Un spectaculos muzeu de flori de mină, la Cheia

Cheia, importantă staţiune montană prahoveană, surprinde, în afară de peisaj şi atmosferă, cu existenţa unor importante obiective turistice, dintre care se detaşează Muzeul Flori de Mină, ce adăposteşte piese din colecţia de flori de mină numită simbolic Mihai Viteazul, exponate cu o valoare deosebită, mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural, într-o mare varietate de forme şi o cromatică minunată. Cele nu mai puţin de 175 de piese expuse la Cheia, înscrise, toate, ca bunuri de patrimoniu naţional, au fost achiziţionate în luna decembrie a anului 2000, din oraşul Baia Mare, de către Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova, iar aici, la Cheia, s-a pregătit un adevărat „cămin” pentru ele. În cadrul expoziţiei, piesele au fost grupate pe criterii ştiinţifice în 22 de vitrine, iar informaţia aferentă este afişată pe 14 panouri speciale. Pe panouri sunt prezentate date referitoare la geneza florilor de mină, principalele zăcăminte, un scurt dicţionar mineralogic, precum şi date referitoare la geometria cristalelor, imagini cu cristalele analizate la mi-
croscop etc. Piesele expuse provin din judeţul Maramureş. Fiind născute în urma erupţiilor vulcanice neogene ce au avut loc în mai multe etape: Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Herja, Săsar şi Nistru. În aceste locuri, mineralizaţiile sunt cons-tituite din cuarţ, blendă, galenă, pirită, calcopirită, calcit, baritină, stibină, rodocrozit, realgar, marcasită, gips şi au formă de filoane. Unele flori de mină au aproape doi metri înălţime. Chiar în partea centrală a expoziţiei este poziţionat un ansamblu de flori de mină format din 16 geode de ametist şi citrin, cu înălţimi de până la 1,80 metri, şi cinci exemplare deosebite de calcit, cuarţ şi gips din patrimoniul Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Ploieşti. Florile de mină se întâlnesc în vecinătatea rocilor eruptive, ele formându-se în condiţii hidrotermale, din vapori supraîncălziţi şi ape fierbinţi emise de vulcanii activi. Apar în asociaţii de culori şi forme deosebite, depuse pe pereţii golurilor din scoarţa pământului, dând astfel naştere geodelor de o extraordinară frumuseţe, ca forme şi culori. Un loc important în cadrul florilor de mină îl ocupă cristalele din familia cuarţului. Acesta este o formă cristalină de bioxid de siliciu (Si O2); prezintă duritatea 7, greutatea specifică 2, 65; nu are clivaj, are spărtură concoidală, este piezoelectric şi este insolubil în acizi, cu excepţia acidului fluorhidric. În cadrul ansamblului de flori de mină expuse la Cheia sunt prezente şi două mari cristale de cuarţ incolor -„cristal de stâncă”. Atunci când prezintă impurităţi, cuarţul apare colorat. Ametistul este varietatea violetă de cuarţ; culoarea sa e dată de ionii de fier şi aluminiu. Denumirea sa vine de la cuvântul grecesc „amethystos”, însemnând „care nu îmbată”. Anticii aveau credinţa fermă că dacă bei dintr-o cupă de ametist nu te îmbeţi niciodată. În colecţia de flori de mină expuse la Cheia sunt şi 10 frumoase geode de ametist. Citrinul este varietatea galbenă a cuarţului. Culoarea sa e dată de ionii de fier, aluminiu şi litiu. Numele provine din latină, citrus/ lămâie, asocierea cu aceasta fiind uşor de făcut datorită culorii pe care o prezintă piatra. Alături de geodele de ametist, care cu cele 6 geode de citrin realizează un contrast spectaculos şi neaşteptat, din ansamblul de flori de mină mai fac parte şi o stalagmită de calcit, de culoare galben-brun (extrasă dintr-un mediu carstic), şi un gips cu agregate brune în formă de rozetă. Cristalele de calcit prezintă sistem de cristalizare trigonal, duritate 3, luciu sticlos, sidefos, şi greutate specifică 2,71. Cristalele de gips prezintă sistem de cristalizare monoclinic, duritate 2, luciu sticlos şi mătăsos.
Expoziţia permanentă Flori de mină de la muzeul din Cheia realizează o incursiune în adâncurile pământului, acolo unde natura a zămislit, de-a lungul timpului, nestemate ascunse, forme neaşteptate şi curcubee unice. 
Merită timpul şi paşii făcuţi pe cărarea împodobită cu minunatele flori de piatră…(George V. GRIGORE)