În zilele noastre, toate cinematografele difuzează filme 3D. În ultima vreme, acest domeniu a trecut printr-o evoluție extraordinară. Dar cine a inventat filmele 3D?
Să ne întoarcem în timp, la perioada interbelică, când Theodor V. Ionescu era un fizician român cunoscut. A lucrat intens din 1936 și, a obținut în 1946 un brevet pentru „… imagini 3D, atât pentru cinematografe, cât și în televizor.” Chiar dacă imaginile 3D au fost inventate anterior (1938) de către Sir Charles Wheatstone, Theodor Ionescu a fost cel care a adaptat un brevet „pentru cinema și televiziune” și astfel putem să ne bucurăm de cinematografia 3D în zilele noastre.
Theodor V. Ionescu s-a născut la 8 februarie 1899, în orașul Dorohoi. A fost al cincilea copil dintre cei 11 ai Mariei şi ai lui Vasile Ionescu. În 1908, familia s-a mutat în Botoşani, unde Theodor a frecventat cursurile Colegiului Naţional August Treboniu Laurian. Predilecţia spre ştiinţele exacte era evidentă încă de atunci, elevul Ionescu excelând la Matematică şi Ştiinţe. A fost profesor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la Universitatea din București. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. A fost membru titular al Academiei de Științe din România din 21 decembrie 1935 și membru titular al Academiei Române din 1963. În anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenții termoionici (curenți emiși de corpurile încălzite) și un modulator de lumină folosind fenomenul de interferență. Și-a obținut doctoratul în fizica plasmei întâi la Paris și apoi în România. Astfel, Istoria fizicii plasmei la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași a început în 1923, odată cu susținerea primei teze de doctorat în fizică la Iași de către Theodor V. Ionescu, sub îndrumarea prof. Petru Bogdan. În 1925 este numit profesor la Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică. Sub conducerea acad. prof. Theodor Ionescu s-au întreprins primele studii în domeniul fizicii gazelor ionizate din România. Tot el a înființat primul laborator și Catedra de Electricitate de la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, ulterior devenită Facultatea de Fizică. A inventat o versiune a magnetronului în jurul anului 1935, înaintea celor din Anglia.
Theodor V. Ionescu deţine din anul 1946 un brevet de invenţie pentru imagini în relief în cinematografie şi televiziune. Astfel că numele său figurează în lexicoanele Who’s who, tipărite în Anglia şi SUA, în dicţionarul biografic al lui Poggendorf, dar şi în cel intitulat Men of achievement (Cambridge, 1977).
În anul 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, Theodor V. Ionescu a inventat și construit o instalație cu care s-a obținut prima „emisie stimulată” de tip MASER (amplificator cuantic de microunde), fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat în 1954. Octav Gheorghiu (de la laboratorul de Fizica plasmei al Institutului de Fizică București) a lucrat de asemenea cu acad. Th. V. Ionescu, prietenul său din copilărie, pe care l-a respectat foarte mult pentru excepționalele sale calități umane. Ei au studiat sistematic împreună frecvențele de rezonanță ale ionilor moleculari de oxigen și hidrogen. Au publicat apoi aceste rezultate valoroase într-o serie de articole în C.R. Acad. Sci. Paris. În anii 1970, împreună cu fizicienii dr. Radu Pârvan și Ioan C. Băianu – unul dintre asistenții săi doctoranzi în fizica plasmei în câmpuri magnetice la Catedra de Electricitate a Facultății de Fizică din București – acad. Th. V. Ionescu a finalizat experiențe de oscilații magnetice rezonante la frecvențe radio și de microunde în plasme fierbinți implicând cuplări ionice-electronice cuantice în câmpuri magnetice longitudinale, cu posibilități mari în viitor de realizare de fuziune nucleară în plasme fierbinți la presiuni mari. O primă lucrare a fost susținută și prezentată la Paris de acad. Louis Néel, laureat al Premiului Nobel în Fizică pentru Magnetism, apoi publicată în revista de renume internațional C. R. Acad. Sci. Paris, în același an. Urmașul lui Ionescu ca Șef al Catedrei în 1970 a fost Florin Ciorăscu, „importat” de la IFA.
Academician profesor Theodor Ionescu a decedat la 6 noiembrie 1988, în București. A fost unul dintre cei mai mari fizicieni şi inventatori români, lăsând în urmă descoperiri remarcabile în fizica plasmei, fizica ionosferei, bucurându-se de o largă recunoaştere internaţională. (George V. GRIGORE)
Surse: premiat.ro; wikipedia.org; phys.uaic.ro; crisipedia.ro; unionpedia.org; acad.ro
Numărul 808
