Artista Mihaela-Claudia RĂCEALĂ cucereşte Marele Trofeu al Admiraţiei Generale, ediţia 2026!

Am văzut, zilele trecute, pe internet un ochi foarte bine lucrat. M-a impresionat puternic fiecare detaliu în parte. Apoi, a venit lovitura de graţie: a apărut un…înger. Desigur, am vrut să aflu cine este autorul. Am făcut investigaţii şi am descoperit: Mihaela-Claudia Răceală. Am descoperit şi un superb autoportret…

– Am dorit, evident, să ştiu mai multe detalii din viaţa artistei, aşa a apărut dialogul următor. Pentru început vă rog să vă prezentaţi pentru cei care nu vă cunosc.

– Mă numesc Mihaela-Claudia Răceală, am 19 ani şi sunt din judeţul Teleorman, comuna Plosca. În prezent, locuiesc în Bucureşti. Din câte puteţi observa, am un stil puţin mai diferit, însă, acesta e stilul în care mă regăsesc. Cu toate că desenez de numai 3 ani şi jumătate, progresul meu este unul semnificativ, tocmai pentru că m-am dedicat foarte mult artei.

– Cum a fost anul 2025 pentru arta dumneavoastră?
– Anul 2025 a fost un timp al acumulărilor tăcute şi al căutărilor interioare; un an mai puţin productiv la suprafaţă, dar esenţial pentru tot ce avea să înflorească în 2026. Consider că anul 2025 nu mi-a aparţinut, însă, anul 2026 a fost şi este anul meu.

– Ce visaţi pentru finalul lui 2026, dar şi pentru următorii ani?

– Vă voi surprinde pe toţi într-un mod foarte plăcut cu lucrările şi expoziţiile ce vor urma. Atât pentru finalul anului 2026, cât şi pentru următorii ani, am un singur vis sau scop, iar acela este de a avea un progres constant. Arta, pentru mine, este „viaţă”. Reprezintă modul prin care mă pot exprima şi încă lucrez la asta. Îmi doresc să pot exprima cele mai adânci şi întunecate emoţii, gânduri şi sentimente. Toate acestea necesită foarte multă muncă şi dedicare.

–Deja ne-aţi surprins foarte plăcut. Cu ce lucraţi, cum scrieţi. Revenim la întrebări…Cum vreţi să se desfăşoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
–Îmi doresc ca lumea artei să rămână un spaţiu al libertăţii şi al recunoaşterii valorii autentice, iar lumea în general să găsească în artă un refugiu de echilibru şi pace. Precum spuneam, pentru mine, arta înseamnă totul şi mi-aş dori ca fiecare om să o poată privi cu aceeaşi ochi, aşa cum o privesc eu. Arta nu este reprezentată doar de desen sau muzică. Arta înseamnă creaţie, iar fiecare om este o operă de artă în sine, creată pentru a da viaţă, la rândul ei, altor creaţii.

– După cuvinte, să vedem nişte imagini cu lucrări care vă poartă semnătura, Dacă un om lucrează aşa la vârsta de doar 19 ani, ne întrebăm pe bună dreptate, cum vor fi tablourile sale la 29, 39, 49 de ani şi aşa mai departe?

Aristotel BUNESCU 
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com