Tache BRUMĂRESCU – inventatorul aeroplanului cu decolare verticală

Dumitru Brumărescu s-a născut în 1872 la Vălenii de Munte, judeţul Prahova. Cunoscut apropiaţilor drept Tache Brumărescu, a lăsat în urma sa 128 de brevete de invenţii, multe dintre ele excepţionale prin modul de realizare. A fost recunoscut la vremea aceea nu numai ca un inventator prolific, dar şi ca un bun pilot, apreciat la nivel mondial. Pasiunea pentru tehnică a avut-o din copilărie, iar în tinereţe a început să cioplească în lemn şi să-şi vândă produsele. Drept urmare a acestei pasiuni pentru lemn, a înfiinţat şi a condus, în 1903, „prima şcoală din România pentru fabricarea de jucării mecanice din lemn”, iar în 1908 Brumărescu a inventat, construit şi utilizat un dispozitiv mecanic de pirogravură pe suprafeţe curbe. A fost susţinut, apreciat şi încurajat de C.I. Istrati şi chiar de Spiru Haret.

Între 1904 şi 1906 participă la expoziţiile generale ale României, unde obţine medaliile de Argint şi de Aur pentru un aeroplan original, cu decolare verticală, primul avion de acest gen pe care de altfel l-a şi brevetat sub nr. 02218, în noiembrie 1909, la Bucureşti. Aeroplanul său utiliza trei elice (este primul avion de acest gen din lume), dintre care una era propulsivă, iar celelalte două tractive. Macheta avionului său a fost expusă la „Salonul aeronautic de la Paris” din 1910, alături de avionul cu reacţie al lui Henri Coandă. Acest aparat avea profundorul în faţă, elicea în centrul aparatului, iar elicele accesorii erau destinate ridicării aparatului. După expoziţia de la Paris din 1910, Brumărescu hotărăşte să rămână în capitala Franţei pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele, timp în care a obţinut şi brevetul de pilot la Juvissy. Cu banii strânşi în ţară, reuşeşte să-şi cumpere un motor de aviaţie Gnome 50 CP pentru a-şi construi şi experimenta avionul dorit. În 1911 revine în România şi face tot posibilul să-şi încerce şi să-şi perfecţioneze avionul. Merge pe câmpul de la Cotroceni unde reuşeşte să ridice avionul în aer şi parcurge o distanţă de câţiva km. Lipsa de experienţă în pilotaj face ca Brumărescu să piardă controlul avionului care cade şi se avariază în urma contactului cu solul. Accidentul nu a fost unul uşor, dar, din fericire, inventatorul a scăpat cu viaţă. Brumărescu nu a mai reuşit să repare avionul din lipsă de fonduri, iar acesta a fost depozitat în hangarul de baloane al secţiei de aerostaţie Bucureşti-Cotroceni. În 1912, Tache Brumărescu participă la concursul organizat de Guvernul francez „pentru inventarea unui mijloc adecvat şi eficient de salvare a echipajelor submarinelor în caz de accident.” Pentru a putea participa la concurs şi pentru a putea construi noua sa invenţie, Brumărescu vinde motorul Gnome şi reuşeşte astfel să proiecteze un aparat inedit, pe care l-a denumit „Salvator pentru submarine Brumărescu”. Invenţia a fost brevetată în Franţa în septembrie 1911. Era vorba de o „cabină metalică cu pereţi înalţi, complet acoperită, fixată pe puntea superioară a submarinului, care permitea salvarea echipajului în cazul în care un submarin eşua.” Invenţia nu a fost premiată, dar a fost apreciată şi comentată pozitiv de revista „La nature” în numărul din 1913. După Primul Război Mondial, Ministerul Lucrărilor Publice din Franţa a scos la concurs „realizarea unui dispozitiv de tip cuplaj automat pentru vagoanele de cale ferată, care să fie capabil să elimine accidentele care se petreceau în timpul formării garniturilor de tren.” Brumărescu a participat şi el cu o propunere care s-a aflat printre cele 7 selectate de comisie din cele 450 propuse, dar nu a avut nici o şansă, deoarece lada cu dispozitivul-machetă propus a fost uitată în vama portului Marsilia, autorul neavând bani pentru a-şi însoţi şi susţine propunerea în Franţa.

Inventatorul continuă să-şi pună în aplicaţie ideile şi concepe, proiectează şi construieşte o maşină „curăţitoare mecanică pentru bălţi şi capabilă să taie automat stuf.” Prototipul a fost testat pe Lacul Greaca. După aproape o jumătate de secol, ideea şi soluţiile date de Brumărescu au fost preluate şi perfecţionate de cercetătorii de la staţiunea Maliuc, din judeţul Tulcea. Este recunoscut şi pentru aportul său în cercetarea şi realizarea saniei-automobil, diferită de cea concepută de Henri Coandă şi inventată anterior saniei-rachetă construită de Max Valier în 1929. A mai conceput un dispozitiv mecanic pentru topit zăpada de pe străzi, o cutie-agregat de alarmă, o sonerie fără curent electric şi chiar o mapă de birou care se deschide automat la fila dorită.

Dumitru-Tache Brumărescu s-a stins din viaţă în anul 1937 la Bucureşti, lăsând în urma sa peste 150 de invenţii. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; cunoastelumea.ro; inginerie.aero; romaniamagnifica.ro; M. Ştefan, Edmond Nicolau: Scurtă istorie a creaţiei ştiinţifice şi tehnice româneşti, Editura Albatros, Bucureşti 1981