Ultimele 20 de minute

• Luni, 8 iulie 2019, ora 17.30, la Universitatea Populară Ioan I. Dalles, Sala I.C. Brătianu, str. Biserica Amzei nr.5-7, cititorii revistei Lumea Misterelor au participat la lansarea romanului cunoscutului astrolog Minerva: Ultimele 20 de minute, editura Costea Media, 2019.

Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, în preajma Minervei (Gabriela Dima), la lansarea romanului Ultimele 20 de minute. Să-i văd emoţia sinceră, uşor ghiduşă, din ochi, aceeaşi de 25 de ani, de când o cunosc. Aveam birourile vecine în departamentul Societate, la ziarul Curierul naţional. Mereu veselă, aparent superficială, dar, din contră, de o profunzime reală. Aş fi bănuit-o că scrie orice. Dar nu roman. Pentru că mi se părea că nu are răbdare! Şi cred că am avut dreptate! În acest roman se „grăbeşte”, oprindu-se la… Ultimele 20 de minute. Ultimele 20 de minute în zona de Vest a României, în decembrie 1989.
Un roman care se poate citi în orice cheie pe care cititorul este dispus cititorul să o descifreze. Este „reportaj”, de la faţa locului, din viaţa unor personaje care trăiesc o istorie ce pare uneori ficţiune, de fapt istoria unui sfârşit şi unui început de …istorie. La Arad şi Timişoara a fost realitatea. În alte locuri, poate părea imaginaţia…Minervei. În alte zone, unde dramatismul a atins cotele din Vestul ţării, cititorul îşi va aminti, va pune cap la cap evenimentele pe care le-a trăit, evenimente pe care, de multe ori, ca să continue să trăiască, le-a acoperit cu trepidaţia fiecărei zile. Da, romanul Minervei justifică butada viaţa bate filmul. Dar fără zâmbete ironice.
Cartea se citeşte pe nerăsuflate! Nu chiar în 20 de minute, dar foarte repede, pentru că e scrisă alert, fără poticneli, pentru că autoarea ne ia de mână şi ne conduce, ne arată lucruri groaznice, dar ne forţează să vedem dincolo de ele. Personajele sunt eroi complecşi, sunt oameni, cu bune şi rele, „oameni sub vremuri” şi „oameni deasupra vremurilor”, sunt oameni puternici, capabili să înfrunte tragedia, şi oameni slabi, incapabili să se revolte, oameni speriaţi şi oameni optimişti, încrezători, oameni care iubesc şi oameni care sunt iubiţi. Oameni din aceleaşi familii, cu aceeaşi educaţie, dar atât de diferiţi!
Romanul musteşte de obiectivitate, de uma-nism. Conţinutul este cu atât mai spectaculos, mai captivant, cu cât autoarea nu se situează de o parte sau alta a baricadei din decembrie 1989. Povesteşte cu calm, ne obligă să deschidem ochii şi mintea pentru a vedea o realitate ce nu trebuie să se repete. Sunt scene tragice şi scene romantice. Autoarea ne lasă să întrevedem scenariile, fără să cadă în „scenarită”, îi „obligă” pe cei care ştiu să spună. Ridică astfel vălul de pe nişte evenimente nici astăzi lămurite din punct de vedere istoric.
(Şi cred că în cartea Minervei sunt câteva pagini de istorie)
Romancierul şi ziaristul şi-au dat mâna. Cum spuneam, romanul poate fi citit în orice cheie. De povestit, nu poate fi povestit. Trebuie citit. Pentru că dacă-l povesteşti, în urzeala naraţiunii, fiecare, aproape involuntar, ar amesteca realitatea sa. 30 de ani sunt totuşi prea puţini şi continuă să doară „ultimele 20 de minute” şi alte câteva decenii.
Felicitări, Minerva (Gabriela Dima)! Sunt bucuroasă să te citesc! Eşti un prozator la fel de frumos ca omul Gabriela Dima. Aştept cu mare bucurie apariţia următoarelor cărţi!
Mi-ar plăcea să le semnezi: Gabriela Dima. (Mioara VERGU-IORDACHE)