Plătitor de taxe şi impozite, alegător, cetăţean, care va să zică, am dreptul şi eu la un punct de vedere: cadrelor didactice – de la creşă până la doctorat – le-aş recompensa munca la cel mai înalt nivel al salarizării din România (căci aici trăim).
Însă aş pune câteva condiţii simple, mai întâi diriguitorilor educaţiei: obligativitatea introducerii în pregătirea tuturor categoriilor de cadre didactice, indiferent de specialitate, a materiilor,: Limba română, Istoria poporului român, Geografia României, Cultură şi civilizaţie pe teritoriul României, Pedagogie, Psihologia copilului şi a adolescentului; oricare alt obiect de studiu să cuprindă un capitol despre contribuţii româneşti în domeniu. Niciunul dintre aceste obiecte şi capitole să nu fie opţional, iar promovarea să înceapă cu nota 7. Toţi candidaţii la profesia de cadru didactic să fie supuşi unui examen psihologic.
Apoi, toate şcolile să fie un spaţiu al educaţiei, 24 de ore din 24, şapte zile din şapte zile pe săptămână, un spaţiu dotat corespunzător cu tehnologie, cu tot ce este necesar procesului educativ. Obligativitatea înfiinţării cabinetelor medicale şcolare, cu servicii de medicină internă; să fie înfiinţate cabinete de stomatologie şi de oftalmologie, pe cartiere, zone, sau o altă împărţire. Introducerea uniformelor şcolare, inclusiv încălţări – moderne, comode – subvenţionate de stat. Subvenţionarea unei gustări şi a unei mese calde pe zi, gătite în bucătării proprii, în toate unităţile şcolare … Şi aş mai avea vreo câteva idei, dar, ca exemplu, ajunge.
Propuneri aş face şi cadrelor didactice. Propuneri sau condiţii. Să-şi impună autoritatea profesională, să respingă orice intervenţie a oricui, inclusiv sau mai ales a părinţilor, în procesul instructiv educativ, să fie exclusiv drepţi şi exigenţi în notarea copiilor, să fie atenţi la creativitatea lor mai mult decât la memorare. Să nu uite că în bănci se află copii, care pot fi propriii copii sau nepoţi! Manualul să fie doar un instrument orientativ pe care să se bazeze elevul, predarea să fie de la manual încolo. Între ciclurile de învăţământ, ar trebui să existe o legătură intrinsecă, astfel încât copilul să fie cunoscut şi orientat spre ceea ce poate să facă, spre ce are pasiune, interes. Şi iar aş mai putea continua…
Ca să revin. Atunci când aceste condiţii şi altele, evident, fi-vor îndeplinite, profesorii nu vor mai fi în situaţia de a face grevă, autorităţile nu se vor mai simţi puse cu spatele la zid, elevii şi părinţii nu vor mai fi nemulţumiţi, pentru că în România vom avea populaţia educată care să producă atâta valoare cât să ajungă să satisfacă exigenţele de trai ale fiecărui cetăţean.
Altfel, ne învârtim în cerc, un cerc ce are toate şansele să ne plesnească în faţă, dacă nu a plesnit deja: 50 la sută dintre copiii români doresc să plece în străinătate şi să se stabilească acolo; peste 2500 de fete având între 11-14 ani au devenit mame în 2021, de peste 3 ori mai multe decât în 2020, spun datele din Recensământul Populaţiei, publicate de INS. 45 la sută dintre fetiţele-mame din Europa provin din România…
Cum era? „Tângui-m-aş şi n-am cui” sau „Târgui-m-aş şi n-am cui”?Un fleac, o literă! (Mioara VERGU-IORDACHE)