Vis, curaj, luciditate, înţelepciune şi tenacitate

Profesorul universitar doctor Aurelian Gh. BONDREA a făcut parte din generaţia care în momentul 1989 avea deja un bilanţ mai mult decât pozitiv: o carieră personală şi instituţională de elită. Asemenea altor congeneri aflaţi în funcţii de răspundere, în acel prag a avut de făcut o alegere: a rămâne în siajul fostei situaţii şi a nu se implica în noua ordine instituţională, socială şi culturală, sau a face parte din noua elită. Decizia lui Aurelian Gh. Bondrea a fost cea mai dificilă posibil în acel context. A văzut în schimbarea de regim oportunitatea de a începe, de a încerca realizarea, în libertatea promisă, a unui vis care probabil că se sedimentase multă vreme în mintea şi voinţa lui.

Aurelian Gh. Bondrea a avut inspiraţia de a urma acest vis măreţ, precum şi curajul, luciditatea, înţelepciunea şi tenacitatea de a-l materializa; a urmat propriul proiect: acela de a construi, de la zero, sprijinit de o mână de prieteni cu viziune, o universitate şi o fundaţie culturală. Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret au fost construite în spiritul haretian al ridicării naţiunii, al cultivării spiritului naţional.

Creşterea Fundaţiei şi a Universităţii a fost treptată, dar sigură. Tinerii angajaţi ai anilor 90, din care fac parte şi eu şi majoritatea cadrelor didactice ale fostei Facultăţi de Sociologie-Psihologie, au asistat la această creştere. Profesorul Bondrea era, în dimineţile acelor ani, primul venit în universitate şi adesea ultimul care pleca de la birou.

A avut permanent o mare încredere în tineri. I-a cunoscut, i-a îndrumat şi i-a promovat; mai mult decât orice, le-a arătat, prin propria conduită, care este măsura muncii, credinţei şi dăruirii pentru valorile importante ale vieţii. Această măsură a rămas, încă, peste nivelul străduinţelor generaţiei noastre; ca reper, ea rămâne coloana vertebrală a formării celor mai mulţi dintre noi.

Pe lângă profesorat şi spirit tutelar, profesorul Aurelian Gh. Bondrea a fost conducător: mereu primul, mereu exemplar, conducea instituţia cu principialitate, dar şi cu o grijă aproape paternală. Era, mai cu seamă, atent la oameni, pe care îi cunoştea nu numai profesional şi moral, dar şi în detaliile trăsăturilor de personalitate şi ale vieţii familiale; la rândul lor, aceştia se sprijineau, în problemele sau reuşitele proprii, pe ajutorul său.

Aurelian Gh. Bondrea a avut mereu tactul şi discreţia unui ctitor de instituţii. Aceste calităţi sunt cu atât mai remarcabile cu cât astăzi discreţia şi talentul constructiv sunt înlocuite adesea cu gălăgia şi haosul instituţional. Universitatea Spiru Haret este dovada că ceea ce a fost bine întocmit de la început va rezista şi va continua tradiţia haretistă a „ridicării” şi luminării poporului, singurul mod în care elita culturală îşi poate manifesta misiunea reală pe care o are în istorie.

Este important şi emoţionant pentru noi, cei cărora profesorul Aurelian Gh. Bondrea le-a deschis porţile primei facultăţi din Universitatea Spiru Haret şi, odată cu ele, drumuri drepte în viaţă, să îl păstrăm în suflet! (Conf.univ.dr. Beatrice MANU, decan, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Bucureşti)