În cadrul Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Administrative, Bucureşti (USH) construisem, de-a lungul a 20 ani, o tradiţie: vizitarea penitenciarelor de pe lângă Bucureşti.
Din cauza actualei situaţii, pentru a aplica unele aspecte teoretice, în cadrul disciplinei Drept execuţional penal, am încercat să adaptăm specificul cursului la situaţiile restrictive impuse, inclusiv în învăţământul superior. Pentru a atinge obiectivele propuse prin parcurgerea conţinutului, am iniţiat desfăşurarea unor cursuri având ca invitaţi reprezentanţi desemnaţi ai unor instituţii în care sunt custodiate persoane care au fost condamnate la închisoare sau măsuri educative privative de libertate, respectiv: penitenciare, centre de detenţie şi centre educative.
Vă prezentăm câteva aspecte reţinute în urma întâlnirilor online, realizate în cursul lunii martie 2021, cu reprezentanţi ai penitenciarelor Tg. Mureş, Rahova şi Ploieşti-Târgşorul Nou.
Toţi invitaţii de până acum au contribuit semnificativ la atingerea obiectivelor cursu-lui de Drept execuţional penal, atât la nivelul competenţelor profesionale, cât şi al celor transversale.
PENITENCIARUL PLOIEŞTI-TÂRGŞORUL NOU
Scurt istoric
În anul 1862, după Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Decretul nr. 630 de organizare a Serviciului Închisorii şi Asistenţei Sociale în România. Prin acesta s-au stabilit regulile pentru închisorile de femei şi tineret, deţinuţii au fost clasificaţi în diferite categorii, s-au stabilit regulile interne şi pedepsele disciplinare administrate. În acelaşi timp, munca a devenit obligatorie în toate instituţiile penale din ţară. (http://anp.gov.ro/penitenciarul-de-femei-ploiesti-targsorul-nou/)
În registrul istoric şi tehnic al domeniilor militare este consemnat faptul că, în 1857, un călugăr, pe nume Rovin, a ridicat o serie de construcţii care alcătuiau Mănăstirea Crângul Teiului, aşezată pe locul unde acum este poziţionat penitenciarul Târgşor. În 1864, călugărul Rovin a murit, iar ceilalţi călugări au părăsit mănăstirea. După ce a fost abandonată de către călugări, mănăstirea, la ordinul prinţului Cuza, a devenit arsenal şi clădirile au fost renovate în acest scop sub conducerea maiorului Cristodorescu, care, mai târziu, a devenit comandantul acestui depozit de arme. Ca urmare a înregistrării unui număr foarte mare de refuzuri de efectuare a serviciului militar, în 1882, fostul secretar de război I. C. Brătianu a cerut regelui Carol I să înfiinţeze o închisoare militară la Crângul Teiului. Primind aprobarea, în acelaşi an, au fost construite două noi pavilioane incluzând patru dormitoare şi un pavilion pentru personal. Mai târziu, s-au făcut câteva renovări, fără a schimba structura principală a clădirilor. Capacitatea a devenit de 800-1000 de paturi, fără însă să existe aerisirea necesară.
În perioada 1882-1948, această locaţie a funcţionat ca închisoare militară. La 8 mai 1948, închisoarea militară Târgşorul Nou a fost preluată de Ministerul Afacerilor Interne şi transformată într-o închisoare civilă. În perioada 1948-1952, au fost încarcerate în penitenciarul Târgşor diferite categorii de deţinuţi: persoane deţinute de către Serviciul de Securitate a Statului (Securitate) după ce au fost acuzate de activităţi revoluţionare subversive, foşti lucrători de poliţie care au fost membri ai Serviciului de Securitate a statului capitalist, tineri acuzaţi de activităţi revoluţionare subversive.
În 1950, toţi aceşti deţinuţi au fost transferaţi în alte instituţii penale şi în locul lor au fost aduşi deţinuţi români din fosta URSS. La 6 ianuarie 1952, toţi deţinuţii bărbaţi au fost transferaţi în alte instituţii penale şi în locul lor au fost aduse femei deţinute. Aceste deţinute erau arestate de către Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală a Penitenciarelor şi erau la dispoziţia Biroului General de Securitate a Statului. În mai 1954, marea majoritate a deţinutelor au fost fie transferate la alte instituţii penale, fie eliberate. A rămas o mică parte dintre deţinute, acuzate de omor, care erau folosite pentru activităţi administrativ-gospodăreşti. În 1962, deoarece clădirile în care erau cazate deţinutele nu mai corespundeau, s-a demolat locul de deţinere propriu zis şi s-au construit fostele secţii I şi II având camerele de deţinere dispuse una lângă alta şi fiecare dintre acestea având amenajate în interior grup sanitar, cameră pentru alimente, încălzire centrală, ferestre direct spre exterior. În această clădire, deplasarea de la o cameră la alta şi supravegherea se făceau pe holul dispus în exterior în scopul prevenirii evadărilor. În perioada 1973-1975 s-au construit secţiile de deţinere III şi IV, cu capacitatea de cazare de 790 de deţinuţi. Această clădire era formată din parter şi etaj, cu hol pe centru şi camere dispuse de o parte şi de alta. Tot în această perioadă, s-au construit sala de mese, blocul alimentar şi centrala termică cu combustibil lichid. În perioada 1982-1998 a început demolarea şi modernizarea clădirilor sectorului administrativ de comandă. După modernizări nu a mai rămas nimic din mănăstire. În final s-au construit noi facilităţi pentru perimetru, noi puncte de control şi poarta de acces pentru vizitatori a fost înălţată. În anul 1993, prin contribuţia conducerii penitenciarului şi a Protoeriei Câmpina s-a amenajat capela unităţii. La 8 august 1993, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, capela a fost sfinţită cu hramul Naşterea Maicii Domnului de către Episcopul Teofan, vicar patriarh, în prezenţa altor preoţi şi vicari. Capela a fost demolată odată cu vechiul spaţiu de deţinere în vara anului 2004. În prezent, în interiorul spaţiului de deţinere s-a construit o biserică care a fost inaugurată la 2 iunie 2008, purtând hramul Înălţarea Domnului şi Sfinţii apostoli Petru şi Pavel. Pentru asigurarea unor condiţii decente întâlnirii deţinutelor cu familia, a fost modernizat în cursul anului 2006 spaţiul destinat sectorului vizită. Având în vedere specificul penitenciarului, în cadrului sectorului vizită a fost amenajată camera destinată întâlnirii dintre mame şi copii. (http:// anp.gov.ro/penitenciarul-de-femei-ploiesti-targsorul-nou/wp-content/uploads/sites/21/2017/09/Istoric-2.pdf)
Invitat: reprezentantul Penitenciarului Ploieşti-Târgşorul Nou
În data de 31 martie 2021, în cadrul cursului de Drept penal execuţional, inspectorul principal de poliţie penitenciară Irinel Costin STOICA s-a prezentat şi a precizat că lucrează în penitenciarul Târgşorul Nou în calitate de director-adjunct, detaşat pentru un an de la Penitenciarul Mărgineni. Cu ajutorul slide-urilor, a făcut un scurt istoric al clădirii care găzduieşte astăzi singurul penitenciar de femei din ţară. Penitenciarul dispune de două curţi de plimbare. Sectorul carantină este în interiorul sectorului de deţinere, nu în afară, cum ar fi normal.
La acest moment, penitenciarul funcţionează cu 7 secţii, având toate regimurile de executare, inclusiv o secţie pentru mama-copil, o secţie medico-socială, o secţie pentru persoane catalogate cu risc pentru siguranţa penitenciarului.
Conform legislaţiei în vigoare, penitenciarele sunt grupate pe zone, astfel există un penitenciar cu rol de coordonare între penitenciarele Mărgineni, Ploieşti-Târgşorul Nou, Mioveni şi Penitenciarul-spital Mioveni. Este vorba despre primul în cazul grupului de 4.
Am călătorit virtual în spaţiile destinate vizitelor cu dispozitiv de separare şi fără, la coafor, la magazinul pentru cumpărături, în cele patru camere destinate consultaţiilor medicale, cabinetului stomatologic şi depozitării medicamentelor şi instrumentarului aferent, inclusiv în camera destinată vizitelor intime şi aceea pentru copiii care-şi vizitează mamele în penitenciar (cele din urmă beneficiază de amenajări speciale). De asemenea, din 2018, s-a dat spre folosinţă şi o sală de fitness cu dotările corespunzătoare.
În ceea ce priveşte activităţile din penitenciar, acestea sunt organizate în funcţie de componenta psihosocială (responsabili: psihologii şi asistenţii sociali), componenta educativă (ofiţer educator) şi componenta religioasă (asigurată de către preot). Deţinutele desfăşoară muncă neremunerată, în primul rând în interiorul penitenciarului (întreţinerea spaţiului verde, a aleilor, curăţenie, prepararea hranei, la ferma zootehnică), dar există şi o secţie exterioară, unde lucrează 10 bărbaţi, în regim deschis, care desfăşoară activităţi de reparaţii instalaţii, acoperişuri, zugrăvit.
Deşi suprafaţa alocată penitenciarului este de 83.333mp, suprafaţa construită este de doar 10.530 mp. Având în vedere că nu se poate asigura spaţiul recomandat de 4mp /deţinut, excluzând grupurile sanitare şi debarale, s-a propus transformarea unei construcţii într-un loc suplimentar de detenţie, până în anul 2025. De asemenea, sunt pro-puneri pentru modernizarea unor spaţii existente, încă un bloc alimentar, o bază sportivă. Practic, la 31 martie, penitenciarul custodia 486 de deţinuţi, dar numărul maxim de locuri raportat la arhitectură este de 470 de locuri.
Invitatul a vorbit studenţilor despre specificul fiecărei secţii, dar şi despre toate modificările care au fost generate de pandemie, respectiv, noile reglementări. Acestea au determinat modificări ale programelor des-făşurate, vizitele online, audierile la instanţă – tot online, dreptul la plimbare, traseele de circulaţie în penitenciar, desfăşurarea activităţilor cu parteneri de muncă, la punctele de lucru sau în penitenciar, dreptul la vizite. Unele dintre restricţiile din ultimul an s-au compensat cu posibilitatea de a avea mai multe conversaţii telefonice. În cadrul pro-gramelor educative, numărul participanţilor s-a redus, contractele de muncă au dispărut, accesul pe culoare este delimitat. Deţinuţii şi personalul primesc mănuşi de unică folosinţă, dezinfectant, chiar şi vizete. Sălile de clasă au fost dotate cu monitoare, astfel încât să se poată desfăşura toate cursurile online. Nu se mai foloseşte sala de mese, iar masa se serveşte în fiecare cameră.
Invitatul a explicat principalele caracteristici ale femeilor care au comis cea mai gravă infracţiune: omorul. Acestea şi copiii lor au fost, de regulă, de-a lungul timpului, victime ale abuzului fizic, emoţional, financiar, de aceea omorul este o acţiune cu premeditare, ceea ce confirmă una dintre teoriile crimonologice aparţinând lui C. Lombroso.
În final, a explicat de ce ar opta pentru a rămâne la acest penitenciar şi nu pentru a reveni în penitenciarul Mărgineni. (Conf.univ.dr. Aura PREDA)
Numărul 808
