Întâlnire peste ani, între profesor şi student, în opera La Traviata de Giuseppe Verdi
Am avut plăcerea să asist la debutul studentului nostru din anul I, Adrian Dumitru, cu rolul Alfredo din opera La Traviata de Giuseppe Verdi pe scena Operei Române din Bucureşti. Interpretarea vocală a tenorului lirico-spint Adrian Dumitru a fost deosebit de emoţionantă. Am simţit la Adrian Dumitru o îmbogăţire a expresiei, a zonei sale de percepţie şi o siguranţă a registrului acut, potenţată de o paletă diversă de nuanţe. Sunt sigură de viitorul minunat al acestui tenor lirico-spint care, astăzi, ne este student şi de perspectiva grandioasă ce îi va dărui satisfacţii şi roluri pe măsura talentului său. El se mândreşte cu statutul său de actual student şi de viitor absolvent al Universităţii Spiru Haret.
Regia şi mişcarea scenică au aparţinut lui Paul Curran, născut la Glasgow, Scoţia, fost director artistic la Opera Naţională Norvegiană, iar scenografia lui Gary McCann, originar din Irlanda de Nord, în prezent, acesta are proiecte cu Opera din Viena, Opera din Dallas, Opra Naţională Olandeză, Opera din Santa Fe (New Mexico). La pupitrul dirijoral a fost muzicianul român Vlad Conta.
Ca interpretă a rolului Violetta Valéry, acum, în calitate de spectator la opera La Traviata de Giuseppe Verdi, m-am întors în timp şi am derulat această manifestare specific romantică, rememorând muzica, poezia, teatrul, plastica personajului ce alcătuiesc opera romantică şi oferă interpretului neliniştea în faţa evenimentelor, insatisfacţiile, dezamăgirile, nostalgiile, stările conflictuale exteriorizându-se estetic foarte variat.
Acest rol mi-a oferit cele mai diverse posibilităţi interpretative, atât în ţară, cât şi în străinătate. Am realizat acest spectacol al idealurilor romantice în contextul mai multor montări scenografice şi regizorale diverse şi în numeroase distribuţii. Romantismul este un moment de importanţă excepţională prin complexitatea sa, la începutul secolului al XIX-lea, în ambianţa istorico-socială şi culturală, precum şi prin dinamismul ideilor filosofice, reprezentând o treaptă de detaşare faţă de secolul precedent. El reprezintă şi un mod de viaţă al unei estetici cu totul noi în evoluţia artelor, dar mai ales pentru evoluţia ulterioară a umanităţii.
Opera La Traviata de Giuseppe Verdi (1813-1901), melodramă în patru acte, cu libretul de Francesco Maria Piave, după romanul La Dame aus camélias de Alessandre Dumas fiul, a avut premiera în anul 1853, la Veneţia. Face parte din trilogia „tinerei maturităţi” a compozitorului, alături de Rigoletto (1851) şi Trubadurul (1853). Giuseppe Verdi, supranumit şi poet al melodiei romantice, doreşte să depăşească acel prag al compozitorului de arii şi de ansambluri, prin rafinamentul, diferenţierea scriiturii muzicale şi reuşeşte să atingă culmile perfecţiunii în creaţiile sale artistice. (Conf. univ.dr. Georgeta PINGHIRIAC, decanul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane)