Tandreţe nocturnă la scara blocului

Peisaj urban. Romantic. Lună nebună! Îndrăgostiţi. Obosiţi. La scara blocului. În numele locului! Învinşi… De ură, încă nu sunt cuprinşi! Cine ştie ce aduce Urbanul pe stradă?…Azi, mâine, poate o epavă. Locul miroase, dar nu a tei. Dacă doreşti? Caută ceva mai bun…Cu siguranţă un nebun şi o prinţesă. Acum ţinută în lesă! Mâine subjugată, iar poimâine eliberată: La scara blocului. E zestrea netotului. Apar şi plozi, unii schilozi. Alţii îngrăşaţi. De corcoduşe crăcănaţi. Pentru ei strada este tot universul, dar se schimbă sensul. Acum cresc şi vorbesc. Mâine se porcăiesc. Se înjură, fără ură, dar păstrează ceva din tatăl nebun. Dragostea părinţilor, la doar doi ani distanţă, este scrum. Culegi ce ai semănat! Poate nu ai aflat?! La scara blocului, în limita stocului. Se iubeşte. Se dă viaţă şi apoi se înnebuneşte! Asta cred eu, că-i uneşte. La scara blocului…Viaţa se simte regeşte. Se bea bere la doză, ca într-o firească apoteoză. Tatăl-Zeu, cu accent de derbedeu. Îşi veghează din umbră fiul, care înaintează, şi fosta soţie, care nu cedează! Prinţesa de ieri se metamorfozează. E mama natură! Între două seminţe ia şi ea o gură. De băutură! Peisaj urban. Nu mai au niciun ban. Se ceartă. El nu iartă, luna nebună! Acum fără cunună. Atârnată la scara blocului Au pierdut amândoi. În numele locului!

O noapte lungă de vară. Situaţia este clară. Despărţiţi, dar împietriţi la scara blocului. Îşi petrec ce le-a mai rămas din viaţă. E dimineaţă! Şi soarele a gonit luna nebună… (Ciprian C. VASILESCU)