Anonimizarea eşecului

Aşa anonimizate cum sunt, Evaluarea Naţională şi sesiunea de vară a Bacalaureatului au luat sfârşit. Cam în… anonimat! Sau doar mi se pare mie, obişnuită cu mai mult entuziasm pentru prima competiţie serioasă în plan şcolar a tuturor elevilor, Evaluarea Naţională, şi pentru examenul maturităţii, Bacalaureatul.

Pentru ca aceste examene să reprezinte o reală autoevaluare şi evaluare, platforma de pe care să continue drumul lor educaţional, profesional, este necesar un climat de siguranţă, de încredere. Adolescenţii trebuie să fie siguri de nivelul lor de pregătire, confirmat de aprecierea profesorilor, a evaluatorilor. Maturii nu au dreptul să le genereze îndoială. Nu au voie să greşească! O singură greşeală îi poate destabiliza pe copii.

Până la urmă, ce este o greşeală? „O faptă sau acţiune care constituie o abatere conştientă sau involuntară de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun, şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere; eroare; ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte sau acţiuni”. Greşeala în notarea copiilor este una cu urmări de lungă durată. Există barem, deci subiectivismul nu poate produce mari devieri, cu atât mai mult note cu 1-2 puncte mai mult sau mai puţin. Şi anul aceste, la cele două competiţii au fost depuse destule contestaţii acceptate! Şi, probabil, mai sunt şi alţi adolescenţi derutaţi de notele primite, dar care nu au îndrăznit să conteste. În aceste condiţii, mai avem încredere în rezultatele finale, care, poate, sunt corecte?!

Atât în cazul Evaluării Naţionale cât şi a Bacalaureatului fiecare are propria competiţie, de aceea rezultatele chiar trebuie să fie o oglindă a cunoştinţelor şi abilităţilor personale. Sigur, produc pasagere bucurii sau tristeţi copiilor, familiilor, cadrelor didactice.

Pe baza rezultatelor aflăm că o şcoală este mai performantă sau mai puţin performantă. Că este o prăpastie între urban şi rural. Şi? Se întâmplă ceva? Care este motivul acestei situaţii? Ce stă la originea ei? Rezultatele bune sunt rodul muncii de la clasă sau al eforturilor părinţilor care plătesc pregătire suplimentară, meditaţii, din greu? Cine cui fură căciula în sistemul de învăţământ? (Evident, nu generalizez! Sunt profesori excepţionali la toate nivelurile de învăţământ. Dar, din păcate, există şi alt fel de profesori.)

În aceste zile, după promovarea celor două evaluări, absolvenţii clasei a VIII-a şi a XII-a îşi aleg viitorul, se înscriu la o şcoală de nivel superior. (Eu nu sunt adepta repartizării lăsate pe seama computerului şi a rezultatelor de la Evaluare! Cred că este mai eficient concursul de admitere! Părerea mea este că în acest fel opţiunea este mai corectă, efortul copiilor este mai justificat, pasiunea pentru ceea ce vor să facă în viaţă îi conduce spre succes, îşi asumă alegerea unei profesii, nu sunt la îndemâna întâmplării. În fine, este o temă pe care mi-aş dori să se discute, să fie reluată pentru binele educaţiei, învăţământului, profesionalismului din România! Cum mi-aş dori să se renunţe la „anonimizare”! Nu faci performanţă cu anonimi! Succesul are nume. De ce nu ar fi numele copiilor noştri!? (Mioara VERGU-IORDACHE)