Vizita Sanctităţii Sale Papa FRANCISC în România

După 20 de ani… Să mergem împreună!

Momente importante se petrec în viaţa credincioşilor romano-catolici, greco-catolici, dar şi ortodocşi, prilejuite de vizita Sanctităţii Sale Papa FRANCISC în România. La invitaţia oficialităţilor statului român şi reprezentanţilor Conferinţei Episcopale Catolice din România, Suveranul Pontif a răspuns cu mare bucurie şi a decis, la începutul acestui an, să confirme pelerinajul. Prezenţa papei în România va avea în primul rând caracterul specific unei vizite de stat, Suveranul Pontif având şi această calitate, apoi un caracter pastoral, dar va însuma şi importante valenţe ecumenice, sub motto-ul: Să mergem împreună!

Papa FRANCISC (Jorge Mario Bergoglio, născut la 17 decembrie 1936, la Flores, Argentina) este al 266-lea Episcop al Romei şi Papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către Conclavul Cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american şi primul papă iezuit.

Potrivit programului, la 31 mai 2019, Sfântul Părinte va merge la Palatul Prezidenţial Cotroceni pentru ceremonia de bun venit, vizita de curtoazie la preşedintele României şi întâlnirea cu prim-ministrul Guvernului României. La ora 13.00, la Palatul Cotroceni, pontiful prezintă primul discurs al vizitei în cadrul întâlnirii cu autorităţile, reprezentanţii societăţii civile şi membrii Corpului Diplomatic.

După întâlnirile cu autorităţile politice şi societatea civilă, a doua parte a zilei este dedicată dimensiunii spirituale, începând cu Biserica ortodoxă şi încheind cu Biserica catolică. Astfel, la 15.45, Papa FRANCISC va merge la Palatul Patriarhiei pentru o întâlnire privată cu Patriarhul DANIEL, după care urmează întâlnirea cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în faţa căruia prezintă cel de-al doilea discurs al vizitei. Întrevederea cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe se încheie cu vizita papei şi a patriarhului la noua catedrală ortodoxă pentru rugăciunea Tatăl Nostru şi cu un cuvânt de salut din partea Succesorului lui Petru. Prima zi a vizitei Papei Francisc în România se încheie cu Sfânta Liturghie oficiată în catedrala Sfântul Iosif a Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti.

***

Sfânta Liturghie la Sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc ocupă prima parte a zilei de sâmbătă, 1 iunie 2019, din agenda călătoriei apostolice în România, urmând ca, în partea a doua a zilei, Papa să viziteze dieceza de Iaşi pentru o întâlnire cu tinerii şi familiile.

Succesiv, Papa va merge cu papamobilul la Sanctuarul Fecioarei Maria de la Şumuleu-Ciuc, unde va celebrează Sfânta Liturghie cu pelerinii prezenţi şi va ţine omilia celebrării euharistice.

Papa Francisc va ajunge cu elicopterul pe aeroportul din Iaşi, iar la 17.30 face o vizită la Catedrala romano-catolică, după care va merge în faţa Palatului Culturii pentru o întâlnire mariană cu tinerii şi familiile, cărora le adresează cel de-al şaselea discurs al vizitei.

***

Pe 2 iunie, Pontiful celebrează Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea a şapte episcopi greco-catolici martiri, ritul sacru desfăşurându-se pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Papa prezintă omilia celebrării euharistice şi recită antifonul marian pascal Regina Caeli (Bucură-te, Regina Cerului).

Cea de-a doua călătorie apostolică a unui papă în România marchează o serie de premiere care, până nu demult, păreau să rămână pentru totdeauna în domeniul dorinţelor: prima vizită a unui papă care îmbrăţişează, atât Capitala, cât şi fostele principate istorice ale României – cu etape la Bucureşti, Iaşi, Şumuleu-Ciuc şi Blaj, prima întâlnire a unui papă cu reprezentanţii comunităţii rome, precum şi prima prezenţă a unui papă, chiar şi numai pentru o escală tehnică, la Bacău şi Sibiu.

În ciuda vârstei octogenare şi a efortului fizic pe care şi l-a asumat pentru cele trei zile, Papa Francisc se face pelerin în ţara numită cu afecţiune de Sfântul Ioan Paul al II-lea Grădina Maicii Domnului. Un pelerin care, în cele din urmă, nu-şi propune decât să întâlnească şi să cunoască alţi pelerini de la periferia geografică a unui spaţiu european în căutare de speranţă, credinţă şi unitate.

Călătoria apostolică a Papei Francisc în România, pusă sub motto-ul Să mergem împreună!, va avea în primul rând „un caracter pastoral” şi „valenţe ecumenice”.

Actuala vizită a Pontifului şi vizita unui Pontif roman într-o ţară majoritar ortodoxă demonstrează, încă o dată, dorinţa de apropiere a Bisericii Catolice de cea Ortodoxă.

Vizita Papei Francisc în România, într-o ţară încă legată de spiritualitate, este menită să aducă spre Europa un avânt spiritual şi, cel puţin, să reconstruiască relaţiile răcite dintre comunităţile catolice şi ortodoxe din ţară.

Vizita de stat a Sanctităţii Sale se desfăşoară la invitaţia Preşedintelui României, Klaus Iohannis, care a adresat această invitaţie prima dată în luna mai 2015, cu prilejul celei de a 25-a aniversări de la reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun, şi a reînnoit-o prin scrisoarea transmisă Sanctităţii Sale în luna martie 2017. Invitaţia Preşedintelui României a fost completată de cea a Conferinţei Episcopilor Catolici din România, precum şi de mesajul personal al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Asemănare între Papa Paul al VI-lea şi Papa Francisc

Dacă stai şi studiezi fotografiile celor doi papi, observi cu uşurinţă faptul că amândoi au aceleaşi trăsături ale feţei, ce să mai spunem despre modul de gândire asupra problemelor Bisericii.

Primul, Papa Paul al VI-lea, este, după cum îl descriu cei care l-au cunoscut mai bine, un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat şi blând, un om de o curtoazie infinită. A fost unul dintre papii care a călătorit cel mai mult şi primul care a vizitat cele cinci continente. În anul 1964 s-a întâlnit la Ierusalim cu patriarhul Athenagoras I de Constantinopol. A fost cea dintâi întâlnire dintre primaţii Bisericilor Romei şi Constantinopolului după 1439 (Conciliul de la Florenţa). Cei doi primaţi s-au întâlnit din nou la Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în acelaşi an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965, ei s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier şi patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două Biserici. Papa Paul al VI-lea a adus una dintre cele mai importante contribuţii teologice şi doctrinare: prin declaraţia Nostra Aetate din 28 octombrie 1965, Vaticanul a adoptat o atitudine egalitară faţă de întreaga umanitate şi a exculpat poporul evreu de acuzaţiile legate de moartea lui Isus.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre Papa Francisc: Păstorul de suflete este chemat să meargă pe urmele Domnului, să fie umil, apropiat de oameni, să fie capabil de compasiune şi să se roage dacă este acuzat. Papa Francisc spunea: Sunt două trăsături ale acestei compasiuni pe care aş vrea să le subliniez: blândeţea şi tandreţea. Isus spune: „Învăţaţi de la mine că sunt smerit şi blând cu inima”. Blând cu inima. Blândeţea. El era blând, nu lua la rost, nu pedepsea lumea. Era blând. Întotdeauna cu blândeţe. Se mânia Isus? Desigur! Să ne gândim la momentul în care a văzut casa Tatălui său transformată într-un shop, ca să vândă lucrurile schimbătorii de bani… Atunci s-a mâniat, a luat biciul şi i-a alungat pe toţi. Dar pentru că îl iubea pe Tatăl, pentru că era smerit înaintea Tatălui avea această tărie.

Astfel, Papa Francisc se vrea a fi un nou Paul al VI-lea. Aşadar, el poate avea de-a face cu aceleaşi probleme pe care le-a avut şi Papa Paul al VI-lea. Când Montini (Papa Paul al VI-lea) a abordat reforma Curiei Romane, rezistenţele interne l-au împins în izolare.

Critica a provenit dintr-o puternică dezbatere internă, care a fost reluată – dar cu tonuri diferite – sub acest pontificat. Congregaţiile generale care au condus la alegerea Papei Francisc au vorbit despre funcţionalitatea Curiei Romane, nu despre chestiuni mari. Acesta este păcatul originar al acestui pontificat.

Trebuie avută în vedere reforma atitudinilor, în ceea ce face papa Francisc. Provocarea acestui tip de papalitate este cum să se realizeze această reformă, dincolo de ceea ce vede şi transmite mass-media. Câştigarea echilibrului corect înseamnă diferenţa dintre visul lui Paul al VI-lea sau experienţa coşmarului său, fapt care se reflectă şi în pontificatul Papei Francisc (Lect. univ. doctor în Teologie Sorin BEJAN)