Doamna Veronica Buzgău are mereu o privire proaspătă, luminoasă care se transmite minunatelor sale tablouri.
Pentru început vă rog să vă prezentaţi.
Mă numesc Veronica Buzgău, m-am născut într-un loc minunat din Zona Codrului, jud. Satu-Mare. Iubesc aceste locuri, iubesc simplitatea oamenilor ,iar uneori .când mă aşez în faţa şevaletului gândul îmi zboară spre aceste locuri minunate care mi-au rămas întipărite în suflet şi în minte. Mirosul fraged al ierbii primăvăratice, rozul şi albul copacilor din livada satului, şoaptele parfumate de iunie cu miros de flori de tei, cu cireşe la urechi păşind cu tălpile goale prin ierburi înalte sau prin aurul topit al grânelor însângerate de maci pe alocuri, ruginiul pădurilor seculare, care înconjoară ca un arc satul natal, albul zăpezii care cădea cu nemiluita m-au apropiat de „lumea culorilor”, fără să ştiu! În prezent, locuiesc în oraşul Tăşnad. Sunt căsătorită, am un fiu minunat, o noră deosebită, care mi-a dăruit cel mai frumos cadou: Maya, un înger cu ochi albaştri. Sprijinul moral l-am primit de la soţul meu, căruia îi sunt recunoscătoare şi îi mulţumesc din suflet! Am urmat cursurile Liceului Pedagogic Carei, promoţia 1980, apoi mi-am definitivat studiile la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale educaţiei Arad, specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar. Îmi desfăşor activitatea la Şcoala Gimnazială Tăşnad,ca profesor pentru învăţământul primar.Cei 43 de ani petrecuţi la catedră, alături de copii, mi-au încununat profesia de dascăl, dar parcă îmi lipsea ceva! Acel „ceva” aveam să-l descopăr mai târziu, acum opt ani, când citind un articol am descoperit că „niciodată nu e prea târziu ca un vis să devină realitate”. I-am descoperit în acel articol pe: Anna Mary Robertson (1860 – 1961), numită şi „Bunica Moses”, artist popular american care a lăsat în urma sa 1500 de lucrări deşi a început să picteze la 76 de ani, Carmen Herrera (n.1915), artistul cubanez-american cunoscut pentru arta abstractă şi minimalist şi care a vândut prima lucrare la vârsta de 81 de ani, iar la 89 de ani a avut prima expoziţie în New York, Katsushika Hokusai (1760-1849), artist japonez, Maria Callegaro Perozzo (1919 – 2013) a început să picteze la vârsta de 78 de ani… Toate visele noastre devin realitate dacă avem curajul să le urmăm! Primul dascăl care a văzut „un pic de talent” în exprimarea mea artistică o fost profesorul de desen de la Liceul Pedagogic, care m-a sfătuit să urmez cursurile unei facultăţi în domeniu. Am urmat altceva, dar orele de arte plastice predate îmi produceau o satisfacţie foarte mare. Pictura pe sticlă, predată în cadrul unui Cerc de pictură a fost prima exprimare artistică, iar icoanele pictate de elevii mei au luat numeroase premii la concursuri naţionale. Aş spune ca talentul pe care l-am descoperit atât de târziu a stat ascuns într-un sipet şi a aşteptat momentul să iasă la iveală. Dumnezeu mi-a dăruit acel talant pe care artistul trebuie să-l înmulţească.
Cum a fost anul 2022, legat de arta dumneavoastră?
Anul 2022 a fost un an bun, rodnic pe planul exprimării artistice. Am avut două expoziţii, una personală şi una colectivă. Sunt un pictor amator autodidact, iar pentru mine pictura este o pasiune pe care mi-o cultiv pictând zi de zi, încercând să mă autodepăşesc. Tablourile mele sunt un mod de a da, fără a primi nimic în schimb. Poate numai mulţumirea că poţi face, pentru tine si pentru cei care privesc tablourile tale, o adevărată ,,terapie pentru suflet” aducând un pic de culoare într-o lume tot mai cenuşie. Picturile mele sunt vii, au o cromatică bogată. Pictez doar în ulei, pe pânză; am încercat şi acrylul, dar prefer uleiul şi în mod special „tehnica cuţitului”. Pictez peisaje, dar marea mea iubire rămân florile, în special macii şi florile de câmp. Cel mai puţin am pictat portrete.
Ce visaţi pentru anul artistic 2023, dar şi pentru următorii ani?
Pe plan artistic visez noi proiecte, noi expoziţii, la care să-mi fac cunoscute picturile. Visez o lume mai bună, mai iubitoare, mai altruistă, mai optimistă, fără încrâncenare, fără războaie. Îmi doresc sănătate, linişte şi pace pentru mine, pentru familia mea, pentru prietenii mei şi pentru toţi oamenii Planetei.
– Cum vreţi să se desfăşoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
IUBESC PICTURA, care mi-a adus multe satisfacţii. Pe parcursul celor opt ani am scos la „lumină ” peste 400 de picturi, iar faptul că am reuşit să mă fac cunoscută şi apreciată îmi dovedeşte că trebuie să continui să pictez. Avem mulţi oameni talentaţi, pictori renumiţi pe care aştept să-i cunosc, să le admir picturile. Am aşternut pentru cititori un buchet de gânduri bune, cu parfum de primăvară, legat cu un fir trainic de împlinire! Să vă fie bine şi frumos în suflet!
Concluzia? Am avut bucuria să cunoaştem un pictor impresionant, care semnează tablouri nepreţuite pe care mulţi ar dori să le aibă acasă. Îi dorim sănătate invitatei noastre, dar şi frumoasei sale familii! Să auzim de bine!
Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/