Conferinţa anuală internaţională de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice
Un-Bordering Disciplinarity. Trans-/Cross-/Post-Disciplinary Approaches to Teaching
• În perioada 19-20 mai 2022, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universităţii Spiru Haret a găzduit, online, conferinţa anuală internaţională de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice, cu tema Un-Bordering Disciplinarity. Trans-/Cross-/Post-Disciplinary Approaches to Teaching, ajunsă la ediţia a V- a.
Necesitatea a-delimitării disciplinarităţii este cu atât mai mare cu cât contemporaneitatea se confruntă cu probleme multifaţetate, largi baze de date şi instrumente de căutare multiple. Toate acestea impun îmbinarea conceptelor şi a metodelor din varii discipline, în ciuda faptului că, în ultimele două milenii, dezvoltarea cunoaşterii a urmat calea unei specializări progresive şi înţelegerea problematicii lumii a fost abordată prin deconstruirea acesteia în fragmente, dând naştere disciplinelor şi sub-disciplinelor. În ziua de astăzi, însă, peisajul cunoaşterii impune o examinare din perspectiva mai multor discipline.
Disputele, privind definirea, natura şi graniţele disciplinelor academice, care datează de la mijlocul sec. al XIX-lea sau chiar mai devreme, din timpul universităţii medievale şi a celor şapte arte liberale, sunt la fel de vechi precum disciplinele înseşi. Este evident că istoria disciplinelor academice este mai veche, mai diferenţiată şi mai ‘indisciplinată’ decât a fost în mod convenţional prezentată chiar de către acestea. „In-disciplinaritatea” lor, care ar trebui înţeleasă ca „debordare a limitelor”, ca „focalizare a unor noi obiecte ale cunoaşterii”, a condus la apariţia unor astfel de prefixoide precum inter-, multi-, trans-, de-, anti-, meta- şi post-, care au derivat acest termen de-a lungul anilor şi i-au schimbat înţelegerea. Este clar că ariile de cercetare sunt dinamice şi se supun în mod constant unui proces de amalgamare şi ajustare. Trans-disciplinaritatea de astăzi ar putea fi x-disciplinaritatea de mâine.
Acest dinamism duce la o lipsă de claritate şi exactitate în definirea termenilor precum trans-disciplinaritate, inter-disciplinaritate sau post-disciplinaritate. O definiţie general acceptată a unei astfel de linii de cercetare ar fi aceasta: „ o modalitate de cercetare care integrează informaţii, tehnici, instrumente, perspective, concepte şi /sau teorii din două sau mai multe discipline sau forme de cunoaştere specializată pentru a avansa o înţelegere fundamentală sau pentru a soluţiona probleme ale căror soluţii sunt dincolo de spectrul unei singure discipline sau arii de cercetare” (Facilitating interdisciplinary research. National Academies. Washington: National Academy Press, 2004).
Principala preocupare a conferinţei a fost de a aduce în discuţie necesitatea şi relevanţa aplicării unor astfel de abordări trans-/ inter-/post-disciplinare în procesul de predare şi învăţare. O astfel de strategie de a nu studia disciplinele în mod izolat, ci apelând cunoştinţe trans-disciplinare din diferite domenii este extrem de importantă pentru viitoarele eforturi profesionale ale elevilor.
Poate că predarea şi învăţarea, într-un mod izolat, autonom, au respectat nevoile academice ale generaţiilor anterioare, dar, fără îndoială, nu reuşesc să satisfacă nevoile prezente şi viitoare ale elevilor din secolul XXI, luând în considerare ritmul mondial şi viteza cu care avansează tehnologia.
În consecinţă, noua tendinţă în educaţie ar trebui să aibă ca scop echiparea elevilor cu abilităţile necesare pentru diverse profesii prin intermediul unei învăţări semnificative care să permită exprimarea, explorarea, experimentarea şi descoperirea în cadrul tuturor disciplinelor, fie ele estetice sau academice.
Predarea trans-disciplinară asigură nu doar activarea gândirii critice, ci şi dezvoltarea cognitivă, conferindu-le elevilor capacitatea de a face diferenţe între discipline, de a aborda o problemă folosind parametrii viabili din varii domenii, ghidându-i, astfel, spre o înţelegere mai largă a oricărei problematici.
Conform spuselor lui Northrop Frye „este nevoie de maturitate pentru a vedea că fiecare domeniu al cunoaşterii este centrul întregii cunoaşteri, şi nu contează atât de mult ceea ce înveţi, atât timp cât înveţi acel lucru într-o structură care se poate extinde în alte structuri.” (On Education. Fitzhenry & Whiteside, 1988).
Sub egida acestui argument, în cele două zile ale conferinţei, au fost prezentate lucrări dedicate a-delimitării disciplinelor în încercarea de a înţelege mai bine intricaţiile şi interconexiunile din interiorul lor şi dintre ele.
Prima zi a conferinţei a fost dedicată comunicărilor plenare. Suntem onoraţi de participarea extraordinară a unor reale personalităţi academice precum: dr. María Jesús Leal Riol (Universitatea Hamline, Saint Paul, Minnesota), dr. Victoriano Gaviño Rodríguez (Universitatea din Cádiz, Spania), dr. María Goretti Faya Ornia (Universitatea din Valladolid, Spania), dr.Papa Mamour Diop (Universitatea Cheikh Anta Diop, Dakar, Senegal), dr. Alex Pavié Nova (Universitatea din Los Lagos, Chile), dr. Anahí Alba de la Fuente (Universitatea din Montréal, Canada), Rose Potter (Universitatea din Texas, Austin), dr. Nicolaie Popescu Bodorin (Universitatea Sharjah, Emiratele Arabe Unite).
Cea de-a doua zi a conferinţei s-a desfăşurat în cadrul a opt secţiuni care au propus tematici variate şi prezentări originale care incită la întrebări şi reflecţii.
Cu certitudine, şi în acest an, conferinţa noastră se înscrie cu succes în tradiţia evenimentelor de acest gen, graţie înaltei ţinute ştiinţifice a tuturor participanţilor, cadre didactice şi studenţi deopotrivă. Nădăjduim că implicarea totală, plină de abnegaţie şi pricepere a comitetului ştiinţific şi a celui organizatoric, a asigurat reuşita acestui eveniment academic.
Ţin să îmi exprim întreaga mea apreciere şi gratitudine faţă de colega mea, conf. univ. dr. Daiana-Georgiana Dumbrăvescu! (Conf. univ. dr. Denisa Elena DRĂGUŞIN, D.P.P.D.)