Vă rugăm mai întâi să vă prezentați.
Sunt onorată pentru atenția oferită, atât mie, cât și lucrărilor mele. Mă numesc Gabriela Jundi. Despre vârsta mea vă pot spune că diferă de la o zi la alta : astăzi pot fi copil, mâine adolescentă, dar întotdeauna maturitatea coexistă. Despre sine putem vorbi cu toții și sunt sigură că viața fiecăruia dintre noi ar face subiectul unui roman, chiar al unui ,,bestseller’’.
Cum a fost anul 2021, legat de arta dumneavoastră ?
Dacă anul 2020 a fost plin de cărți și filme, ca pentru majoritatea dintre noi, din cauza pandemiei care ne-a ținut mai mult în casă, anul 2021 a fost anul artei. După o pauză destul de lungă, m-am reapucat de pictat. A fost anul în care imaginația, simțul artistic, au renăscut și am profitat din plin. Am pictat și pictez întotdeauna pentru mine. Niciodată nu am făcut un tablou cu gândul de a-l vinde, de a câștiga bani de pe urma lui. Pentru asta, de câte ori primesc o comandă sau cineva achiziționează ceva deja făcut, îi ofer cadou încă o mică lucrare, ca recunoștință, pentru aprecierea față de munca depusă de mine. Pictez pentru că îmi place, pictez pentru că îmi umple sufletul de culoare și asta înseamnă fericire pentru mine. Am început să pictez de la 13 ani, când tatăl meu, văzând schițele și reproducerile realizate de mine, în joacă, mi-a cumpărat culori în ulei, pensule, și mi-a zis: „Încearcă uleiul, joacă-te în culori” Tata și amicul lui, pictorul Dan Hatmanu, au fost cei care m-au încurajat să pictez și pentru asta le mulțumesc. Sper, ca de acolo, de sus, unde se afla amândoi acum, să vadă ceea ce fac și poate am să simt, am să le aud…cumva, criticele, laudele, încurajările. Din partea lor, critica a fost una constructivă, dar în zilele noastre, ceea ce vad, câteodată, pe unele grupuri, critica este una distructivă. Nu-mi place când văd comentarii răutăcioase, la adresa lucrărilor expuse. Fiecare om este un artist în felul lui. Oricine poate picta. E diferit doar felul în care simțim culoarea, este diferită doar viziunea și pentru asta nu ar trebui să ne judecăm, să ne criticăm. Ar trebui să ne încurajăm copiii să citească cărți în format fizic, să scrie, ar trebui să ne încurajăm copiii să deseneze, să picteze, ar trebui să ne încurajăm copiii să cânte, să danseze, să de-a drumul imaginației, pentru că altfel ne vom anihila toate simțurile, pe care Dumnezeu ni le-a dat, simțuri care ne diferențiază de celelalte specii.
Ce visați pentru anul 2022, dar și pentru următorii ani?
Pentru anul 2022 nu am vise…am planuri, am dorințe. Îmi doresc să-mi bucur cât mai mult sufletul și să fac cât mai mulți oameni fericiți, atunci când îmi vor privi creațiile.
Acum, copiii mei sunt criticii lucrărilor mele și de cele mai multe ori, ochii lor, inocența lor, mă ajută, iar soțul meu este cel care mă susține din toate punctele de vedere și asta mă face să mă simt apreciată și iubită. La fel ca și în anii trecuți, în anul 2022 nu am să mă opresc doar la pictură. Am să fac și grafică și am să scriu poezii. Legat de anii viitori aș spune… ce nu mi-aș dori, reinterpretând câteva versuri scrise de mine : nu îmi doresc ca lăutarii să nu mai cânte, poeții să nu mai aibă cuvinte, iar pictorii să picteze ceva ce nu-i din lumea mea.
Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general ?
Această întrebare mă duce cu gândul la o compunere orală, pe care fiul meu a trebuit să o facă în clasă, la ora de engleză, subiectul fiind: ,,Cum te vezi în viitor , ce ai dori să faci ?” ,la care, el, a răspuns: ,,Aș dori să fiu mai bun, să fac lucruri și fapte bune…” şi nu a mai apucat să continue deoarece, au urmat râsetele zgomotoase ale colegilor și… gândurile, dorințele lui, au fost rupte în bucăți. Eu nu am să permit nimănui să-mi frângă dorințele, sau visele. Lumea mea va fi una plină de culoare, pentru că așa vreau eu să fie, arta mea va cuprinde sufletul meu, pentru că altfel nu-i văd rostul, iar lumea, oamenii, sper să găsească frumusețea vieții în lucrurile mărunte: în parfumul unei flori, în delicatețea unui fluture, în zâmbetul unui copil sau în mâinile împreunate, cu dragoste, acelor care au trecut de prima tinerețe… așa mi-aș dori să arate și lumea artei din viitor.
Concluzia este ușor de formulat. Am avut șansa să cunoaștem un Om special, un artist cu multe calități, cu tablouri ce rămân mult timp în memorie. Personal, cred că ramurile de migdal vor înflori mereu și în inima mea.
Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com
Numărul 808
