Vorbe pe scurt

Cred că eram în clasa a doua când am aflat cu bucurie că noi, cei care ne chinuim să înjghebăm o comunitate pe teritoriul strămoşesc, folosim ca modalitate de comunicare limba română. Vreo trei ani mai târziu, ni s-a explicat diferenţa dintre limbă şi limbaj, ce este lexicul şi de ce nu trebuie învăţat pe dinafară, ci contextual. În fond, o limbă este vie, flexibilă, trebuie să fie aşa, aceasta fiind garanţia supravieţuirii ei. Nu putem scrie pe WhatsApp cum îşi scria cronicile Grigore Ureche, în primul rând pentru că acum „time is money” şi nu avem timp de înflorituri, iar în al doilea, fiindcă între pana muiată în călimară şi tastatură este o prăpastie tehnologică de netrecut. Astăzi, totul are legătură cu modul în care folosim mediul digital ca vehicul de comunicare, fiindcă, din ce în ce mai mult, nu mai este important ce spunem, ci cât de repede spunem. Asta ar putea însemna, de fapt, ştergerea diferenţelor dintre limbă şi limbaj, ceea ce, fără îndoială, uşurează comunicarea, dar anulează consistenţa dialogului. Nu cred că „romgleza” este un pericol în sine –  într-o lume care se globalizează este absolut firesc să vorbim altfel decât în urmă cu un secol, să simplificăm, să reducem la esenţă, cu o condiţie însă: să nu transformăm (şi) acest hibrid lingvistic într-un şir de interjecţii, acronime şi prescurtări rezervate unei elite digitale. Şi totuşi, cam asta se întâmplă, iar rezultatul este o nouă limbă, „onlineza”, a cărei principală caracteristică este limbajul codificat, folosit în special pe reţelele de socializare sau în mesaje. Cum era de aşteptat, au apărut şi „dialecte”, onlineza are rădăcini deopotrivă în engleză, română sau spaniolă, de unde şi nenumăratele prescurtări sau variante de codificare greu accesibile unui neofit. Unii s-au grăbit să dea vina pe „tinerii din ziua de azi”, uitând că ei sunt produsul unei lumi în continuă şi rapidă schimbare, care se bazează mai degrabă pe achiziţia pe fugă şi neverificată a valorilor decât pe cântărirea şi ierarhizarea acestora. Oamenii se formează asimilând stimuli, imagini şi cuvinte din mediul în care trăiesc, iar dacă asta se întâmplă strâmb, fără discernământ sau cu asupra de măsură, înseamnă că greşeala nu este a lor, fiindcă ei, ca oricare altă generaţie de până acum, nu fac decât să se adapteze. E un proces biologic natural, repetitiv şi foarte dependent de contextul social şi istoric. Nimic nou sub soare: în anii ’50, sub presiunea „vremurilor”, a fost inventat ceea ce mai târziu avea să se numească „limba de lemn”, cu un singur dialect, „limbajul duplicitar”. Atunci era vorba despre supravieţuire, astăzi, despre  frondă, vizibilitate sau teribilism (de asta din urmă toţi am suferit la tinereţe).

Descifrarea unor astfel de mesaje-text va trebui să se numere printre preocupările de viitor ale oricui, indiferent de vârstă, studii, poziţie socială. Altfel, va fi imposibil să ne mai înţelegem între noi. Să zicem că, în aşteptarea unui răspuns pe e-mail, care întârzie nejustificat, primiţi următorul SMS: „IMS am fost afk, W8 răspund asap. No supi. XOXO”. Înainte de a deschide o carte de incantaţii sau un manual de vrăjitorie, trebuie să faceţi, cu calm, apel la logică, plasându-vă în context. Nici nu e foarte dificil, omul încearcă să vă spună aşa: „Îmi pare rău, nu am avut acces la un calculator, aşteaptă puţin, îţi răspund imediat. Nu te supăra. Te îmbrăţişez”. Era aşa greu? Răspunsul trebuie să fie pe măsură, în niciun caz în vreo limbă cunoscută pe Terra. De ce să pierzi timp compunând un text în română sau engleză, pe care partenerul de dialog sigur nu-l va pricepe? Vă recomand să îi răspundeţi astfel: „K TTYL nol 5 pe urmă G2G şi dnd”, adică „OK, vorbim mai târziu, dar până la ora 5, fiindcă după aceea trebuie neapărat să plec şi nu doresc să fiu deranjat”. Eventual, adăugaţi ceva despre GF sau BF (iubitul sau iubita), şi neapărat încheiaţi cu JJ (adică aţi făcut o glumă reuşită). Vă veţi înţelege sigur cu interlocutorul, nu vă faceţi griji. În definitiv, există oameni care au învăţat urdu, swahili, aramaică sau sumeriană, faţă de care onlineza e o joacă de copii chiulangii. Dacă vă descurcaţi mai greu, vă rog să accesaţi un dicţionar al limbajelor urbane, îl găsiţi online, evident, în onlineză. Până atunci, 10X că aţi citit şi nu aţi apelat la QQ; Bl8 (vă las să descifraţi singuri asta). LOL. (Dragoş CIOCĂZAN)