Ziua Mondială a Libertății Presei

Părem singuri şi nedumeriţi într-o avalanşă de informaţii care mai de care mai generatoare, mai dătătoare de fiori. Ni se atrage atenţia să ne ferim de ştiri false exact pe canalele de unde sunt distribuite ştirile false sau distorsionate. Părem a fi în mijlocul apocalipsei, o apocalipsă ea însăşi dementă, dacă priveşti inserţiile de normalitate, de oameni care râd, se distrează, iubesc, cântă, dansează, se plimbă… într-un ameţitor amestec cu război, moarte, pandemie, foamete, scumpiri, inflaţie, pensii mici, lipsă de educaţie, sănătate precară, hoţie…

Jurnaliștii din întreaga lume sărbătoresc pe 3 mai Ziua Mondială a Libertății Presei, proclamată de Adunarea Generală ONU în 1993. Ideea marcării acestei zile s-a lansat la conferința generală UNESCO, unde, printr-o rezoluție din 1991 asupra promovării libertății presei în lume, s-a subliniat că „o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a unei societăți democratice.” Dar ce înseamnă „libertatea presei”? Până la urmă, ce mai înseamnă „presa”? O definiţie ce nu cred că mai este „cool”, în „trend”, spunea că presa este „câinele de pază al democraţiei”. Presa, o profesie de vocaţie. Mai nou aud că nu este o profesie, ci este un „mod de viaţă”. Frumos, numai dacă „modul de viaţă” se bazează pe „cinste şi gramatică”, cum spunea Caragiale, şi pe cunoştinţe temeinice din toate domeniile, dar mai ales din acela din care ziaristul ne informează. Presa evită senzaţionalul, promovează ştirile de interes major, temeinic documentate. Prezintă puncte de vedere argumentate oferite de specialişti. Sursele sunt extrem de importante; ele se verifică şi se consolidează în timp. Ziariştii nu sunt colportori de umori, de hachiţe politice sau administrative. Ei nu caută succesul, ratingul cu orice preţ. Cum îmi spunea un om de real succes, „succesul nu sparge geamuri”, el este temeinic şi calm. Presa nu este spectacol, nu trebuie să ne îndemne să aplaudăm, ci să gândim şi să acţionăm folosind informaţiile corecte furnizate de mass media. Pare simplu. Nu este simplu, pentru că şi presa este o industrie, cu buget, cu venituri şi cheltuieli, cu concurenţă, cu patroni, conducători şi angajaţi … Angajaţi care sunt părinţi, copii, care sunt sănătoşi sau bolnavi, care trăiesc din salariile primite, salarii care provin din încasările din publicitate, care publicitate se oferă după rating, care rating, se zice, se face din „senzaţional”. Şi uite-aşa rămâne presa fără conţinut, respectiv, „câinele de pază” este tot mai jigărit, mai uşor de „dresat”, lanţul tot mai scurt, breaking news tot mai frecvent, calchierea ştirilor de la alte televiziuni, din alte ţări, continente, tot mai frecventă… Şi noi tot mai înfricoşaţi, mai incapabili de reacţie, mai copleşiţi de avalanşa ştirilor senzaţionale furnizate de o presă liberă şi nu prea. Interesele, individuale şi de grup, banii vorbesc. Sărbătorită azi, libertatea presei pare a fi în pericol. Breaking new: nu numai în România! (Mioara VERGU-IORDACHE)