După mai mulți ani, cred că era pe vremea când Tania Davidică nu era cunoscută în lumea picturii, am scris despre activitatea sa în minunata realitate a artelor vizuale. Timpul a trecut peste noi, cu eleganță, ori lovind în sensibilitatea noastră, cu tot felul de subiecte. Dar pictura sa încântătoare nu se poate uita. Așa se explică faptul că am revenit în universul său impresionant. Pentru a vedea ce mai face, ce mai lucrează, unde mai expune și așa mai departe. Gata, trecem la concret…
Bun găsit din nou! Ce mai faceți? Cum sunteți? Ce mai pictați?
Pentru că sunt o fire practică, foarte rațională, și considerând că mă iau prea în serios, mi-am dat voie, la un moment dat, să pictez. Adică, să fiu așa cum simțeam că ar trebui să fiu: relaxată, zâmbitoare și mânjită de vopsele.
Felicitări din inimă! Frumos spus, nimeni nu a mai rostit aceste cuvinte unul după altul, după câte îmi aduc aminte. Cum a fost 2021 pentru dumneavoastră?
Anul trecut, fiind într-o tabără de pictură inițiată de domnul Laurențiu Popa, am experimentat pictura cu acrilice pe pânză, după ce vreo trei ani am pictat acuarele. Ceea ce am lucrat, eu și alți pictori amatori am expus, împreună cu domnul Popa, la Hotel Pullman București, în cadrul expoziției de grup Popa și discipolii.
Pentru că nu-mi puteam trăda dragostea față de pictura în acuarelă, am participat și la expoziția națională de acuarelă de la Teatrul Național București. Vernisajul a fost organizat prin grija liderului acuareliștilor români, domnul Ovidiu Iovanel, arhitect și acuarelist. Sursa de inspirație au fost poze de pe lacul Dridu, cu un gingaș răsărit trandafiriu și, de asemenea, un apus de soare plin de culoare
Cum este anul 2022?
Anul acesta, prin efortul doamnei Adina Moldova Titrea am expus, la Muzeul Național al Țăranului Român, alte câteva lucrări, în cadrul expoziției Interferențe balcanice, alături de artiști din Grecia, Bulgaria precum și din comunitatea elenă de la noi. Îmi doresc ca prin tablourile mele să aduc puțină culoare și armonie în tumultul vremurilor mult prea tulburi pe care le trăim acum. Cu ceea ce îmi place să fac voi face ca viața să merite trăită, indiferent de conjunctură.
Ce vă doriți acum?
Încă visez la un atelier cu spațiu generos, luminos, în care să pictez până la adânci bătrâneți, poate înconjurată de copii dornici să învețe cum să se scuture de „praful” unei zile pictând viața în culori vesele.
Mulțumim frumos! Vă dorim să vă realizați rapid visul!
Îi urăm pictoriței noastre bucuriile pe care le merită din plin, putere de lucru! Sănătate tuturor și să avem ocazia să ne mai întâlnim cu tablourile semnate Tania Davidică!
Aristotel BUNESCU,
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/