În afara câte unui partid şi a câte unei armate de presă încolonată în spatele unui candidat căruia îi acordă tot sprijinul, chiar dacă, mi se pare, cam încrâncenat, nimic nu arată a campania electorală, turul 2, pentru alegerea Preşedintelui României! Societatea civilă?! Nimic articulat, nimic normal, totul atipic. Fiecare parte se uită şi acuză din grădina celuilalt. Două tabere inegale şi o galerie, în creştere, de nehotărâţi. Nu e bine, nu e bine!
Candidaţii, aflaţi pe arene diferite, nici nu prea contează în această bătălie! Cum pentru candidaţi nu contează alegătorii, pentru că, dacă ar conta, candidaţii s-ar întâlni şi ar răspunde, fiecare în felul său, aceloraşi întrebări adresate de cei cărora le cer votul. Am şi o idee! Echipele de campanie să ceară întrebări de la susţinători, să le pună laolaltă şi împreună să le selecteze pe cele care au legătură cu fişa postului Preşedintelui României. O personalitate independentă să adreseze celor doi candidaţi aflaţi faţă în faţă întrebările selectate şi să aştepte răspunsul fiecărui candidat, într-un timp prestabilit. Îmi veţi spune că echipele de campanie, consilierii vor pregăti răspunsurile. Posibil. Dar şi la Cotroceni fiind, în mod normal, alesul ar trebui să apeleze la consilieri. Şi nu cred că vreunul dintre candidaţi ar învăţa răspunsurile pe de rost! (Părerea mea!)
Nu ar fi, în mod real, o dezbatere, în sensul unei (posibile) bălăcăreli, dar ar fi o imagine a competenţei candidaţilor, ne-ar oferi argumente pentru a merge sau nu la vot, pentru a alege pe unul sau pe altul dintre competitori, ne-ar mai elimina din excesivul subiectivism.
Ignorarea nu este o soluţie. Nu există români buni şi români răi, români deştepţi şi români proşti. Există CETĂŢENI care trebuie respectaţi. Nimeni nu are dreptul să-şi impună cu forţa punctul de vedere. Trebuie dezavuate derapajele, trufia, victimizarea, acuzaţiile nefondate. Un rol important al preşedintelui este de a media, de a armoniza, nu de a contribui la scindarea societăţii, la escaladarea violenţei.
Din păcate, condiţiile actuale vor genera o puternică frustrare unora dintre alegători. Este adevărat şi că românilor le trece repede. Pentru că aşa suntem noi, dar şi pentru că suntem ajutaţi de o subtilă şi perfidă „echipă de zgomote”. Probabil că vom rata şi acest examen la democraţie. Până la următorul este timp scurt. Nu se vor vindeca „rănile” şi se va continua acelaşi război fără miză reală pentru noi toţi. Vom fi la fel de divizaţi, iar conducătorii vor continua să nu vadă pădurea din cauza copacilor, interesul general din cauza intereselor de grup sau private.
Avem nevoie de un dirijor talentat – Preşedintele României, de o partitură excepţională – Proiect de ţară, de instrumentişti deopotrivă profesionişti şi talentaţi – Guvernul României! Publicul, adică noi, plătim cinstit biletul. Ar fi normal aşadar ca dinspre România să nu se mai emită aceleaşi permanente tonuri disonante. (Mioara Vergu-Iordache)