Ţara e frumoasă, dar păcat că-i vizitată

Pe Facebook şi pe portalurile de ştiri bântuie un clip postat de un turist britanic ajuns întâmplător pe la noi. Omul e foarte încântat de clădiri, de monumente, de curăţenie, de peisaje, de oameni, de parcuri, de metroul bucureştean şi mai ales de ce i se pune în farfurie. Se îndoapă cu sarmale şi ar mânca mici şi ciorbă de potroace în fiecare zi. Până aici, nimic de zis, doar un alt turist plecat de la el de acasă cu prejudecăţi (şi cu dorinţa arzătoare de a înfige un ţăruş frecat cu usturoi în inima lui Dracula), care, odată ajuns pe malurile Dâmboviţei descoperă leopardul. Lume civilizată, politicoasă, spălată şi relativ bine îmbrăcată. Pe deasupra, lucru care l-a lăsat cu gura căscată, se poate plimba în crucea nopţii prin Bucureşti fără teama că îi pune cineva cuţitul la gât. Viaţă de noapte, cluburi, cârciumi cât cuprinde, preţuri mici – zice domnia sa, luat de val, ce frumos e în tramvai, cât de drăguţe sunt fântânile cântătoare de la Piaţa Unirii. Bravo, uite un om bine intenţionat. Câţiva „platformişti”, evident, români de-ai noştri, înfuriaţi la culme că un străin îndrăzneşte să vorbească  frumos despre ţara lor s-au repezit să comenteze că nu e chiar aşa, că de aproape se vede mizeria, că gunoiul se revarsă pe străzi, că troleibuzul 85 mai rămâne în pană, că nu e apă caldă, câinii turbaţi umblă pe străzi, e rău, ce mai, rău de tot! Englezul le-a răspuns cu calmul său, evident, englezesc, că a bătut Bucureştii cu piciorul preţ de câteva zile, nu a zburat cu drona, şi ştie foarte bine ce a văzut. Despre fanatismul cu care unii români se împroaşcă pe ei înşişi, vom vorbi cu altă ocazie, de fapt, subiectul ar putea fi tratat pe larg într-un studiu psihosociologic de anvergură. Altceva voiam să spun şi să mă întreb. De ce era prietenul nostru britanic atât de speriat, de sceptic, de terorizat chiar? Ne explică tot el: informaţiile despre România apărute în presa britanică sunt elucubrante: „un spaţiu post-sovietic, murdar, nesigur, cu o criminalitate de cinci ori mai mare decât în Regatul Unit, mafioţi, droguri, foamete, încăierări, mizerie, sărăcie, stalinism ascuns sub un aşa-zis aer european”.

De ce scriu astfel de lucruri confraţii insulari, habar n-am. Îi ştiam reci, rezervaţi şi sceptici, dar nu ignoranţi şi mârlani. Turistul nostru a fost sfătuit de prieteni să nu vină în România, ba unii i-au spus că nu e în toate minţile, că s-ar putea să-şi piardă viaţa în încăierările dintre bandele rivale care adastă pe străzile (nepavate) întunecate. „Ce să cauţi acolo, eşti nebun? Mai bine te duci în Kosovo!” Noroc (norocul lui) că a riscat şi a venit. Ceea ce trebuia să fie o simplă escală s-a transformat în dragoste adevărată. Acum, după ceva vreme petrecută în ţara noastră, îi ia peste picior pe toţi cei care l-au avertizat: „Aţi avut dreptate, veniţi şi salvaţi-mă de-aici, nu de alta dar NU MAI VREAU SĂ PLEC!”. Omul a descoperit o lume pe care nu şi-a putut-o imagina înainte de a o vedea cu ochii săi. „Bucureştiul este cea mai subevaluată capitală europeană, e un oraş în care te simţi fericit şi găseşti de toate: omenie, arhitectură rafinată, lux şi, da, şi mizerie pe alocuri, ca peste tot în lume, nici mai multă nici mai puţină.” Se simte atât de bine aici, i-au plăcut mult Braşovul, Iaşiul, Constanţa, Sighişoara, Sinaia. Soţia sa are aceleaşi gânduri. Se gândesc să se stabilească aici. Frumos. Revenind la confraţii din Albion: perfizi, perfizi, dar adevărul unde e? Mă tot gândesc ce îi face să se comporte, de fapt, să mintă astfel. Nu poate fi doar ignoranţă, iar în conspiraţii nu cred. Să fie rămăşiţele unui sindrom imperial sau pur şi simplu rea-voinţă, ură, prostie, şi dacă da, de la ce li se trag? De peste trei decenii, presa britanică se întrece în bălăcăreli şi insulte la adresa României. Aproape toată presa, nu numai tabloidele. Nu am văzut nicăieri asemenea potop de minciuni mai mari şi mai neargumentate. Pentru aceşti „jurnalişti”, nu am decât câteva cuvinte: da, ţara e frumoasă, dar păcat că e vizitată de unii ca ei, care vin, privesc cu ochii mijiţi, pleacă şi scriu năzbâtii. Turistul în cauză este doar unul dintre sutele de turişti britanici care au venit, au văzut şi au rămas. Unii şi-au clădit gospodării şi trăiesc fericiţi într-o lume apusă de mult la ei acasă. Uneori, e bine să crezi doar ce vezi şi auzi cu ochii şi urechile proprii. Da, păcat că e vizitată… (Dragoş CIOCĂZAN)