Unde-i echipa care generează succesul?

Succesul nu este asigurat de „lupi singuratici”. Ei pot impresiona, ei pot avea, ei au idei, ei pot da un imbold, dar succesul este consolidat de echipă, de legătura spirituală între membrii ei, legătură care stă la baza conlucrării lor. Se foloseşte foarte des sintagma „lider de opinie” şi multe persoane îşi atribuie sau li se atribuie acest rol. Cine sunt liderii de opinie? În teorie, persoane care se bucură de o poziţie privilegiată şi recunoscută în cadrul unui grup, cu abilitatea de a se face plăcute, care îşi expun părerea mai des şi mai pertinent decât ceilalţi membri ai grupului, au informaţii corecte, originale, pe care cetăţenii mai puţin informaţi se bazează în luarea deciziilor. În practică, la noi?! Cei mai mulţi lideri de opinie se află în afara grupurilor. Ei sunt liderii de opinie ai propriilor opinii. Ei nu au niciun dubiu că noi trebuie să-i ascultăm şi să ne „executăm”. Din expozeul celor mai vehemenţi, din păcate, răzbate ura. Partizan, furnizează axiome pe care ni le impun, se erijează în lideri. Deontologie?! Ca şi egalitatea! Ei se cred lideri, adică „personalitate dominantă într-un grup”. Lideri. Cu cât mai multe opinii, cu atât mai mulţi lideri. Sau invers. Se uită că, de multe ori, o idee genială, dacă nu este îmbrăţişată de echipă, produce mai puţine efecte decât o idee mediocră aplicată de aceasta.

Avem echipe în ţara noastră? În ce domenii există spirit de echipă? Îmi pare rău, eu nu am văzut, nu văd decât o „ciolăneală”, asocieri efemere cu scopul dărâmării liderului de moment. La toate nivelurile. Din păcate, inexistenţa echipei poate fi remarcată de la vârste fragede. Ne educăm copiii într-o concurenţă păguboasă, bazată pe distrugere şi nu pe construcţie. Astfel educaţi, vor deveni maturii frustraţi de mâine. Maturii incapabili să facă echipă, să pună în aplicare planuri mari. O fi blestemul pământului! O fi, poate, ambiţia deşartă a unor generaţii care aspiră la mult cu eforturi puţine, a unor generaţii care, fără a fi credincioase cu adevărat, invocă divinitatea în împlinirea viselor. Dar, se ştie, Dumnezeu îţi dă, însă nu-ţi bagă şi-n traistă! Şi mai trebuie şi să-ţi confecţionezi traista!

Nu cred să existe prea multe locuri în care echipa să conteze cu adevărat atunci când se culeg roadele. Beneficiile, laudele, recompensele merg la „cine trebuie”, nu la cine merită! Aşa că echipele se risipesc, oamenii sunt dezamăgiţi, pe viitor refuză munca în echipă, încearcă pe cont propriu şi, din nefericire, foarte puţini reuşesc.

Noi, aici, în ţara noastră, avem nevoie acută de performanţă, de succes. Avem nevoie de echipă, echipa României! Atunci când fi-vom echipă ne vom putea permite să gândim la avans! Deocamdată, părem a fi în lichidare.

Apropo, avem o echipă pe care să o votăm la apropiatele alegeri? Dar un lider autentic? (Mioara VERGU-IORDACHE)