre devenire, despre începuturi şi despre responsabilitatea formării umane. Dacă secţiunea de psihologie a coborât în profunzimea mecanismelor interioare ale individului, această secţiune a adus în prim-plan spaţiul în care aceste mecanisme se formează, se modelează şi se rafinează: şcoala, copilăria, relaţia educaţională.

Sub coordonarea atentă a moderatorilor, între care s-au remarcat conf.univ.dr. Crinuţa Popescu şi conf. univ.dr. Sebastian Chirimbu, a treia secţiune a sesiunii de comunicări ştiinţifice – dedicată studiilor şi comunicărilor interdisciplinare – a debutat într-o notă profund emoţională. Tema primei întâlniri dintre copil şi învăţător a deschis simbolic întreaga sesiune, sugerând faptul că educaţia nu începe prin conţinuturi, ci prin relaţii, prin emoţie şi prin acea întâlnire fondatoare care poate orienta parcursul şcolar al copilului.

Pe măsură ce prezentările au continuat, discursul educaţional s-a nuanţat, trecând de la dimensiunea afectivă la cea metodologică şi creativă. Intervenţiile privind utilizarea chitarei în educaţia muzicală sau rolul artei şi muzicii în stimularea creativităţii au evidenţiat nevoia unei educaţii sensibile, expresive, capabile să depăşească rigiditatea formală şi să valorifice potenţialul artistic al copilului. În acest context, educaţia apare nu doar ca proces instructiv, ci ca experienţă estetică şi emoţională.

În cea de-a patra secţiune, moderată de conf.univ. dr. Daiana Dumbrăvescu, conf.univ. dr. Crinuţa Popescu şi conf. univ.dr. Sebastian Chirimbu, un nucleu tematic important l-au constituit comunicările dedicate limbajului şi formării competenţelor de comunicare, de la abordările conceptuale asupra ortogramelor până la utilizarea jocului didactic în educarea limbajului. Aceste intervenţii au subliniat complexitatea procesului de învăţare a limbii, evidenţiind faptul că formarea competenţelor lingvistice presupune nu doar reguli şi structuri, ci contexte, joc, interacţiune şi sens. De altfel, jocul didactic a traversat întreaga secţiune ca un concept central, regăsindu-se în multiple intervenţii şi configurându-se ca instrument esenţial al învăţării timpurii. Din această perspectivă, copilăria nu este privită ca o etapă de pregătire pentru „seriozitatea” şcolii, ci ca un spaţiu autentic de învăţare prin explorare, experiment şi creativitate.

Un moment de profunzime conceptuală a fost adus de reflecţiile asupra rolului poveştii în dezvoltarea copilului, unde dimensiunea narativă a fost analizată ca instrument de formare cognitivă, socio-emoţională şi creativă. Povestea apare astfel ca o punte între imaginar şi realitate, între cunoaştere şi trăire, între copil şi lume.

În continuarea acestei direcţii, intervenţiile despre stimularea interesului pentru lectură şi despre rolul comunicării în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice au extins analiza către relaţia dintre educaţie şi formarea continuă, sugerând că procesul educaţional nu se încheie odată cu copilăria, ci se prelungeşte în devenirea profesională a educatorului însuşi.

A doua parte a secţiunii, dedicată explicit pedagogiei, a adus o consolidare şi o aprofundare a acestor teme, orientând discursul către dimensiunea aplicativă şi către realităţile concrete ale practicii didactice. Prezentările participanţilor au reuşit să contureze imaginea unei şcoli aflate în transformare, între tradiţie şi modernitate.

Tema conflictului în ciclul primar a deschis această parte într-o notă realistă, aducând în discuţie provocările cotidiene ale mediului şcolar şi necesitatea unor abordări educaţionale echilibrate. Ulterior, analizele demersurilor didactice la matematică şi ştiinţe au evidenţiat rigoarea necesară în proiectarea lecţiilor, dar şi nevoia de adaptare la particularităţile elevilor.

Un element definitoriu al acestei secţiuni a fost integrarea temelor de actualitate, precum inteligenţa artificială şi rolul tehnologiei în educaţie, care au deschis discuţii despre viitorul profesiei didactice şi despre transformarea rolului învăţătorului. Imaginea cadrului didactic ca „prosumer” de resurse educaţionale a sugerat o schimbare de paradigmă: de la consumator de materiale la creator activ de conţinut didactic.

În acelaşi timp, intervenţiile privind formarea atitudinilor prosociale, rolul materialelor didactice sau importanţa documentelor curriculare au reconfirmat dimensiunea axiologică a educaţiei. Şcoala nu formează doar competenţe, ci şi valori, atitudini, moduri de a fi şi de a relaţiona.

Dimensiunea creativă şi ludică a educaţiei a revenit în prim-plan prin abordările privind caligrafia, povestea după imagini, jocul şi metodele STE(A)M, conturând o viziune educaţională integrată, în care învăţarea devine experienţă, explorare şi construcţie de sens.

În ansamblu, această secţiune a funcţionat ca o oglindă a educaţiei contemporane: un spaţiu în care tradiţia coexistă cu inovaţia, în care rigoarea se îmbină cu creativitatea, iar copilul rămâne în centrul tuturor demersurilor. Dincolo de diversitatea tematică, ceea ce a unit toate aceste prezentări a fost convingerea că educaţia este, în esenţă, un act de responsabilitate şi de construcţie a viitorului.

Diversitatea tematică a fost completată de perspective originale, precum analiza conştiinţei morale în raport cu jocurile video sau reflecţiile asupra conceptului de civilizaţie, care au demonstrat deschiderea interdisciplinară a participanţilor şi capacitatea acestora de a integra concepte din domenii variate.

În ansamblu, secţiunile dedicate a evidenţiat o generaţie de tineri cercetători preocupaţi de înţelegerea complexităţii fiinţei umane, de identificarea factorilor de risc şi de protecţie, dar şi de dezvoltarea unor intervenţii relevante pentru societatea actuală. Dincolo de rigoarea ştiinţifică, ceea ce a conferit autenticitate acestor prezentări a fost dimensiunea lor profund umană: fiecare temă a reflectat, într-o formă sau alta, preocuparea pentru starea de bine, pentru echilibru şi pentru sens.

*

Importanţa acestor sesiuni ştiinţifice depăşeşte dimensiunea strict academică. Ele reprezintă momente de validare personală şi profesională pentru studenţi, contexte în care ideile lor sunt ascultate, analizate şi valorizate. În acelaşi timp, contribuie la consolidarea unei culturi a cercetării încă din perioada formării iniţiale, stimulând curiozitatea, iniţiativa şi dorinţa de autodepăşire. Prin participare activă, studenţii învaţă să îşi asume rolul de viitori specialişti capabili să răspundă provocărilor unei societăţi în continuă schimbare.

Prin această ediţie, ne reafirmăm dorinţa de a susţine excelenţa, implicarea şi spiritul inovator, oferind un mediu academic stimulativ, în care fiecare idee valoroasă îşi găseşte locul. Sesiunea devine astfel nu doar un eveniment punctual, ci o veritabilă platformă de creştere şi afirmare pentru întreaga comunitate universitară.

Dorim să ne încurajăm studenţii, masteranzii şi colegii să transforme această experienţă într-un pas important în parcursul lor academic şi profesional! (Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU)