Studenţie. Întrebări. Speranţă

Un nou an universitar. Ca fiecare început, cu emoţii. Diferite. Unele sunt emoţiile „bobocilor”, altele ale „veteranilor” din anii terminali. Acestea sunt stările normale. Şi totuşi, şi acest an, asemănător cu anii din urmă, adaugă emoţiilor fireşti neliniştea ce nu scuteşte niciun membru al societăţii: facturile, chiriile, preţurile, căutarea unui loc de muncă, virusurile şi viruşii…
Sunt tineri şi încrezători, chiar dacă (încă) mulţi dintre ei nu prea ştiu ce se va întâmpla la finalul studiilor. Ce va cere atunci piaţa muncii? Se vor descurca. Poate nu cu „merge şi-aşa!”
Am mai întrebat. Mi-ar plăcea să aflu răspunsurile studenţilor, dar şi ale decidenţilor din domeniul învăţământului! Mai trebuie studii superioare? Mai sunt necesare? La ce folosesc? Studiile superioare sunt „generaliste” sau de „nişă”? Înveţi ca „să ai” sau ca „să fii”? Ţi-ai ales specializarea pentru că îţi place sau pentru că trebuie? Ce faci după ce eşti posesor de diplomă de licenţă? Dar de masterat? Unde îţi cauţi şi îţi găseşti loc de muncă? Specializările din timpul şcolarizării au legătură cu piaţa muncii? Este interesat angajatorul de studiile tale? Ce vrea acesta de la tine? Dar tu ce vrei de la el? Este util să vorbeşti şi să scrii corect româneşte? Este util să cunoşti istoria acestui neam, geografia acestui pământ, valorile acestui popor? Cum raportezi poporul român la celelalte popoare? Este cultura generală o poartă spre mai bine, mai mult, mai frumos? IT este un pas spre viitor? Cunoaşterea unei/unor limbă străină/limbi străine merge dincolo de expresii uzuale ce reproduc replici din filme de acţiune? Comportarea civilizată este un avantaj sau un dezavantaj în relaţiile cu ceilalţi, cu angajatorul, cu colegii, cu partenerii? Vrei să fii propriul angajator? Înveţi la facultate cum să devii? Ce aştepţi, de fapt, la finalizarea acestei etape de studiu? Vrei, poţi să faci ceva pentru a îndrepta lucrurile care nu-ţi plac? Eşti dispus să faci sacrificii în favoarea colectivităţii? Vrei să lupţi aici sau să pleci cât mai departe?
Mi-ar plăcea ca fiecare să-şi răspundă la aceste întrebări, la unele dintre ele sau la altele care să aibă legătură cu viaţa lui, nu cu orgoliile părinţilor şi rudelor, nu ca o demonstraţie pentru nu ştiu cine. Mi-ar plăcea ca drumul care începe acum să conducă la fericirea, la bunăstarea, la bucuria de a fi şi de a construi a fiecărui tânăr. Mi-ar plăcea ca tinerii să înveţe lucruri folositoare pentru viitoarea profesie, pentru excelenţă în viaţă, să fie atraşi în reale proiecte de cercetare în domenii teoretice şi practice, să fie îndemnaţi să viseze, să creadă în posibilităţile lor, să lupte pentru a pune în aplicare idei noi, benefice, să-şi descopere bucuria de a învăţa, de a experimenta, de a pune în practică, de a fi independenţi şi responsabili.
Un nou an universitar. Pentru studenţi şi profesori va fi uşor, dacă învăţarea are la bază plăcerea, pasiunea, dorinţa de a fi pregătit şi responsabil. (Mioara VERGU-IORDACHE)