Zilele Bibliotecii Universitare 2024

Se apropie evenimentul Zilele Bibliotecii Universitare (11 – 13 noiembrie 2024)

Tradiţional, în perioada octombrie – noiembrie a fiecărui an universitar, timp de 3 zile, se organizează Zilele Bibliotecii Universităţii Spiru Haret, manifestare care vine în sprijinul studenţilor, mai ales al utilizatorilor din primul an de studiu, precum  masteranzilor şi cadrelor didactice. Prin această acţiune, studenţii primesc informaţii referitoare la utilizarea bazelor de date ştiinţifice naţionale şi internaţionale, precum şi informaţii legate de activitatea şi serviciile puse la dispoziţia celor interesaţi de Departamentul Bibliotecă.

Vor fi abordate subiecte despre: • Revoluţia bibliotecilor: adaptarea la era digitală şi inteligenţa artificială; • Aplicaţii bazate pe inteligenţa artificială concepute pentru a se integra cu sistemele bibliotecilor universitare pentru studiu şi cercetare; • Reconfigurarea rolului bibliotecii universitare în contextul inteligenţei artificiale; • Impactul inteligenţei artificiale în mediul academic; • Tranziţia cărţilor din biblioteci la era inteligenţei artificiale; • Biblioteca universitară de inginerie şi informatică: tradiţie şi sisteme de inteligenţă artificială; • Cum utilizăm inteligenţa artificială în elaborarea lucrărilor ştiinţifice pe parcursul studiilor?; • Evoluţia bibliotecilor între tradiţional şi digital; • Aplicarea inteligenţei artificiale în biblioteci; • Biblioteca Mileniului 3: instrument modern şi concept complex în era digitală.

BIBLIOTECA VIITORULUI – BIBLIOTECA „INTELIGENTĂ”: DE LA TRADIŢIONAL LA INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ

1. Consideraţii introductive

Despre secolul 21 putem spune, fără îndoială, că stă sub semnul ascensiunii inteligenţei artificiale (IA).

În ultimii ani, inteligenţa artificială (IA) a atras atenţia umanităţii mai mult ca niciodată, aducând atât inovaţii spectaculoase, cât şi provocări semnificative. De la sistemele de recunoaştere facială până la asistenţii virtuali şi maşinile autonome, impactul inteligenţei artificiale se resimte în diverse domenii, dar odată cu această evoluţie tehnologică apar şi provocări considerabile.

Într-o lume aflată în continuă evoluţie, schimbarea este singura constantă. Şi schimbările se succed cu o rapiditate tot mai mare, generând incertitudine; viitorul nu mai poate fi anticipat aşa cum, odinioară, un ţăran din Evul Mediu era sigur că peste o sută de ani agricultura şi meşteşugurile vor fi esenţiale. În trecut învăţarea unor informaţii avea sens, pentru că altfel nu aveai acces la ele. Acum suntem inundaţi de informaţii, şi nu mereu ştim să diseminăm informaţia reală de cea falsă. Astăzi, nimeni nu poate prezice cu exactitate cum va arăta lumea peste 20 de ani, ce meserii vor exista sau cum vor interacţiona oamenii. Majoritatea cunoştinţelor dobândite de copii la şcoală riscă să devină irelevante într-un timp foarte scurt. Dacă în trecut învăţarea informaţiilor avea sens, pentru că accesul la ele era limitat, acum suntem copleşiţi de un flux constant de date, iar abilitatea de a discerne adevărul de dezinformare, informaţia reală de cea falsă, devine esenţială.

În acest context, şcolile ar trebui să se concentreze mai puţin pe predarea de informaţii suplimentare când elevii au acces la un click distanţă la suficientă informaţie, poate chiar prea multă, iar profesorii ar trebui să pună accent mai mult pe dezvoltarea competenţelor esenţiale, ajutându-i ce copii să-şi formeze abilitatea de a disemina informaţiile, de a alege ce e important pentru a-şi dezvolta gândirea critică, creativitatea, abilitatea de a comunica şi de a colabora eficient, precum şi adaptabilitatea la schimbare.

Poate că acum pare util ca elevii să înveţe programare sau limbi străine. Dar dacă în viitorul apropiat inteligenţa artificială va putea scrie software mai bine decât oamenii şi va exista o aplicaţie care să permită conversaţia în orice limbă?

Într-o astfel de lume, educaţia ar trebui să formeze indivizi capabili să analizeze, să selecteze şi să integreze informaţiile, pregătindu-i să se reinventeze în mod constant.

În 1848, milioane de oameni şi-au pierdut locurile de muncă în agricultură şi s-au mutat în oraşe pentru a lucra în fabrici, ştiind că acele locuri de muncă le vor oferi stabilitate pe tot parcursul vieţii. Astăzi, meserii care par promiţătoare, cum ar fi proiectarea jocurilor, aplicaţiilor 3D, 4D, ar putea fi preluate de IA în doar câţiva ani.

Umanitatea va trebui să facă faţă unor provocări de neimaginat, de la maşinării super-inteligente la manipulări emoţionale orchestrate de algoritmi avansaţi, până la schimbări climatice provocate de activităţile umane. Ce putem face într-o situaţie fără precedent? Cum trebuie să acţionăm când suntem bombardaţi cu atât de multă informaţie, încât este aproape imposibil s-o asimilăm sau s-o analizăm? Cum să trăim într-o lume în care incertitudinea nu e o excepţie, ci o caracteristică principală?

În acest peisaj, va deveni esenţial să ne reconfigurăm nu doar carierele, ci şi modul de a gândi şi de a interacţiona cu lumea.

Creierul unui adolescent, prin maleabilitatea sa, poate să se adapteze mai uşor schimbărilor, spre deosebire de adulţi, care caută stabilitate. Însă, într-un viitor incert, în care schimbarea va fi regula, nu ne putem permite să rămânem ancoraţi în stabilitate, fie că este vorba de locuri de muncă, identitate sau perspective asupra lumii. Va fi esenţial să învăţăm continuu, să ne adaptăm şi să ne reinventăm. Iar şcoala, alături de biblioteci, nu sunt excepţii în acest proces, ci devin pilonii care vor putea răspunde acestor provocări şi incertitudini.

2. De la biblioteca ,,tradiţională” la biblioteca ,,inteligentă”

În era digitalizării accelerate, bibliotecile, ca centre de cunoaştere şi educaţie, sunt nevoite să se adapteze transformărilor tehnologice. Aceste instituţii, care au servit timp de secole drept ,,gardianul” patrimoniului cultural şi ştiinţific al umanităţii, trec printr-o schimbare profundă.

În contextul transformărilor tehnologice rapide, biblioteca universitară îşi redefineşte rolul şi importanţa în educaţia tinerilor.

Imaginea populară a bibliotecilor, privite uneori ca spaţii depăşite, în care cărţile şi materialele fizice reprezintă centrul activităţii, nu reflectă realitatea dinamică a acestor instituţii. Departe de a fi doar „depozite” de informaţii, bibliotecile moderne s-au transformat în hub-uri interactive, care facilitează accesul la o gamă largă de resurse, atât în formate fizice, cât şi digitale.

În primele faze ale existenţei lor, bibliotecile tradiţionale au avut rolul principal de a colecta, păstra şi oferi acces la informaţie sub formă de documente fizice – cărţi, manuscrise, hărţi, reviste etc. Aceste spaţii erau considerate temple ale cunoaşterii, unde accesul era, de multe ori, limitat doar la elitele intelectuale. Pe măsură ce alfabetizarea şi educaţia s-au răspândit, bibliotecile au devenit mai accesibile publicului larg.

Tradiţional, bibliotecile universitare au jucat un rol central în formarea şi educaţia tinerilor, oferind acces la surse academice, literatură de specialitate şi sprijin în documentarea necesară pentru cercetare. Ele erau locuri de studiu, unde studenţii interacţionau cu textele academice şi cu resursele puse la dispoziţie de către bibliotecari.

Cu toate acestea, apariţia internetului şi a tehnologiilor digitale a schimbat fundamental modul în care căutăm şi folosim informaţia. Bibliotecile s-au adaptat treptat, dezvoltându-şi colecţii de e-book-uri, baze de date digitale şi oferind acces la resurse online. Această tranziţie a ridicat noi provocări privind managementul informaţiei şi menţinerea relevanţei într-o lume în care informaţiile sunt disponibile instantaneu prin intermediul motoarelor de căutare şi platformelor online. Astfel, accesibilitatea informaţiilor a adus şi provocări legate de volumul imens de date disponibile şi dificultatea de a filtra resursele relevante.

Biblioteca viitorului va fi acea „bibliotecă inteligentă” care va depăşi simpla digitalizare. Nu putem vorbi de o bibliotecă universitară modernă fără un proces continuu de transformare, care, în societatea actuală, include integrarea inteligenţei artificiale. Această tehnologie are capacitatea de a redefini modul în care studenţii accesează şi interacţionează cu informaţiile, având impact nu doar asupra eficienţei academice, ci şi asupra metodelor de învăţare. Implementarea inteligenţei artificiale (IA) în aceste instituţii de învăţământ superior promite să aducă o schimbare semnificativă în modul în care tinerii accesează şi procesează cunoaşterea, contribuind totodată la dezvoltarea lor personală şi profesională.

a) Biblioteca ca instituţie suport în educaţie

Bibliotecile au un rol fundamental în sprijinirea educaţiei, iar integrarea IA contribuie la îmbunătăţirea calităţii acestui suport. Prin utilizarea IA, bibliotecile pot oferi studenţilor acces la resurse personalizate, în funcţie de nevoile şi interesele lor academice. De exemplu, algoritmii de recomandare pot sugera materiale de studiu adaptate specificului fiecărei discipline, economisind timp şi resurse. Mai mult, prin dezvoltarea de platforme digitale, bibliotecile pot oferi acces la baze de date, articole ştiinţifice şi e-book-uri din orice loc şi la orice oră, eliminând limitările impuse de spaţiul fizic sau de programul de funcţionare.

Un alt aspect important este suportul pe care bibliotecile îl oferă în procesul de învăţare colaborativă. Prin integrarea de platforme de colaborare online şi resurse partajate, studenţii pot colabora mai eficient la proiecte, împărtăşind cunoştinţe şi idei într-un mod mai rapid şi mai organizat.

b) Biblioteca în cercetare: Un partener pentru inovare

Pe lângă educaţie, bibliotecile sunt esenţiale şi în activitatea de cercetare. Inteligenţa artificială poate contribui la optimizarea procesului de cercetare, facilitând accesul la date relevante şi oferind cercetătorilor uneltele necesare pentru a naviga prin volume mari de informaţii. Prin automatizarea proceselor de căutare şi organizare a resurselor, IA poate reduce considerabil timpul necesar pentru documentare şi poate creşte calitatea şi relevanţa informaţiilor accesate.

În plus, bibliotecile devin tot mai importante în ceea ce priveşte arhivarea şi gestionarea datelor de cercetare. Sistemele avansate de management al datelor permit cercetătorilor să stocheze, să organizeze şi să partajeze datele într-un mod sigur şi eficient, facilitând colaborarea între instituţii şi domenii de studiu diverse. Această arhivare digitală nu doar că susţine continuitatea cercetărilor, dar asigură şi conservarea pe termen lung a rezultatelor.

c) Extinderea accesului la cunoaştere şi informaţii: Un imperativ al viitorului

Un aspect central al misiunii bibliotecilor este extinderea accesului la cunoaştere, iar inteligenţa artificială poate amplifica acest obiectiv prin diverse mijloace. Prin traducerea automată a textelor, IA permite accesul la resurse în mai multe limbi, eliminând barierele lingvistice care împiedică diseminarea globală a informaţiilor. De asemenea, tehnologiile IA pot facilita accesul la resurse pentru persoanele cu dizabilităţi, prin funcţii precum recunoaşterea vocală, conversia textului în format audio sau utilizarea realităţii augmentate pentru a crea experienţe interactive de învăţare.

În plus, IA poate asigura ,,democratizarea” accesului la informaţie, oferind utilizatorilor din medii dezavantajate sau din zone cu acces limitat la resurse fizice şansa de a accesa materiale educaţionale şi de cercetare de calitate. Bibliotecile moderne, integrate în reţelele digitale globale, devin astfel un vehicul important pentru reducerea inegalităţilor în educaţie şi pentru promovarea unei cunoaşteri mai echitabile.

3. ,,Contribuţia” inteligenţei artificiale la dezvoltarea unei biblioteci ,,inteligente”

Inteligenţa artificială nu este doar un instrument care îmbunătăţeşte accesul la informaţii, ci poate deveni un factor de schimbare fundamental în modul în care bibliotecile funcţionează, organizând şi gestionând datele într-un mod inovator, optimizând interacţiunile dintre utilizatori şi resursele bibliotecii. Prin implementarea IA, bibliotecile devin mai eficiente, mai accesibile şi mai relevante în lumea modernă.

a) Acces rapid şi organizare eficientă a informaţiei

Una dintre cele mai evidente contribuţii ale IA la dezvoltarea unei biblioteci inteligente este optimizarea accesului la informaţie. Algoritmii de inteligenţă artificială sunt capabili să proceseze volume uriaşe de date într-un timp foarte scurt, clasificând şi indexând automat documentele şi cărţile digitale. Spre deosebire de metodele tradiţionale, care implică etichetarea manuală a materialelor, IA poate analiza rapid conţinutul şi poate organiza resursele pe baza subiectelor, contextului şi relevanţei.

Acest lucru permite utilizatorilor să acceseze mai rapid şi mai eficient materialele de care au nevoie. Motoarele de căutare bazate pe IA, precum cele integrate în biblioteci digitale, pot folosi algoritmi sofisticaţi de învăţare automată (machine learning) pentru a anticipa şi sugera resurse relevante, adaptate nevoilor şi preferinţelor fiecărui utilizator. Aceste sisteme inteligente nu doar că oferă rezultate exacte, ci şi evoluează continuu, învăţând din comportamentele de căutare ale utilizatorilor.

b) Personalizarea experienţei de studiu

Unul dintre cele mai mari avantaje ale IA în cadrul bibliotecii universitare este capacitatea de a personaliza experienţa de învăţare a fiecărui student. Algoritmii de învăţare automată pot analiza preferinţele de lectură, istoricul căutărilor şi domeniile de interes ale studenţilor, oferindu-le recomandări personalizate de cărţi, articole ştiinţifice şi resurse de studiu. Astfel, biblioteca devine nu doar un loc pasiv de acces la informaţie, ci un partener activ în procesul de educaţie.

c) Organizare şi acces rapid şi eficient la informaţii relevante

Inteligenţa artificială joacă un rol esenţial în catalogarea şi clasificarea resurselor. Algoritmii de învăţare automată pot analiza cantităţi mari de date, organizând şi sortând resursele în funcţie de relevanţă şi popularitate. În plus, IA poate personaliza experienţa utilizatorilor, sugerând cărţi, articole sau materiale relevante în funcţie de interesele şi comportamentul lor de căutare. Această automatizare reduce timpul necesar pentru găsirea informaţiilor şi permite utilizatorilor să acceseze rapid sursele de care au nevoie.

IA poate filtra şi organiza informaţia disponibilă în biblioteca universitară într-un mod mult mai eficient decât metodele tradiţionale. Studenţii nu mai trebuie să parcurgă manual numeroase resurse pentru a găsi materialele de care au nevoie. Algoritmii avansaţi pot căuta şi selecta rapid sursele cele mai relevante pentru un anumit subiect, eliminând redundanţele şi oferind acces la cele mai actuale şi credibile lucrări academice.

d) Automatizarea proceselor administrative

Sistemele de management al bibliotecii pot fi complet automatizate prin tehnologia IA. De exemplu, împrumuturile şi returnările de cărţi pot fi gestionate prin sisteme automatizate, IA putând monitoriza activitatea utilizatorilor şi analiza date pentru a optimiza organizarea colecţiilor de cărţi sau actualizând în mod dinamic inventarul bibliotecii.

e) Asistenţi virtuali şi suport în cercetare

Asistenţii virtuali inteligenţi integraţi în sistemele bibliotecilor universitare sunt o resursă valoroasă pentru studenţi.

Asistenţii virtuali, precum chatbot-urile, integraţi în platformele digitale ale bibliotecilor, pot răspunde instantaneu la întrebările utilizatorilor legate de resursele disponibile, pot ajuta la localizarea materialelor relevante şi chiar pot oferi suport în structurarea cercetărilor academice.

Aceştia pot ghida utilizatorii în căutarea materialelor, sugera surse de informare şi chiar oferi recomandări personalizate de lectură pe baza preferinţelor. Aceste sisteme inteligente pot fi disponibile 24/7, ceea ce extinde accesul la bibliotecă oferind un sprijin continuu, indiferent de programul de funcţionare al bibliotecii fizice.

f) IA şi analizele predictive în cercetarea academică

Un aspect esenţial al bibliotecii universitare „inteligente” este integrarea inteligenţei artificiale în cercetarea academică. Algoritmii IA pot analiza tendinţele din diferite domenii de cercetare, oferind studenţilor şi cercetătorilor perspective noi asupra direcţiilor emergente. De asemenea, IA poate realiza predicţii în baza datelor disponibile, sugerând potenţiale domenii de cercetare care merită explorate.

g) Suport pentru colaborare interdisciplinară

O altă funcţie importantă a IA în bibliotecile universitare este facilitarea colaborării interdisciplinare. Prin analizarea materialelor din diferite domenii de studiu şi identificarea conexiunilor relevante, IA poate sugera surse care să ajute la integrarea cunoştinţelor din mai multe arii. Aceasta promovează o abordare mai holistă şi creativă a învăţării şi cercetării, încurajând colaborarea între facultăţi şi discipline.

h) Protecţia şi conservarea patrimoniului cultural

Un alt avantaj major al inteligenţei artificiale este capacitatea sa de a ajuta la conservarea şi protecţia documentelor istorice şi a materialelor culturale rare. Prin scanarea şi digitalizarea cărţilor vechi sau a manuscriselor fragile, IA poate ajuta la crearea unor arhive digitale care să conserve aceste materiale pentru generaţiile viitoare. În plus, algoritmii de analiză a datelor pot detecta uzura sau deteriorările documentelor şi pot oferi soluţii pentru restaurare.

4. Impactul asupra educaţiei tinerilor în societate

Educaţia universitară este esenţială pentru formarea viitorilor lideri, cercetători şi profesionişti. În acest context, biblioteca universitară „inteligentă” devine un instrument de transformare educaţională, pregătind studenţii pentru o societate din ce în ce mai digitalizată şi tehnologic avansată.

a) Dezvoltarea abilităţilor digitale şi de gândire critică

Integrarea IA în bibliotecile universitare îi ajută pe studenţi să-şi dezvolte competenţele digitale şi să fie mai bine pregătiţi pentru piaţa muncii. În acelaşi timp, utilizarea acestor tehnologii îi obligă să îşi dezvolte şi abilităţile de gândire critică, necesare pentru a evalua şi interpreta informaţia într-un mod corect. Această capacitate de a discerne între sursele valide şi cele mai puţin credibile devine esenţială într-o lume suprasaturată de informaţii.

b) Promovarea unei învăţări autodidacte

Cu acces la resurse digitale personalizate şi la suportul oferit de IA, tinerii sunt încurajaţi să devină autodidacţi, explorând domenii noi şi dezvoltându-şi interesele într-un mod mai independent. Biblioteca „inteligentă” creează un mediu propice pentru învăţarea autonomă, în care fiecare student poate progresa în ritmul său, având acces la o varietate imensă de resurse.

c) Contribuţia la inovare şi cercetare

Prin facilitarea accesului la cele mai recente descoperiri şi resurse academice, biblioteca universitară „inteligentă” stimulează inovarea şi cercetarea. Studenţii pot beneficia de un flux constant de informaţii actualizate şi de un mediu care promovează creativitatea şi gândirea interdisciplinară, contribuind astfel la formarea unei noi generaţii de cercetători şi inovatori.

5. Rolul bibliotecilor în educaţia tinerilor şi formarea valorilor morale şi etice în contextul inteligenţei artificiale

Într-o eră în care tehnologia, în special inteligenţa artificială (IA), redefineşte toate aspectele vieţii, rolul bibliotecilor în educarea tinerilor şi formarea valorilor morale şi etice devine mai important ca oricând. Dacă IA poate crea sisteme care să înveţe şi să ia decizii în mod autonom, misiunea bibliotecilor este de a cultiva în tineri nu doar cunoştinţe tehnice, ci, mai ales, calităţi umane fundamentale: compasiunea, etica, creativitatea şi responsabilitatea. Scopul educaţiei nu ar trebui să fie doar formarea de „roboţi inteligenţi”, ci mai ales de „oameni valoroşi”, capabili să înţeleagă complexitatea morală şi etică a lumii moderne.

Inteligenţa artificială a schimbat fundamental modul în care învăţăm şi interacţionăm cu informaţiile. Accesul la cunoştinţe este acum instant, iar IA poate rezolva probleme complexe, poate analiza date şi chiar crea conţinut. În acest context, biblioteca devine un loc esenţial pentru a echilibra impactul tehnologiei cu formarea valorilor morale şi etice. Dacă IA este orientată spre eficienţă şi performanţă, biblioteca îşi păstrează rolul de cultivare a spiritului uman, promovând reflecţia, dialogul şi explorarea ideilor.

Păstrând şi promovând patrimoniul cultural al umanităţii, bibliotecile nu sunt menite doar să transmită informaţii, ci să formeze caractere. Ele provoacă tinerii să se confrunte cu întrebări fundamentale: Ce înseamnă să fii om? Ce este binele? Ce responsabilităţi avem faţă de ceilalţi? Într-o lume în care IA poate simula conversaţii sau genera creaţii artistice, rolul bibliotecii este să încurajeze tinerii să gândească profund şi critic, să reflecteze asupra scopului vieţii lor şi asupra contribuţiei lor la societate.

Un pericol al erei digitale este reducerea educaţiei la acumularea de competenţe tehnice şi algoritmice, pregătind tinerii să fie eficienţi în lumea muncii, dar poate lipsiţi de o busolă morală. Bibliotecile contracarează această tendinţă, oferind un spaţiu unde tinerii pot dezvolta mai mult decât abilităţi funcţionale; ei pot descoperi valori precum empatia, responsabilitatea socială şi integritatea morală. Citându-l pe Jorge Luis Borges, unul din scriitorii importanţi ai secolului al XX-lea, ,,nu eşti ceea ce scrii, eşti ceea ce ai citit”. De asemenea, lectura clasicilor literaturii, de exemplu, contribuie la formarea unor valori etice şi morale puternice. Cărţile lui Dostoievski, Tolstoi sau Camus nu sunt doar poveşti, ci invitaţii la introspecţie şi reflecţie morală. Cărţi precum ,,Citadela” de Antoine de Saint-Exupéry sau ,,Ferma Animalelor” de George Orwell sunt exemple grăitoare de lucrări care, dincolo de povestea narativă, ridică întrebări fundamentale despre prietenie, dreptate, libertate şi responsabilitate. Astfel, cărţile, provoacă tinerii să exploreze dileme morale care nu pot fi soluţionate de un algoritm de tip IA. În acest fel, biblioteca îi ajută pe tineri să devină „oameni valoroşi” – indivizi capabili să depăşească nu doar provocările profesionale, ci şi cele etice şi umane. Concepte fundamentale precum echitatea, altruismul, demnitatea umană, nu sunt însuşite printr-o aplicaţie fie ea şi ,,inteligentă”. Faptul că elevii, studenţii, pot compara, de exemplu, viziunea asupra dreptăţii într-un roman precum ,,Procesul” de Franz Kafka cu cea prezentată într-un tratat de filosofie politică de John Rawls le permite să îşi construiască propriul sistem de valori, iar biblioteca facilitează accesul la o multitudine de perspective care, în cele din urmă, îi ajută pe tineri să-şi cristalizeze propria identitate morală şi etică.

De asemenea, unul dintre aspectele fundamentale ale lecturii este capacitatea de a dezvolta empatie. Citind despre vieţile şi experienţele altor oameni, tinerii pot învăţa să se pună în pielea altora şi să înţeleagă perspective diferite. IA, oricât de avansată, nu poate înlocui această experienţă umană profundă. Algoritmii pot simula conversaţii sau crea poveşti, dar nu pot recrea trăirile şi emoţiile complexe ale oamenilor.

Bibliotecile, prin promovarea lecturii şi a dialogului, pot juca un rol important în formarea empatiei tinerilor, contribuind astfel la construirea unei societăţi mai echitabile şi mai etice. Într-o lume dominată de tehnologie, în care inteligenţa artificală este într-o continuă ascensiune, empatia va fi una dintre acele calităţi umane pe care tehnologia nu le poate înlocui.

Deşi IA poate analiza date mai rapid decât orice om, aceasta nu are capacitatea de a înţelege subtilităţile morale sau de a face alegeri etice fundamentate pe valori umane. Algoritmii pot fi programaţi să imite comportamente morale, dar nu pot interioriza şi nu pot experimenta acele valori. Dacă ar fi să alegem o butadă, facem trimitre la profesorul şi fizicianul Cristian Presură care afirmă că „inteligenţa artificială ştie multe, dar nu înţelege nimic, spre deosebire de Socrate, care «nu ştia nimic», dar înţelegea totul.”

Într-o epocă în care IA poate simula orice răspuns, bibliotecile pot deveni sanctuare ale gândirii critice şi etice. Ele oferă acces la resurse care îi încurajează pe tineri să reflecteze asupra responsabilităţii pe care o au în faţa avansului tehnologic. De exemplu, cărţi despre impactul IA asupra locurilor de muncă, vieţii private sau relaţiilor interumane îi pot ajuta pe tineri să înţeleagă implicaţiile morale ale folosirii acestor tehnologii.

Un alt aspect important este rolul bibliotecilor în promovarea alfabetizării digitale. În loc să transforme tinerii în consumatori pasivi de tehnologie, bibliotecile pot educa în privinţa modului în care IA funcţionează, dar şi asupra implicaţiilor etice şi morale ale utilizării acesteia. Astfel, bibliotecile îi pot ajuta pe tineri să devină nu doar utilizatori de tehnologie, ci indivizi capabili să îşi asume responsabilitatea pentru modul în care această tehnologie este aplicată.

În concluzie, biblioteca universitară a viitorului, sprijinită de inteligenţa artificială, joacă un rol esenţial în educaţia tinerilor şi în pregătirea acestora pentru provocările societăţii moderne. Prin integrarea noilor tehnologii, bibliotecile devin mai accesibile, mai eficiente şi mai adaptate nevoilor utilizatorilor moderni. Adaptarea acestor instituţii la noile tehnologii nu doar că eficientizează accesul la informaţii, dar îmbunătăţeşte şi calitatea procesului educaţional.

Biblioteca „inteligentă” oferă un suport esenţial pentru dezvoltarea abilităţilor esenţiale într-o lume digitală, contribuind la formarea unor studenţi mai bine pregătiţi pentru viitor, capabili să inoveze şi să aducă schimbări pozitive în societate. Cu toate acestea, este important ca aceste schimbări să fie implementate cu grijă, având în vedere etica şi accesibilitatea, pentru a asigura că rolul bibliotecilor ca instituţii esenţiale ale cunoaşterii rămâne intact. Tranziţia de la biblioteca tradiţională la cea „inteligentă” este o transformare profundă, dar una care promite să redefinească modul în care interacţionăm cu informaţia în viitor. În plus, rolul bibliotecilor în educaţia tinerilor este esenţial, mai ales în contextul avansului inteligenţei artificiale. Ele nu doar că oferă acces la cunoaştere, ci contribuie decisiv la formarea caracterului, a valorilor morale şi etice ale tinerilor. În timp ce IA poate îmbunătăţi şi automatiza multe aspecte ale vieţii noastre, bibliotecile se asigură că educaţia rămâne ancorată în umanitate, cultivând nu doar „roboţi inteligenţi”, ci oameni valoroşi, capabili de compasiune, reflecţie şi responsabilitate morală. (Elena Beatrice CONSTANTINESCU, Şef Birou Bibliotecă USH)