Traian VUIA – primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul

Traian Vuia – inventator român, pionier al aviaţiei la nivel internaţional, membru al Academiei Române din 27 mai 1946. A inventat primul avion autopropulsat, efectuând cu acesta primul zbor din istoria omenirii, ridicându-se de la sol prin mijloacele proprii ale aparatului (18 martie 1906).

Traian Vuia s-a născut la17 august 1872, în satul Surducu Mic, judeţul Timiş. A urmat cursurile primare la Bujor (azi Traian Vuia) şi Făget. Între 1884 şi 1892 a urmat Liceul Romano-Catolic din Lugoj, oraşîn care a petrecut mult timp în mijlocul familiei lui Coriolan Brediceanu. (Coriolan Brediceanu (1849 – 1909), avocat şi om politic, care l-a sprijinit financiar şi moral la realizarea primului aeroplan românesc.)
Vuia dovedeşte, încă de când urma cursurile primare şi apoi secundare, o atracţie irezistibilă şi o predilecţie pentru mecanica aplicată şi fizică. La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. El urmăreşte atent detaliile lor şi încearcă să construiască altele mai perfecţionate. Ajuns la liceu, Vuia îşi însuşeşte noţiuni de fizică şi mecanică şi nu se mai mulţumeşte să construiască zmeie, ci încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forţele care acţionează la lansarea şi menţinerea lui în aer, condiţiile de echilibru etc. Voia să înţeleagă zborul şi, mai ales, voia să mânuiască zmeie, să le facă a se mişca în văzduh după propriul gând. A absolvit Liceul Romano-Catolic din Lugoj cu calificativul „eminent”. După bacalaureat, în 1892, Vuia s-a înscris la Politehnica din Budapesta. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secţia Mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept şi va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-şi putea asigura mijloacele de trai. Astfel, o bună parte din studenţia lui Vuia este deviată de la adevăratele lui aspiraţii şi aptitudini. Tânărul reuşeşte însă şi în domeniul ştiinţelor juridice. La 6 mai 1901 Traian Vuia îşi ia doctoratul în Ştiinţe Juridice cu teza: Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus.
După terminarea facultăţii, Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului şi începe să-şi construiască primul aparat de zbor, pe care-l numeşte  aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu reuşeşte să-şi ducă la capăt proiectul. În schimb, se decide să plece la Paris, în iulie 1902. În ziua de 1 iulie 1902, el sosea la Paris, aducând în bagajele sale proiectul unui original „aeroplan-automobil”, conceput în perioada studenţiei, şi macheta aferentă, realizată pe parcursul ultimelor douăsprezece luni. În iarna lui 1902 -1903, Vuia începe construcţia aparatului, perfecţionând până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Se loveşte din nou de probleme de natură financiară, dar reuşeşte să le depăşească, ajutat şi de mentorul său Coriolan Brediceanu. Vuia spera că va găsi pe cineva interesat să-i finanţeze proiectul, mai ales printre pasionaţii de aerostate.  S-a lovit însă de mult scepticism asupra ideii că o maşină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect, dar încearcă şi să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipseşte un motor adecvat şi că este instabil. Vuia continuă să-şi promoveze proiectul şi-l trimite Academiei de Ştiinţe de la Paris pe 16 februarie 1903, prezentând atât posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât şi procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivaţia că ar fi prea utopic, cu menţiunea că: Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis. În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunţă la proiect şi se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 şi publicat pe 16 octombrie 1903. Invenţia brevetată se numeşte aeroplan automobil.
În toamna lui 1904 începe să-şi construiască şi un motor, tot invenţie personală. În 1904 obţine un brevet pentru această invenţie în Marea Britanie. Întreaga parte mecanică e terminată în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie, după ce i se montează motorul, şi este numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea prevăzută o greutate totală de 250 de kilograme, o suprafaţă de susţinere de 14 mp şi un motor de 20 CP.
Primele experimente au început în 1905, cu aripile demontate, ca un automobil, pentru a căpăta experienţă în manevrarea lui.
Pe 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, pe o distanţă de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat.
Astăzi pare puţin, dar pe-atunci era o realizare incredibilă!
Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. Atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, „la bord”, fără „ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă etc.). Au fost şi alţii care au zburat înaintea lui Vuia, dar aceştia foloseau pentru decolare diferite artificii, cum ar fi catapultarea sau tracţiunea cu alte vehicule. Este cazul fraţilor Wright, care se foloseau de şine pentru lansarea maşinii lor de zbor. Ei sunt înregistraţi drept primii care au întreprins un zbor cu un aparat mai greu decât aerul. Totuşi, au fost şi mai există multe contradicţii şi dezbateri asupra definiţiei de primul aeroplan.
Din acest moment, Traian Vuia va face o serie de observaţii legate de comportarea aeroplanului-automobil în zbor. Pentru asigurarea stabilităţii în aer avea nevoie de o propulsare mai puternică. Cu un motor de tip Antoinette şi cu o serie de modificări, aparatul Vuia 1 s-a transformat în Vuia 2, brevetat în 1907, în Belgia. Acest aparat avea performanţe sporite, astfel că, în 1907, el avea să zboare pe o distanţă de 70 de metri, la o înălţime variabilă.
Traian Vuia şi-a continuat cercetările în domeniul tehnicii şi după anul 1907. Revistele La Technique Aeronautique şi L’Atmosphere i-au publicat studiile teoretice. În continuare Vuia va mai breveta şi construi diferite invenţii, spre exemplu, un generator de abur, în 1925, două elicoptere, între 1918 şi 1922.
A fost ales membru de onoare al Academiei Române, pe 27 mai 1946.
La 3 septembrie 1950 s-a stins din viaţă la Bucureşti. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
În memoria pionierului aviaţiei româneşti şi mondiale a fost organizat şi deschis Muzeul Traian Vuia, care se află la 20 de km de Lugoj, în localitatea Traian Vuia din judeţul Timiş, Muzeul a fost inaugurat în aprilie 2012, anul în care s-au împlinit 106 ani de la momentul când acesta a urcat pe culmile gloriei, realizând primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, fără a folosi mijloace exterioare.
În ziua de 14 septembrie 2013, la Montesson, şi autorităţile franceze locale au dezvelit o placă în memoria lui Traian Vuia, cel care s-a ridicat pentru prima dată în aer cu al său Liliac mai greu decât aerul, uimind o lume întreagă.
În faţa Aeroportului Internaţional Traian Vuia din Timişoara este amplasată macheta aeroplanului Vuia 1, la scara 1:1, realizată de către Fundaţia Academică Culturală Timişoara.
18 martie 1906. De atunci putem spune că omul „a început să zboare”… cu adevărat! (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; enciclopediaromaniei.ro; historia.ro; biblacad.ro; mnab.ro; traian-vuia.ro