Suntem conştienţi că facem ISTORIE?!

Nu ştiu dacă atunci când citim pagini de cărţi de istorie suntem conştienţi că faptele despre care învăţăm aparţin unor oameni. Ca noi! Faptele acelea măreţe – pozitive sau negative – cred că au părut normale, banale, la momentul săvârşirii lor. Vor fi existat şi atunci oameni care nici măcar nu ştiau că există. Oameni care, dacă rămâneau în viaţă, continuau să trăiască doar adaptându-se, fără prea multe întrebări. Poate de aceea multe fapte istorice au însemnat distrugere, morţi, involuţie.

Noi înşine, românii trăitori acum şi aici, am făcut, facem, asistăm la istorie. Centenarii, nonagenarii, dar şi cei mai tineri, fost-au/fost-am contemporani cu marile evenimente din devenirea României: conflagraţii mondiale, răscoale, revoluţii, regimuri politice, eroi, trădători, minciuni, adevăruri, dominaţii, eliberări, cataclisme… Istorie. Am învăţat ceva? Unii, da. Alţii… Am fost/suntem scenarişti, regizori, actori sau spectatori? De ce depinde ca să avem unul dintre aceste roluri?! În lumea contemporană, măcar la nivel declarativ, putem să ne alegem rolul. Parola este: implicare. Cheia: votul. Pare simplu. Dar nu e, pentru că un gest aşa de simplu are nevoie de înţelegere şi asumare, de încredere.

Trebuie să înţelegem că suntem o rotiţă din angrenajul societăţii şi nu doar „un cap de locuitor” ( şi uneori nici atât!), trebuie să ne asumăm prezentul şi viitorul, pentru noi şi urmaşii noştri, să avem încredere că nu suntem nişte pioni pe o tablă de şah, pe care-i sacrifică nebunii, caii, regine sau regi de conjunctură! Atunci vom juca rolul pe care ni-l dorim. Cu riscuri, evident! Putem greşi, dar nu ne vom reproşa că i-am lăsat pe alţii să ne hotărască viaţa. Cu cât vom fi mai mulţi aceia care gândesc şi decid, cu atât hotărârile vor fi mai corecte. Trebuie să înţelegem că suntem importanţi, că suntem făuritori de istorie. O scriem cu votul nostru. Nu contează pentru cine aplicăm ştampila, dacă facem acest gest din convingere, conştienţi şi nu amăgiţi de un aparent bine efemer, dacă votăm „pentru” şi nu „împotriva” cuiva sau a ceva. Este important să simţim, să vedem dincolo de un om, de un nume, de o formaţiune politică. Să ne proiectăm viitorul, să-l scriem şi să-l aplicăm spre binele nostru şi al generaţiilor viitoare. Nimeni nu trăieşte în locul altcuiva. Binele personal alcătuieşte binele colectiv.

La 26 mai suntem chemaţi să facem istorie. Nu este o lozincă. Istoria, pe care deja am scris-o atunci când ne-am dorit să fim parte integrată a Uniunii Europene, ne obligă să fim consecvenţi, să votăm pentru o evoluţie europeană civilizată, asumată, chiar dacă nu mereu este lină! Şi să fim generaţia care optează pentru o justiţie adevărată, fără compromisuri.(Mioara Vergu-Iordache)