ZVONUL – ca lege. LEGEA – ca zvon

Cei mai în vârstă ştiaţi că oamenii se împart în „oameni buni, oameni răi, şoferi şi neveste de ofiţeri”. Ei, bine, nu! Există o altă clasificare: zvoneri, răspândaci, oameni care cred şi oameni care nu cred.

Zvonerii, la rândul lor, se împart în două categorii: oameni parţial sau prost-informaţi şi oameni rău-voitori, oameni panicaţi şi oameni care vor să panicheze. Indiferent din ce tabără fac parte, zvonerii sunt nocivi pentru atmosfera din cercul din care fac parte.

Răspândacii sunt şi ei de mai multe feluri, în principal două: de bună credinţă, dar naivi, şi de rea credinţă, cu intenţia clară de a tulbura apele, pentru a face loc în peisaj pescuitorilor în ape tulburi.

„Beneficiarii”, care cred zvonerilor şi răspândacilor, sunt fie nesiguri pe poziţia lor, mult prea stresaţi pentru a putea judeca limpede ce se întâmplă în jur sau prea păţiţi de adevărul dureros al proverbului „nu iese fum fără foc”, fie motivaţi să exagereze părţile negative inevitabile. Cei care nu cred sunt persoane sigure pe ele, pe capacitatea lor, oameni informaţi, nu prin canale oculte, ci direct de la sursă/surse, bazându-se pe însăşi activitatea lor ce le permite să fie optimişti, tonici.

Am făcut o clasificare fără nuanţe, simplificând, atât natura umană cât şi perfidia zvonului extrem de persuasiv. De fapt, ce este un zvon? Toată lumea ştie. Ştire, veste corectă, care circulă din om în om, dar mai ales  informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată, de cele mai multe ori tendenţioasă: zvonistica. Cine practică zvonistica? Cine este de vină pentru răspândirea acestei maladii? Realitatea în care trăim, inconsecvenţa şi incoerenţa factorilor decizionali. De la individ până la ţară, nimeni nu trăieşte izolat în această lume. Toţi facem parte dintr-un întreg/sistem ce se supune legilor elaborate, aprobate, promulgate de persoane îndrituite, persoane, fatalmente, alese sau nu de noi pentru a ne buimăci.

Cum să nu fim paradisul zvonurilor dacă legile aprobate ieri sunt trase azi pe linie moartă, dacă declaraţia de ieri a unui demnitar se reia azi la 180 de grade, dacă DA de ieri este azi NU şi invers. Cum să construieşti, cu cine, când toţi sau aproape toţi am fost transformaţi în contabili obligaţi la refacerea cotidiană a calculelor?

În aceste condiţii nu este de mirare că înfloresc zvonurile alarmiste, catastrofice. Nu este de mirare şi nici de condamnat că oamenii sunt suspicioşi. Ei nu au încredere nici în insulele de normalitate, existente în climatul alunecos, cu nisipuri mişcătoare, din cauza unei societăţi în care disciplina, sobrietatea responsabilă a cuvântului dat, respectul şi grija pentru prosperitatea, educaţia, sănătatea oamenilor sunt doar…zvonuri, uneori legale. Când nu ştii că LEGEA-i ZVON sau ZVONU-i LEGE. (Mioara VERGU-IORDACHE)