Telefarmacia

Din când în când, strecurate printre furtunoase dezbateri politice moderate ca vai de lume, cu părtinire și, uneori, cu o stânjenitoare lipsă de documentare, își fac loc în programul televiziunilor și câteva producții mai digerabile: filme de artă, competiții sportive, seri de teatru, concerte, spectacole de balet, dezbateri culturale sau științifice, reportaje. Lucruri care, fără a fi ieșite din comun, se desprind totuși de universul la fel de plat precum ecranul al emisiunilor sus-amintite. Numai că plăcerea este întreruptă des și supărător de calupuri din ce în ce mai lungi de publicitate. Asta nu e neapărat rău. Televiziunile comerciale și, într-o din ce în ce mai mare măsură și cea publică, din asta trăiesc. Însă, de câțiva ani încoace, publicitatea este confiscată de domeniul pharma, mai precis al așa-ziselor suplimente alimentare. În cinci minute de advertising televizat afli o mulțime de lucruri despre tot felul de năzbâtii extrase din plante sau din viscerele cine știe cărei nefericite viețuitoare.

Statistic vorbind și calculând, majoritatea pilulelor se adresează „ficatului tău”, ajutându-te să afli cât de bătrân sau obosit este din cauza nenumăratelor țigări pufăite în timpul pauzei publicitare care întrerupe brusc filmul exact în momentul în care aflai dacă cei doi rămân împreună sau nu, în ciuda sorţii potrivnice. Apoi, „doamna Rizescu”, un fel de Agatha Christie a farmaciilor autohtone,  vorbește șoptit, cu un aer conspirativ și cam prăfuit, despre cum a descoperit domnia sa că o spițerie își va schimba numele grație unui absolut normal proces de reinventare, cunoscut și sub mai pretențiosul nume de rebranding. Dacă ai o soacră ceva mai aprigă, vei fi fără îndoială amenințat cu satârul pentru că, ghinion, nu ai fost în stare să cumperi o amărâtă de cutie de Supramax-articulații. Imediat după, un bunicuț amnezic își amintește brusc, în mijlocul magazinului, ce conține lista de cumpărături pe care a uitat-o acasă, doar pentru că se îndoapă zilnic cu Bilomag forte. Fractura logică este evidentă: păi dacă a uitat lista acasă, e clar că pilula căreia îi face reclamă e un vax. Domnii trecuți bine de prima tinerețe află că, în ciuda părului coliliu pot redeveni vânjoși și conjugal fericiți consumând cu asupra de măsură produse al căror nume începe, pe bună dreptate, cu prefixul „prosta”. Pentru doamne, alte pilule, alt prefix: „femi”. Și să nu uităm de miraculoasele buline create anume pentru a ne permite să înghițim zilnic cât mai multă mâncare, având și acestea o vagă legătură cu variile organe din pântece. Despre mersul la toaletă, ce să mai vorbim, șoc și groază, thriller nu alta – cum să mai intri în baie când știi că un cactus foarte, foarte țepos te așteaptă cuibărit în tronul ceramic, fiindcă, nu-i așa, „Hemoroizii face bine”.

Sintagma „acesta este un supliment alimentar” se aude la televizor sau la radio mai des decât ora exactă. Nu știu ce se întâmplă cu celelalte produse cărora nu prea li se mai face reclamă. Poate că se vând pur și simplu din inerție. Un lucru este sigur: calupurile publicitare au devenit un fel de telefarmacie, un circ mediatic destinat creșterii galopante a consumului de suplimente alimentare al căror efect pe termen lung nu este, de fapt, analizat științific de nimeni. Se merge pe strămoșeasca doctrină că dacă ceva nu face bine, n-are cum să facă rău, dar nu e chiar așa. Însoțite de cântecele repetate obsesiv de ani de zile, unele dintre acestea atât de des încât ar putea provoca stări de confuzie sau atacuri de epilepsie, aceste însăilări de advertising nu fac altceva decât să golească buzunarele și așa cam găurite ale compatrioților noștri. Repetiția este mama învățăturii, știm asta, doar că în acest caz s-a ajuns prea departe, nemaifiind vorba despre consumul în cunoștință de cauză, ci despre un reflex pavlovian. Din toamnă sau iarnă și până în crucea verii, asaltul este de neoprit. Pentru orice anotimp sau boală există câte o poțiune miraculoasă gata să te scoată din impas. Din ce în ce mai des, pe micul ecran apare câte o familie fericită, a cărei împlinire nu poate fi atinsă în lipsa consumului vreunui cocktail de vitamine, minerale sau uleiuri esențiale. Cred că e prea mult. Dreptul unor companii de a-și promova produsele este suveran, fără îndoială. Conținutul și agresivitatea mesajului trebuie însă ajustate. Ar mai fi o opțiune: să ne întoarcem cu spatele la televizor sau pur și simplu să-l oprim în timpul pauzei de publicitate. Cum doriți. (Dragoş CIOCĂZAN)