Sub semnul crucii

M-am născut în comunism şi am trăit primul deceniu în Epoca de Aur. Sunt multe lucruri care m-au tulburat şi marcat din acea perioadă, dar azi vreau să vorbesc despre cum se face semnul crucii pe stradă. În perioada la care fac referire existau multe restricţii. Unele de neînţeles pentru mine. Nu aveai voie să porţi plete. Miliţia te putea opri, legitima, şi chiar putea să scoată o foarfecă şi să te tundă pe loc. Nu am păţit asta. Slavă cerului! Îmi amintesc, însă, că mama nu mă lăsa să mă închin, când treceam pe lângă o biserică, deşi tot ea îmi spusese mereu să îmi fac semnul crucii, dar nu cu mâna dreaptă, ci cu limba. Vă mai amintiţi obiceiul închinării cu limba? Azi ne putem închina în voie, când trecem pe lângă un lăcaş de cult. Prea puţini mai schiţează gestul fiindcă este voie! Când trec pe lângă o biserică, chiar dacă sunt privit cu suspiciune îmi fac semnul crucii cu mâna dreaptă. Mai mult: îmi descopăr capul dacă este acoperit, dar chiar şi aşa o vecină bigotă s-a găsit să mă admonesteze: Te opreşti din mers, priveşti către turla bisericii şi îţi faci trei cruci mari! (Ciprian C. VASILESCU)