Un-Bordering Disciplinarity. Trans-/Cross-/Post-Disciplinary Approaches to Humanities and Social Sciences

Universitatea Spiru Haret, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic (D.P.P.D)

Conferinţa anuală internaţională de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice

Un-Bordering Disciplinarity.

Trans-/Cross-/Post-Disciplinary Approaches to Humanities and Social Sciences

În perioada 21-22 septembrie 2023, a avut loc conferinţa anuală internaţională de comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice, cu tema Un-Bordering Disciplinarity. Trans-/Cross-/Post-Disciplinary Approaches to Humanities and Social Sciences, ediţia a VI- a, organizată de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic (D.P.P.D.), Departamentul de Limbi Moderne şi Comunicare ȋn Afaceri, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, ȋn colaborare cu Universitatea Sf.Kliment Ohridsky din Sofia, Bulgaria şi Grupul de cercetare „Habilidades comunicativas e interculturales en lengua extranjera”, Universitatea Valladolid, Spania.

Studiul ştiinţelor umaniste şi sociale cuprinde diverse discipline, limbi şi literaturi străine, filosofie, studii multiculturale, psihologie, istorie, antropologie, sociologie etc. În mod tradiţional, aceste discipline au funcţionat în cadrul propriilor graniţe, utilizând metode şi canoane specializate. Cu toate acestea, în ultimii ani, a existat o recunoaştere tot mai mare a necesităţii unor abordări trans-disciplinare, cross-disciplinare şi post-disciplinare, pentru a înţelege mai bine natura complexă a experienţei umane. Conferinţa noastră şi-a propus să exploreze şi să compare aceste abordări în contextul ştiinţelor umaniste şi sociale, subliniind semnificaţia, beneficiile şi provocările acestora. Prin depăşirea graniţelor disciplinare şi prin integrarea diverselor perspective, aceste abordări oferă oportunităţi unice pentru o înţelegere holistică şi dinamică a fiinţelor umane şi a relaţiei complexe a acestora cu lumea.

Trans-disciplinaritatea implică depăşirea graniţelor disciplinelor individuale pentru a aborda probleme complexe care nu pot fi înţelese în mod adecvat printr-o singură lentilă. În domeniul ştiinţelor umaniste şi sociale, cercetarea trans-disciplinară integrează perspective din diferite discipline pentru a adresa problemele multi-faţetate ale comportamentului uman, culturii şi societăţii. Această abordare încurajează cercetătorii să se elibereze de limitele lor disciplinare şi să se angajeze în dialog, să facă schimb de idei şi să dezvolte noi metodologii care să acopere diferenţele dintre discipline.

Cercetarea trans-disciplinară promovează colaborarea între experţi din diferite domenii, favorizând un mediu în care aceştia îşi pot valorifica expertiza şi perspectivele diverse pentru a obţine o înţelegere mai profundă a fenomenelor umane. De exemplu, o investigaţie trans-disciplinară privind impactul tehnologiei asupra comunicării umane ar necesita contribuţii din partea lingvisticii, psihologiei, sociologiei şi studiilor media. Prin integrarea acestor perspective, cercetătorii pot analiza natura multi-faţetată a problemei şi pot elabora soluţii cuprinzătoare.

Această integrare permite dezvoltarea de noi cadre şi paradigme care pot surprinde mai eficient complexitatea experienţei umane. Prin depăşirea graniţelor disciplinare, cercetarea trans-disciplinară oferă o înţelegere mai nuanţată a fenomenelor, înţelegere ce nu poate fi obţinută doar prin investigaţii disciplinare izolate.

În timp ce abordările trans-disciplinare presupun integrarea cunoştinţelor din diferite discipline, abordările cross-disciplinare presupun aplicarea principiilor, teoriilor şi metodelor unei discipline la o altă disciplină. Prin urmare, împrumutând concepte şi metodologii de la o disciplină, o astfel de abordare aruncă o nouă lumină asupra unui domeniu de studiu diferit. Ea permite cercetătorilor să descopere noi perspective, conexiuni şi modele care ar fi putut fi trecute cu vederea într-un singur cadru disciplinar.

Cercetarea cross-disciplinară încurajează cercetătorii să gândească dincolo de limitele propriilor discipline şi să exploreze potenţialul colaborării interdisciplinare. De exemplu, aplicarea tehnicilor de analiză literară la textele istorice sau utilizarea metodelor antropologice pentru a studia literatura contemporană poate aduce perspective noi şi poate îmbogăţi înţelegerea ambelor domenii.

Prin adoptarea unei perspective cross-disciplinare, cercetătorii îşi pot lărgi orizonturile şi pot aborda fenomenele umaniste din mai multe unghiuri. Această abordare nu numai că îmbunătăţeşte analiza subiectului, dar promovează, de asemenea, creativitatea intelectuală şi gândirea inovatoare.

Abordările post-disciplinare pun în discuţie însăşi noţiunea de graniţe disciplinare şi caută să depăşească limitările disciplinelor tradiţionale. Mai degrabă decât să integreze sau să împrumute din diferite discipline, cercetarea post-disciplinară pune accentul pe crearea de noi cadre conceptuale şi metodologii care nu se limitează la o singură perspectivă disciplinară.

Acestea încurajează cercetătorii să pună sub semnul întrebării diviziunile disciplinare existente şi să exploreze noi modalităţi de înţelegere a fenomenelor umane. Post-disciplinaritatea recunoaşte faptul că problemele umane complexe nu pot fi abordate în mod adecvat în mod unidirecţional, ci necesită un angajament mai larg cu diverse perspective, sisteme de cunoştinţe şi metodologii.

Una dintre caracteristicile cheie ale cercetării post-disciplinare este accentul pus pe reflexivitate şi autocunoaştere. Cercetătorii care se angajează în abordări post-disciplinare îşi examinează în mod critic propriile ipoteze, prejudecăţi şi limitări, recunoscând subiectivitatea inerentă în cadrul cercetării lor. Această reflexivitate le permite să abordeze fenomenele umaniste cu o minte mai deschisă şi să îmbrăţişeze complexitatea şi nuanţele subiectului.

Abordările trans-disciplinare, cross-disciplinare şi post-disciplinare oferă reale beneficii pentru studiul ştiinţelor umaniste şi sociale. Prin depăşirea graniţelor disciplinare se obţine o înţelegere mai cuprinzătoare a fenomenelor, se încurajează colaborarea, dialogul şi integrarea diverselor perspective, ceea ce duce la descoperiri inovatoare şi la întrebări de cercetare inedite. Aceste abordări promovează creativitatea intelectuală, favorizează conexiunile interdisciplinare şi extind limitele cunoaşterii în cadrul ştiinţelor umaniste.

Cu toate acestea, aceste abordări se confruntă, de asemenea, cu provocări. O provocare semnificativă constă în navigarea în structurile instituţionale şi disciplinare care, adesea, acordă prioritate expertizei specializate. Cercetările trans-disciplinare, cross-disciplinare şi post-disciplinare se pot confrunta cu rezistenţă din cauza accentului tradiţional pus pe graniţele disciplinare şi a provocărilor legate de evaluare şi recunoaştere în mediul academic.

În plus, există şi provocări logistice. Integrarea diverselor perspective, metodologii şi surse de date poate necesita mult timp şi eforturi semnificative pentru a stabili cadre conceptuale şi metodologii comune. Comunicarea şi colaborarea între discipline poate fi complexă, deoarece cercetătorii trebuie să navigheze prin diferenţele de limbaj, epistemologii şi metodologii.

Abordările trans-/ cross-/ post-disciplinare au potenţialul de a îmbogăţi studiul ştiinţelor umaniste şi sociale prin depăşirea graniţelor disciplinare, prin integrarea diverselor perspective şi prin provocarea cadrelor tradiţionale. Ele oferă oportunităţi unice pentru o înţelegere holistică, dinamică şi incluzivă a fiinţelor umane şi a relaţiei complexe a acestora cu lumea. În ciuda provocărilor cu care se confruntă, beneficiile acestor abordări depăşesc dificultăţile, oferind căi inovatoare pentru cercetare, colaborare interdisciplinară şi avansarea cunoştinţelor în domeniul ştiinţelor umaniste şi sociale.

În virtutea acestor idei, în cele două zile ale conferinţei, au fost prezentate lucrări dedicate a-delimitării disciplinelor în încercarea de a înţelege mai bine intricaţiile şi interconexiunile din interiorul lor şi dintre ele.

Prima zi a conferinţei s-a consacrat comunicărilor plenare. Am fost onoraţi de participarea extraordinară a unor reale personalităţi academice precum: Dr. David Pérez Rodríguez (Universitatea din Valladolid, Spania), Dr. Carmen Quijada Diez (Universitatea din Oviedo, Spania), Dr. Goretti Faya Ornia (Universitatea din Valladolid, Spania), Conf. univ. dr. Nicolaie Popescu Bodorin (Universitatea Spiru Haret, Bucureşti), Dr. Dale A. Koike (Universitatea din Texas, Statele Unite ale Americii).

Cea de-a doua zi a conferinţei s-a desfăşurat în cadrul unui atelier ştiinţific şi a şase secţiuni bine echilibrate prin delimitarea justă a comunităţilor discursive participante şi bine reprezentate prin moderatorii care au ştiut să conducă discuţiile şi să puncteze aspectele fundamentale ale temelor abordate. Fiecare secţiune s-a bucurat de contribuţii originale care au generat o serie de întrebări şi reflecţii. S-au discutat teme variate, de la impactul tehnologiilor emergente asupra experienţei umane până la intersecţia dintre ştiinţa savantă şi ştiinţa predată.

Diversitatea de gândire şi dialogurile semnificative au făcut ca, şi în acest an, conferinţa noastră să se înscrie, cu succes, în tradiţia evenimentelor de acest gen. (Conf. univ. dr. Denisa Elena DRĂGUŞIN, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic)