TRADITII- Săptămâna Luminată

Creştinii ortodocşi şi  greco-catolici sărbătoresc luni a doua zi de Paşti. În biserici se oficiază aceeaşi slujbă care a avut loc în noaptea Învierii şi Sfânta Liturghie. Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii.

Una dintre explicaţii pentru folosirea denumirii Săptămâna Luminată este faptul că, în trecut, Botezul era săvârşit în noaptea de Paşti, iar cei botezaţi erau numiţi ”luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşti. Totodată, preotul adresează în noaptea de Paşti chemarea Veniţi de primiţi lumină, toţi oamenii fiind astfel chemaţi să treacă de la întunericul morţii la lumina vieţii veşnice. De aceea, Biserica vesteşte: Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pământul şi cele de sub pământ, chemându-ne să purtăm în noi lumina Învierii lui Hristos.

Preoţii poartă în mână, atunci când binecuvântează în timpul slujbelor, aceeaşi lumânare aprinsă cu care au împărţit Lumina în noaptea de Paşti. Tot luni începe Săptămâna Luminată, când totul stă sub semnul Luminii – simbolul învierii lui Hristos.
Credincioşii se salută cu Hristos a Înviat! şi răspund cu Adevărat a Înviat!, timp de 40 de zile, până la Înălţare.
În această perioadă, toate lucrurile se umplu de lumina sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paşti, în biserică se sting toate luminile şi numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă, prevestind parcă intrarea într-o săptămână cu totul aparte. Spaţiul întunecos reprezintă chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.
Preotul adresează chemarea Veniţi să primiţi lumină! tuturor, îndemnând trecerea, de la întunericul morţii, la lumina vieţii veşnice, prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare în noaptea de Paşti.
În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri şi vineri sunt zile cu „harţi”. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea şi vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii) este „dezlegare la peşte”. De asemenea, de la Învierea Domnului şi până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.
Începând din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Înălţarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paştilor, Îngerul a strigat.
În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea şi nu se fac parastase pentru cei trecuţi la cele veşnice, slujbele fiind reluate după Duminica Tomii.
Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Aşadar şi cântările acestei slujbe vorbesc de biruinţa Vieţii asupra morţii.
Marţi, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea şi sfărâmarea Sfântului Agneţ, sfinţit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta şi Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Al doilea Agneţ este uscat şi sfărâmat după o rânduială specială. După ce este sfărâmat, este aşezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneţ este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtăşirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.
Agneţul este partea pătrată sau pecetea pe care preotul o scoate cu copia din cea dintâi prescură folosită la Proscomidie şi o aşază apoi pe Sfântul Disc. Aceasta, prin sfinţire la Sfânta Liturghie, se va preface în Sfântul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel jertfit pe Cruce pentru noi şi a noastră mântuire. Un element care distinge prescura de pâinea obişnuită este pecetea cu care este însemnată. (Pr. Ciprian Florin Apetrei)

Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată

Sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai mare în creştinism, este singura căreia i se dedică trei zile.
Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Albă. Fiind prima zi după Duminica Paştelui, este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în această zi nu mai trece prin Judecata de Apoi. Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu agheazmă şi să dai de băut la rude. În unele zone se merge cu obiceiul “udatului” şi al umblatului cu pasc apentru vestirea Învierii.
Marţea din Săptămâna Luminată se mai numeşte şi Marţea Albă şi este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu.
Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, însă femeile au interdicţie. Conform tradiţiei, nu e bine a munci de „nunta şoarecilor”. Asta ar însemna să aduci rozătoarele în casă şi să te lipseşti restul anului de bucate pe masă.
Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. Joia Rea, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.
Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.
În vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, se obişnuieşte ca după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârşească slujba sfinţirii celei mici a apei.
Se mai spune că sărbătoarea îşi are originea în a doua jumătate a primului mileniu creştin, pe la anul 450, când se spune că viitorul împărat Leon cel Mare a întâlnit prin pădure un orb, care i-a cerut apa. El a căutat şi a găsit un izvor, cu apa căruia s-a vindecat orbul. Iar când a devenit împărat (aşa cum îi proorocise Maica Domnului când cauta izvorul) a zidit o biserică lângă izvorul tămăduitor, la care s-au făcut multe vindecări şi minuni. În această zi se face, în toate bisericile, aghiazma, pentru tămăduirea de boli
De asemenea, Săptămâna luminată este ţinută de femei aproape toată: marţea pentru boala cea rea, miercurea pentru tunete şi trăsnete, joia pentru grindină, vinerea pentru rodirea pământului.
În popor se spune că Săptămâna Luminată este consacrată morţilor. Aceasta este denumită şi Săptămâna Blajinilor sau Paştile Morţilor. Cei care mor în ziua de Paşti şi în prima săptămână de după Paşti merg direct în rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că lumina şi uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului sunt închise, potrivit unor credinţe populare. Altele descriu că acela care se naşte în această săptămână va fi un om norocos.
De asemenea, odată cu sărbătoarea Învierii se deschid mormintele şi spiritele morţilor părăsesc cimitirele pentru a petrece sărbătorile împreună cu cei vii. De aici şi alte obiceiuri, precum aprinderea focurilor pentru morţi, dar şi pentru vii, pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele.
Focul are un rol apotropaic, adică de îndepărtare a spiritelor malefice. O altă tradiţie spune că spiritele morţilor vin să se încălzească la aceste focuri.

• În Săptămâna luminată şi până la Înălţarea Domnului nu se îngenunchează.
• Vinerea din Săptămâna luminată este numită Vinerea Izvorului Tămăduirii, când se face pomenire de asemenea una din minunile Maicii Domnului. În unele locuri, în această zi se face sfinţirea apei mici, în biserici sau la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi „botezarea” generală a caselor credincioşilor, cu apă sfinţită.