Vorbă multă, sărăcia omului

De aşa de multe ori ni s-a spus să fim „cu picioarele pe pământ” că majoritatea dintre noi am reuşit să intrăm „cu picioarele în pământ”, până la imobilizare! Şi dacă nu reuşim să ne mişcăm picioarele, mişcăm gura. Şi vorbim, şi vorbim, şi iar vorbim, şi ne imaginăm că facem ceea ce promitem vorbind. Că nu acţionăm se vede cu ochiul liber, din chiar nemişcare.
Ieri au început cursurile semestrului doi în învăţământul preuniversitar. Cu sistem „semaforizat”. Să sperăm că în curând vom fi „pe verde” în toate localităţile.
Tot ieri, premierul Florin Cîţu a afirmat la Parlament, întrebat despre Legea bugetului de stat, că „Am avut de clarificat câteva măsuri, care vor fi (introduse?) printr-o ordonanţă de urgenţă sau amendamente în Parlament, cu cei de la coaliţie, cu coaliţia de guvernare. Legea bugetului este finalizată, va fi în transparenţă publică mâine sau miercuri dimineaţă, cel mai târziu. (…) Şi v-am spus că restructurarea se poate face în două feluri: ori vin ei cu program de restructurare, ori facem cum am făcut anul trecut, limităm subvenţiile numai către companiile care sunt profitabile şi celelalte trebuie să vină cu un plan de restructurare”.
Tot un fel de semafor! Aşteptăm culoarea verde! Tot înţepeniţi în proiect.
„Greaua moştenire” nu mai e în trend, că nu are cum: ministrul de Finanţe de ieri este premierul de azi. Este târziu pentru Legea bugetului? Dar ce, ăilalţi l-au făcut mai repede?
Între timp, o energie uriaşă se consumă pe dezbateri cu sens, dar fără utilitate, despre supraîncărcarea organigramelor cu incompetenţi şi salarii dispro-porţionate în sectorul de stat, despre pensii ruşinos de mici şi altele ruşinos de mari, despre absenţa investiţiilor, despre coronavirus, tratamente, tulpini şi alte ramificaţii pharma, despre vaccinuri – eficiente sau/şi ineficiente – şi cum şi cui se fac ele în ţară şi în lume, cum ar face Institutul Cantacuzino un vaccin anti-covid, despre conspiraţii, excursii exotice şi schi pe pârtiile noastre, despre aglomeraţii şi măşti şi multe alte subiecte asupra cărora ziariştii şi invitaţii lor nu au dubii, ba chiar au soluţii. Numai că ele nu pot fi puse în practică pentru că nu se pot/nu ne putem mişca.
Suntem cu picioarele „în pământ”. Nu „pe pământ”!
Şi dacă zicerea asta am repetat-o până la …implementare/împământare, ce-ar fi să ne aplecăm şi asupra celei care spune că „vorbă multă, sărăcia omului!” Ce-ar fi să ne înţelegem din fapte, nu din vorbe. Vă imaginaţi cum ar fi dacă niciunul dintre aproape permanenţii vorbitori dintre aleşii şi numiţii neamului nu ar mai fi chemat să vorbească despre ce face, ci ar fi chemat doar să arate ce a făcut?!
Câţi credeţi că ne-ar mai intra în case prin intermediul mass-media?! (N.B. „Câţi” nu este pluralul de la Cîţu! :)) (Mioara Vergu-Iordache)