Ţara preşedinţilor

Suntem o ţară de preşedinţi. Începând de la preşedintele de scară, mergând pe firul problemei, la oraş şi la ţară. Preşedintele de bloc, în multe cazuri un netot! Care te chinuie peste tot şi nu te lasă până nu îi dai una peste bot. Preşedinţii de asociaţii, care sunt plini de ei şi spun numai aberaţii. Preşedintele de partid e un tip oarecum acid. Apoi preşedinţii de consilii judeţene, în mare parte te aburesc cu scheme. La cluburile sportive alţi preşedinţi, care îţi dau motive…Să te întrebi oare la ce bun? Să te învârţi ca Vodă prin lobodă ca un nebun! Şi asta nu este tot ce am de zis. Acum, la prezidenţiale, se face diferenţa între oameni şi puşlamale…Unii se luptă ca nişte apucaţi să demonstreze că nu sunt rataţi. Eu zic că se vede clar, când unul iese din tipar. Mă apucă râsul la auzul unui slogan, ce vine din partea unui barosan. Pentru o Românie normală! Să fie sănătate şi şcoală, dar să nu sfârşim cumva ca o colonie banală. Alături de fiecare român, când ţara-i în praf şi scrum. Zic: Să eradicăm hoţia şi să îngropăm prostia, fericiţi în România!
Apoi un atac frontal… vizat e un imparţial. Un independent, care nu a fost în viaţa lui nici măcar intendent. Actoraşi sau actori grei ce se cred dumnezei. În cumpănă un pic a stat, un mare expert şi un mare democrat. Pe banii mei, pe banii tăi. Nu tu studii superioare s-a pus singur sperietoare, mafia cică e mare, iar el este foarte tare… Am văzut! Acum îmi vine să strănut, de la lumină sau poate fiindcă a lucrat în mină! Şi încă este plin de huilă, deşi ar trebui să alerge ca o cămilă, lui îi place să stea printre dobitoace. Şi el şi alţi câţiva au călcat pe BEC şi acum au timp berechet să mediteze la ce au greşit, de semnăturile nu le-au ieşit. Cică le-au falsificat sau chiar la xerox le-au multiplicat. Da’ cum aşa, când toată ţara îi ştie? Când au stat la puşcărie, iar acum locuiesc cu chirie! Au mai fost şi alţii interesaţi, aşa-zişi posibili candidaţi. Cum ar fi unul recunoscut după numărul de porci şi de cruci implantate, undeva pe bulevardul Expoziţiei, mai în spate. Altul bun şi cu măsură se pricepe la Cultură! Pentru el o să fie o lovitură, sub centură. Fiindcă dinţii se ascut şi lucrează. Telefoane de se dau se filează. Unul singur se alege şi acela va fi rege. Sigur rege-jucător, mediator-preşedinte şi va fi băiat cuminte. Iese cine trebuie să iasă, nu contează câţi votanţi pleacă de acasă. Câte voturi, buletine, câţi votează şi cu cine! Ţara preşedinţilor este o invenţie, cu miros de detenţie. Poate a fost o divină intervenţie, dar după 3 decenii începe să semene a frecţie! ( Ciprian C. VASILESCU)