Succese calpe

Mă scuzaţi că nu pot crede că sunt bune rezultatele de la Evaluarea Naţională. Un sfert dintre copii nu au reuşit să obţină nota 5. Citez din comunicatul Ministerului Educaţiei: „Conform datelor obţinute în urma reevaluării lucrărilor contestate, proporţia candidaţilor cu medii mai mari sau egale cu 5 (cinci) este de 76.2% (122.252 de candidaţi), ceea ce înseamnă o creştere a acestui număr faţă de rezultatele iniţiale. A crescut, de asemenea, şi numărul candidaţilor cu media generală de 10: de la 839 la 892 (aproape dublu faţă de anul trecut: 459).” Au obţinut note egale sau peste 5, la Limba şi literatura română, 135.242 de candidaţi (84%), şi la Matematică, 112.721 de candidaţi (70.2%).
Sigur, prin efortul unor cadre didactice competente şi empatice – mi-ar plăcea să cred – majoritare, al familiilor şi al copiilor înşişi, sunt absolvenţi de 10, în sensul bunei pregătiri, chiar dacă „buna pregătire” de azi nu seamănă cu cea de ieri. Nici nu am face vreo comparaţie, dacă buna pregătire de azi chiar ar fi ceea ce conduce copiii, tinerii, spre o viaţă împlinită, fericită în România prosperă, civilizată şi relaxată. Aici intervine rolul diriguitorilor, al celor care au pretins că sunt responsabili de programa şcolară, dar şi de „programa” vieţii româneşti. Suntem însă la nivelul/subnivelul promisiunilor, angajamentelor.
Nici acest procent, 76,2, nu cred că este adevărat, mai ales după declaraţiile recente ale ministrului Educaţiei cu privire la încheierea situaţiei şcolare din acest an, la exigenţa relativă, la „vom face”, vom… Cred că practicăm în continuare „furatul propriei căciuli”. Şi atunci nu are rost să ne mai mirăm de prăpastia uriaşă dintre ceea ce ne dorim şi ceea ce avem. Mi-e teamă că, în timp, nici măcar nu vom mai putea discuta despre prăpastie! Ne vor scădea şi dorinţele. Căci de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!
Acum aşteptăm cu emoţie rezultatele la Bacalaureat. Îmi doresc să fie foarte bune, deşi, mărturisesc, nici în ele nu voi crede! Cum nu cred în niciun „rezultat” declamat în aceste zile!
Tot în aceste zile au loc examenele de finalizare a studiilor de licenţă, de masterat. Baftă şi note mari, tuturor, pe măsura cunoştinţelor acumulate, care să le permită să găsească un loc de muncă potrivit cu calificarea şi pasiunea fiecăruia. Ştiu că nu-i aşa, ştiu că doar puţini vor găsi locul care să le aducă mulţumirea. Nu e vina lor. Societatea noastră nu este predictibilă, noi nu avem un proiect, un plan despre ce dorim să facem în următorii ani, nu ştim de ce calificări, de ce profesii va fi nevoie peste 3, 5, 20 de ani. Şi de aceea conducătorii cheltuie resurse care nu produc beneficii. Şi cred că pentru această crimă ar trebui judecaţi, chiar mai mult decât pentru furtişagurile şi mizeriile cotidiene! Ei, vinovaţii pe care noi i-am pus la cârma ţării, se împăunează cu succese calpe şi ne obligă să ne mândrim şi noi. Trist.
Din fericire, ca popor, am găsit mereu resurse să ne reinventăm, să nu cădem în depresie. Încă facem haz de necaz. În detrimentul nostru, vor spune unii. Da, dar cât încă mai râdem… (Mioara Vergu-Iordache)