Tarabostes la Versailles

În Franţa, la Paris, pe aleile adumbrite ale grădinii Palatului Versailles) printre alte sute de statui sunt şi două, impunătoare, de daci (tarabostes), din marmură albă. Aflu că acestea sunt replici ale altor două – de data acesta, antice – create de sculptorii Antoine Andre şi Mathieu Lespagnandelle (Espagnandel). Dintre cele două, una reprezintă un dac ce reproduce acelaşi gest cu mâinile – gest devenit cumva identitar -, respectiv are mâna stângă „suspendată” într-o eşarfă şi o susţine cu cea dreaptă. De asemenea, cealaltă statuie îşi ţine braţele peste piept, aşa, ca într-o autoîmbrăţişare. Simbolismul acestor semne lăsate în piatră are legătură cu cele două sensuri ale timpului în creaţie (schimbarea de sens, zona Nodului lui Isis sau Hercule/Herakles; sfârşitul timpului „vechi” şi începutul timpului „nou”; moment al „pragului” când cele două timpuri îşi adună capetele spre a face nod, timp al lui Dionysos – Bachuss, cel dublat – ameţit). Poziţia braţelor statuilor de daci are o simbolistică asemănătoare cu „limbajul” semnelor din braţe ale poliţiştilor „de circulaţie rutieră”.
Palatul Versailles a fost reşedinţa regilor Franţei, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea. În acest castel, în Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franţei. Impozante sunt şi Grădinile de la Palatul Versailles, desfăşurate pe mai mult de 800 de hectare. Autorul planurilor arhitecturale, Andre le Notre (1613-1700), arhitect de grădini, le-a modificat şi îmbogăţit timp de aproape 40 de ani, până au ajuns la forma din prezent, graţie aplecării pentru frumos pe care o avea Regele Soare (Ludovic al XIV-lea). Parcul nu este format doar din grădini, ci este şi un adevărat muzeu, având numeroase statui, ansambluri sculpturale şi o mulţime de fântâni, alimentate cu apă de ţevi a căror lungime însumată este de circa 50 de kilometri. În centrul grădinilor există un mare canal cu apă, în formă de cruce, iar grădinile sunt grupate în patru mari zone, după punctele cardinale, cu o mai mare bogăţie de verdeaţă şi cu multe specii de plante. Alte atracţii: bazinul Dragonului, cu o statuie ce aruncă un jet uriaş de apă, de peste 20 de metri înălţime, şi bazinul lui Neptun. Mai există grupuri formate din câte patru statui ce înfăţişează anotimpurile, continentele, temperamentele umane, o piramidă executată din marmură, susţinută de tritoni şi delfini din plumb, şi o grotă, Grota lui Tethys. Vizitatorii se pot bucura şi de priveliştea Fântânei Latona, care are în centru o statuie ce o întruchipează pe Latona şi pe copiii ei, şi o mulţime de broscoi. Aici se ajunge coborând nişte scări, pe care există şase statui: Ziua, Seara, Aerul, Soarele, Apa şi Primăvara. Aleea Regală are peste 300 de metri lungime şi 40 lăţime, fiind străjuită de statui, câte nouă pe fiecare parte. Aleea se termină la Bazinul lui Apollo, unde este şi statuia aurită a acestuia, realizată, între anii 1668 şi 1670, de Jean Baptiste Tuby. În partea de est, o terasă din bazine cu apă, cu câte patru statui care simbolizează fluviile Franţei. Şi multe alte minunăţii. Regele şi regina îşi puteau distra invitaţii de seamă şi într-un spaţiu de bal aflat în aer liber, construit sub formă de amfiteatru, cu cascadă şi cu o platformă de dans în mijloc. Şi regele avea spaţiul său, unde avea la dispoziţie un bazin (Bazinul Oglinzilor) în care încerca machetele navelor de război.
…Aici, pe aleile grădinii Palatului Versailles, stau în liniştea lor măreaţă două statui impunătoare de daci (tarabostes) din marmură albă, cărora cei care au ridicat această minune arhitecturală şi istorică le-au acordat importanţă şi onoare. (George V. GRIGORE)