Ziua Mondială a Alimentaţiei la Facultatea de Medicină Veterinară

În 1945, la 16 octombrie, era fondată Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură/Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), cu sediul la Roma. Ziua Mondială a Alimentaţiei (WFD) a fost înfiinţată de statele membre ale FAO la cea de-a 20-a Conferinţă Generală a Organizaţiei, din noiembrie 1979. Aniversarea este, an de an, un prilej pentru a discuta despre eforturile ce trebuie depuse în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi sărăciei.

Lumea este în continuă schimbare. Milioane de persoane au fost nevoite să se refugieze din diverse cauze, numărul acestora fiind în prezent mai mare decât după cel de-al Doilea Război Mondial. Responsabile sunt, în principal, conflictele armate. Fenomenele climatice extreme reprezintă alt factor important care a determinat migraţia oamenilor. În prezent, lipsa hranei afectează peste un miliard de persoane. Se impune căutarea urgentă de soluţii pentru asigurarea alimentaţiei la nivel global.

În acest context, Facultatea de Medicină Veterinară a Universităţii Spiru Haret a marcat acest eveniment aşa cum face de mulţi ani. Conducerea facultăţii, dar în special studenţii şi câţiva absolvenţi au ţinut să transmită mesajele lor cu privire la problema alimentaţiei, dar şi a problemelor conexe, precum foametea sau bolile ce se pot dezvolta printr-un consum de produse alimentare nesănătoase. Printre studenţii care au luat cuvântul s-a numărat şi Raluca Suschinel studentă în anul IV la Facultatea de Medicină Veterinară. Tema ei s-a axat pe ideea de încurajare a populaţiei să consume alimente sănătoase şi pe ideea de responsabilizare a oamenilor, în raport cu resursele, în încercarea de a preveni foametea din lumea întreagă.

Reporter: Vă adresez o întrebare cumva neconvenţională, care este legătura între Medicina veterinară şi Ziua Mondială a Alimentaţiei?
Raluca Suschinel: Având în vedere că este un ciclu trofic şi în natură, şi că tot ce studiem noi la Medicină Veterinară face mai uşoară înţelegerea principiilor de alimentaţie în viitor cu produse animaliere, dar şi cu cereale, legume, fructe, legătura este foarte strânsă. Noi putem lua cele mai bune decizii pentru mediul în care trăim. Chiar dacă iubim animalele şi nu vrem să le omorâm pentru a le consuma, omul are nevoie şi de pro-teină animală şi de grăsimi animale. Industriali-zarea nu oferă soluţii reale pentru nevoile noastre. Totul este pe fugă, în mare stres, inclusiv când ne alimentăm, ceea ce nu este bine. Trebuie să respingem alimentaţia tip fast food şi să revenim la mâncarea bunicilor, să ne amintim cum trebuie să ne alimentăm corect cu produse de calitate din curţile proprii, dacă se poate, sau din surse sigure.

În 2019, plasticul a ajuns să facă parte din noi, ceea ce este dăunător pentru peşti şi animale şi apoi pentru consumatorii de carne. În curând, peştii nu or să mai poată respira, apoi nici noi, dacă se continuă în ritmul acesta. De aceea cred că este bine să tragem un semnal de alarmă cu privire la alimentaţia sănătoasă, dar şi la nevoia de reciclare.

În sală au fost prezenţi, printre profesorii şi studenţii Facultăţii de Medicină Veterinară, şi câţiva invitaţi ai acestora. Reprezentanţii Asociaţiei P.A.V.E.L. au atras atenţia asupra efectelor nocive pe care le pot avea produsele alimentare neconforme asupra organismului uman.

Mihai Benchea, manager proiect Asociaţia P.A.V.E.L.: Eu personal m-am ocupat de o campanie într-un proiect cu fonduri elveţiene în 70 de şcoli din ţară, unde am reuşit să avem mii de elevi pe care să-i invităm să asculte ce e de făcut în cazul simptomelor bolii oncologice şi ce trebuie să facă, părinţii, profesorii şi copiii pentru a depista cât mai repede semnele bolii şi a merge la medicul specialist.

Reporter: Pentru că purtăm astăzi discuţia, în contextul Zilei Mondiale a Alimentaţiei, putem considera că de la alimentaţia greşită pornesc o serie de probleme în boala gravă despre care vorbim?
Mihai Benchea: Categoric. Îmi aduc aminte de campanii când în fiecare şcoală mergeam cu un medic oncolog sau cu un pediatru, iar alimentaţia şi un regim de viaţă sănătos erau capitole foarte importante. Un copil bolnav de cancer trebuie să aibă o dietă specială şi sănătoasă. Asociaţia P.A.V.E.L. este fondată de părinţii copiilor bolnavi de cancer. Ea a luat fiinţă în 1996, pe 10 mai, şi de atunci au trecut peste două decenii în care am rămas consecvenţi cu ceea ce ne-am propus. Adică am derulat servicii mai ales în beneficiul copiilor diagnosticaţi cu această boală, dar şi cu alte boli rare. Asociaţia s-a dezvoltat de la an la an şi la acest moment avem servicii integrate pentru cinci, şase sute de copii anual, cazuri individuale. În momentul realizării nucleului asociaţiei, s-a reuşit strângerea de resurse, care să ajute spitale şi familii să aibă acces la servicii sociale, dar în primul rând la medicaţie, fiindcă, în anii ’90, medicamentele nu erau accesibile. Nu existau programe naţionale şi medicina românească era la început de drum, avea probleme în a derula şi dezvolta programe oncologice. Asociaţia P.A.V.E.L. a apărut când părinţii aveau mai multă nevoie de un ajutor, ajutor care a venit din partea altor părinţi, şi asta este remarcabil. Părinţii au fost solidari şi au pornit de la ajutorul propriilor copii şi apoi s-au îndreptat şi au ajutat sute şi sute de copii. Eu am venit cu un proiect drag mie, propus pentru un anumit spital în 2006, iar în 2010 l-am adus în atenţia doamnei preşedinte a Asociaţiei P.A.V.E.L şi, împreună cu doamna Olga Rodica Cridland, am reuşit să lansăm un proiect pilot Şcoală de spital în Institutul Oncologic şi Spitalul Clinic Fundeni, sprijinind 230 de copii în fiecare an, de la clasa pregătitoare la liceu, inclusiv copii care au abandonat şcoala. Pe aceştia am încercat să îi integrăm în programul A doua şansă sau am încercat să îi mobilizăm să se înscrie în acest program. Pe lângă servicii integrate, pe lângă servicii sociale, suport psihologic, suport educaţional, Asociaţia P.A.V.E.L. mai desfăşoară activităţi şi în afara spitalului, cum ar fi campanii de sensibilizare.

Olga Rodica Cridland preşedinta Asociaţia P.A.V.E.L.: Asociaţia noastră a pornit cu foarte multă speranţă că vom influenţa pozitiv societatea civilă la acea vreme, fiindcă nu se discuta deschis despre cancerul la copii. Chiar şi la conferinţe se vorbea puţin pe această temă, deşi era una gravă. Au trebuit zece ani ca să modelăm psihologia personalului medical, ca să vorbească deschis despre problemele cu care se confruntau. Asociaţia noastră a fost prima asociaţie din ţară alcătuită din părinţi cu copii bolnavi de cancer. Am fost iniţiatorul şi pionierul multor proiecte prin care am deschis calea. Am ajutat copii bolnavi din diferite zone ale ţării. Am realizat foarte multe lucruri. Este foarte greu în zece minute să vă spun ce s-a întâmplat în 23 de ani de existenţă ai Asociaţiei P.A.V.E.L., în care echipa noastră s-a confruntat cu multe dificultăţi. Nimic nu se poate face dacă nu există sprijin financiar din partea populaţiei, a companiilor, a sistemului social, în general. Noi nu suntem finanţaţi de stat. A trebuit mereu să găsim resurse. În primul rând, pentru serviciile dezvoltate, a trebuit să găsim personal specializat care să lucreze cu copiii: psihologi, asistenţi sociali, educatori… pentru toţi aceştia şi pentru alţii aveam nevoie de resurse financiare, ca să îi păstrăm. Asta e o problemă, care încă se menţine, dar una dintre calităţile membrilor echipei este că nu se lasă bătuţi, nu renunţă la efortul de a ajuta copiii. Foarte mulţi dintre aceştia pot supravieţui cancerului din copilărie, cu condiţia de a fi aduşi la timp la spital. Acesta a fost şi scopul campaniei noastre. Să atragem atenţia asupra semnelor acestei boli, nu doar copiilor, ci şi medicilor din provincie, personalului medical din şcoli, pentru că foarte puţini ştiau care sunt semnele. Trebuie să ştie toată lumea faptul că această boală la copii nu este o condamnare. Sunt foarte multe şanse ca aceştia să supravieţuiască, cu cât boala este depistată mai repede. Copilul are alte resurse de a se reface şi de a-şi reveni.

Doresc să mulţumesc în numele Asociaţiei P.A.V.E.L. conducerii Facultăţii de Medicină Veterinară, studenţilor Universităţii Spiru Haret, pentru faptul că sunt alături de noi de patru ani, an de an, de Ziua Mondială a Alimentaţiei. Dânşii colectează produse alimentare, produse de igienă şi chiar şi nişte sume de bani (sub formă de donaţii), ceea ce înseamnă un foarte mare ajutor pentru noi. Toate acestea merg către copii, iar dacă este vorba de alimente, acestea merg şi către părinţii lor.

Reporter: Pentru că aţi pomenit despre părinţii copiilor bolnavi, care vin din provincie să stea cu ei la Institutul Oncologic din Bucureşti şi nu au resurse materiale, faceţi ceva şi pentru ei?
Olga Rodica Cridland: Mă bucur că aţi pomenit despre acest lucru. Noi suntem cei care am iniţiat cazarea gratuită a părinţilor şi a familiilor copiilor bolnavi. Asta a început în 1998, deci am deschis un loc de cazare, în care pot fi cazate până la zece persoane, nu continuu, dar, dacă vedem că este loc, cazăm aici şi adulţi bolnavi de cancer. De atunci, porţile sunt deschise permanent pentru cei care au nevoie de cazare gratuită în Bucureşti pe perioada tratamentului. Pe parcurs, au apărut şi alte spaţii, ale altor asociaţii, dar este o mare minciună când apar ştiri în presă că nu există aşa ceva în Bucureşti pentru persoanele bolnave de cancer. Le spun celor care contrazic realitatea că acel spaţiu a fost inaugurat chiar de preşedintele României de la acea vreme. Eu sunt mama unui copil supravieţuitor şi am simţit pe pielea mea ce înseamnă să nu ai unde sta, când copilul este în tratament. Sunt multe probleme pe care nu am reuşit să le rezolvăm, dar pentru ca ele să fie rezolvate, este nevoie de ajutor. Este nevoie de sprijinul societăţii civile, dar mai ales de cei 20% pe care marile companii ar putea să îi îndrepte către noi, iar noi, mai departe, să ajutăm familiile care sunt în dificultate, cu medicamente sau cu operaţii în străinătate, acolo unde este cazul, fiindcă sunt foarte costisitoare. Sperăm în continuare să putem ajuta cât mai mulţi copii bolnavi, prin bunăvoinţa populaţiei. (Ciprian C. VASILESCU)