Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de muncă.
Acest domeniu este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de muncă şi are rolul ca, prin măsuri şi mijloace specifice, să prevină eventualele disfuncţii din cadrul sistemului de muncă, astfel încât procesul muncii să se desfăşoare în condiţii de maximă eficienţă.
Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii, integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă menite să le asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.
La nivelul Uniunii Europene, problematica securităţii şi sănătăţii în muncă a constituit şi constituie un domeniu foarte important, cu un impact socioeconomic deosebit, care a făcut obiectul mai multor strategii.
De-a lungul timpului, existenţa la nivel european a unui cadru strategic în domeniu a provocat statele membre să identifice strategii coerente şi măsuri practice pentru promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Astfel, „Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă” a avut ca obiectiv „reducerea continuă, durabilă şi omogenă a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”.
Deşi România nu a avut o strategie la nivel naţional, adoptată printr-un act normativ, fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în acest domeniu au urmărit realizarea obiectivelor strategice europene din domeniul SSM.
Evaluarea ulterioară a strategiei comunitare a confirmat faptul că implementarea acesteia a fost în general eficace şi că principalele sale obiective au fost atinse, contribuind astfel la îmbunătăţirea punerii în aplicare a legislaţiei din domeniul SSM, precum şi la clarificarea reglementărilor Uniunii Europene.
Cu toate acestea, implementarea legislaţiei SSM continuă să creeze dificultăţi, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), care se confruntă cu diverse probleme în ceea ce priveşte respectarea anumitor cerinţe în materie de reglementare. S-a constatat, de asemenea, dezvoltarea insuficientă a unor instrumente de monitorizare şi colectare a datelor statistice.
Evaluarea strategiei pentru perioada 2007-2012 a evidenţiat necesitatea de a trata într-un mod mai eficace impactul anumitor acţiuni preventive asupra operatorilor economici (în special asupra IMM), interacţiunea SSM cu mediul şi cu substanţele chimice, precum şi prevenirea efectivă a bolilor profesionale – în pofida reducerii semnificative a accidentelor de muncă şi a îmbunătăţirii prevenirii, securitatea şi sănătatea în muncă în Uniunea Europeană necesită încă acţiuni suplimentare, motivaţiile fiind următoarele: • în fiecare an, aproximativ 4 000 de angajaţi îşi pierd viaţa în accidente de muncă, iar peste trei milioane de lucrători cad victime unor accidente grave la locul de muncă, care implică o absenţă de peste trei zile de la locul de muncă. • 24,2% dintre angajaţi consideră că le sunt ameninţate securitatea şi sănătatea din cauza muncii prestate, iar 25% declară că activitatea lor profesională are un efect negativ asupra sănătăţii. • Pe lângă afectarea vieţii lucrătorilor, costurile directe şi indirecte generate de concediile medicale sunt estimate la 3,2% din produsul intern brut al Uniunii Europene (28 state membre). • Costurile aferente asigurărilor sociale care pot fi atribuite bolilor profesionale sau accidentelor de muncă sunt, de asemenea, inacceptabil de ridicate.
Mai mult ca oricând, securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un obiectiv al politicilor sociale europene important şi provocator.
Astăzi au loc cu rapiditate schimbări semnificative pe piaţa muncii, cum ar fi: nivelul ridicat de şomaj, îmbătrânirea forţei de muncă, diversificarea formelor de angajare. Acestea măresc insecuritatea locurilor de muncă şi a veniturilor şi cresc nivelul de stres al lucrătorilor.
În acelaşi timp, trebuie avut în vedere că se dezvoltă noi ramuri industriale şi noi activităţi specifice, cum ar fi: „locurile de muncă verzi”, utilizarea bioenergiei sau aplicarea unor tehnologii noi, domenii cu dezvoltare rapidă în Europa. Forţa de muncă angajată sau care se va angaja în aceste sectoare emergente trebuie să beneficieze de instruire şi de informaţii adecvate riscurilor profesionale pe care activitatea respectivă le presupune.
În aceste condiţii, apare ca fiind prioritară îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi, în acest sens, este esenţială mobilizarea tuturor actorilor prevenirii pentru ca, prin acţiuni comune, să crească nivelul de securitate şi protecţie a sănătăţii lucrătorilor la locurile de muncă.
În procesul de elaborare şi adoptare a „Cadrului strategic european privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă 2014-2020”, Comisia Europeană a ţinut cont de mai multe contribuţii, toate în favoarea lansării unei iniţiative politice strategice, în special de cele primite de la Parlamentul European, de la Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă şi de la Comitetul inspectorilor de muncă principali.
Comunicarea Comisiei stabileşte principalele obiective strategice şi o serie de acţiuni de promovare a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, bazată pe identificarea problemelor restante şi a principalelor provocări.
Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 reprezintă o posibilitate de realizare a unui mediu de muncă sigur şi sănătos şi instrumentul-cadru prin care se asigură corelarea cu direcţiile strategice ale Uniunii Europene privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Asigurarea locurilor de muncă sigure şi sănătoase, menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a lucrătorilor, precum şi atingerea şi susţinerea dezideratului de stare de bine la locul de muncă reprezintă principala preocupare pe termen mediu şi lung a structurilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vederea funcţionării şi dezvoltării durabile din punct de vedere economic şi social a României.
Totodată, la elaborarea şi implementarea Strategiei naţionale privind securitatea şi sănătatea în muncă 2018-2020 trebuie avută în vedere şi convergenţa cu un alt document important al Comisiei Europene, respectiv Pilonul european pentru drepturi sociale, document ce ia în considerare dinamica schimbărilor la nivel european, inclusiv modificările recente privind piaţa muncii, în scopul construcţiei unei Europe mai echitabile şi consolidării dimensiunii sociale a acesteia. Acesta vizează consolidarea drepturilor sociale pentru cetăţenii Uniunii Europene şi include 20 de principii de bază grupate în trei capitole. Documentul reiterează necesitatea asigurării unor condiţii de muncă decente pentru cetăţenii Uniunii Europene şi, în consecinţă, dezvoltarea şi optimizarea aspectelor privind sănătatea şi securitatea în muncă. Astfel, „lucrătorii au dreptul la un înalt nivel de protecţie a sănătăţii şi securităţii lor la locul de muncă”. Acest principiu este statuat în document în contextul mai larg al unor aspecte esenţiale, cum ar fi educaţia şi instruirea pe tot parcursul vieţii, echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, egalitatea de gen, salarizarea echitabilă, stimularea dialogului social şi a implicării lucrătorilor, principii sinergice cu care formează un ansamblu unitar.
Prin cele 20 de principii pe care le statuează şi accentul pus pe consolidarea unei Europe sociale, Pilonul european pentru drepturi sociale va avea un impact major pe termen mediu şi lung privind redefinirea Uniunii Europene şi, în consecinţă, poziţionarea statelor membre în raport cu aceste cerinţe, context în care aspectele legate de dreptul la un mediu de muncă sigur, sănătos şi adaptat nevoilor lucrătorilor ocupă şi vor ocupa în continuare un loc crucial.
Strategia naţională a României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă 2018-2020 stabileşte obiectivele generale şi specifice la nivel naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pe termen scurt şi mediu şi este elaborată în concordanţă cu necesităţile identificate în contextul dezvoltării ţării, precum şi cu obiectivele cadrului strategic comunitar.
Scopul „Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020” este de a continua acţiunile specifice stabilite la nivel naţional, ţinând cont de cele 3 provocări principale stabilite la nivelul Uniunii Europene, cât şi de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Astfel, pe plan naţional strategia urmăreşte: • prevenirea riscurilor şi promovarea unor condiţii mai sigure şi mai sănătoase la locul de muncă; • menţinerea unei bune stări de sănătate a lucrătorilor; • prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale şi promovarea sănătăţii angajaţilor pe parcursul întregii vieţi profesionale.
Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 urmăreşte să stabilească, pe baza consensului tuturor părţilor implicate, cadrul comun al acţiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce se desfăşoară în perioada 2018-2020 de către toate autorităţile competente, instituţiile cu atribuţii în domeniu şi partenerii sociali. Această strategie reprezintă un instrument destinat armonizării eforturilor pentru realizarea obiectivelor propuse: a) colaborarea; b) responsabilitatea; c) coerenţa.
Obiectivele generale ale Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020: • o mai bună implementare a legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, în special în microîntreprinderi şi în IMM-uri; • îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cu prioritate a celor din activităţile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de acţiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale; • stimularea acţiunilor comune cu partenerii sociali, prin conştientizarea şi implicarea acestora în gestionarea aspectelor de securitate şi sănătate în muncă şi materializarea unui dialog social eficient; • gestionarea adecvată a problematicii lucrătorilor vârstnici în contextul fenomenului general de îmbătrânire a populaţiei, respectiv a forţei de muncă active.
Beneficiarii Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020: •  Angajatorul – definit potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, ca fiind persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii; • Lucrătorul – definit, potrivit Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, ca fiind persoana angajată de către un angajator, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.
Cadrul legislativ al domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă a fost construit urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de securitate şi sănătate în muncă. Pornind de la dreptul, garantat constituţional, la securitate şi sănătate în muncă, domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, şi, parţial, de legislaţia privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi de legislaţia privind statutul medicului de medicina muncii.
Cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată indispensabilă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, descrierea situaţiilor de expunere, identificarea cauzelor şi efectelor şi pentru conceperea de soluţii preventive şi tehnologii inovatoare. Cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă furnizează argumentele şi dovezile pe care trebuie să se fondeze deciziile politice.
Prin noul Cadru strategic european privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru perioada 2014-2020, cercetarea ştiinţifică în domeniul SSM, atât cea fundamentală, cât şi cea aplicativă, este principalul motor pentru studiul riscurilor profesionale în vederea stabilirii măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, promovării de noi instrumente de prevenire şi de facilitare a generării şi colectării de noi informaţii privind expunerea la factori de risc şi exemple de bune practici, care să vină în sprijinul lucrătorilor.
Evoluţia tehnologiilor, apariţia de produse noi şi comercializarea unor noi tipuri de substanţe chimice fac necesare colectarea şi evaluarea de probe ştiinţifice solide, pentru a identifica modalităţile de combatere a riscurilor noi şi emergente.
De asemenea, riscurile care afectează anumite grupuri de vârstă, lucrătorii cu dizabilităţi şi femeile gravide, lehuze sau femeile care alăptează merită o atenţie deosebită şi impun măsuri specifice, la care cercetarea ştiinţifică în domeniul SSM îşi poate aduce contribuţia.
Evaluarea riscurilor noi şi emergente, bazată pe probe ştiinţifice, precum şi diseminarea rezultatelor acesteia reprezintă elemente esenţiale ale evaluării ex-post a legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul SSM.
Metode, modele şi indicatori de evaluare care să reflecte cât mai bine contribuţia SSM la performanţa globală a întreprinderilor sunt necesare pentru a motiva şi ghida eforturile de prevenire. Sunt necesare şi studii pentru propunerea de mijloace adecvate şi actualizate de diseminare a informaţiilor privind riscurile, pentru conştientizarea acestora şi implicarea lucrătorilor în prevenirea lor.
Educaţia joacă un rol important în dezvoltarea cunoştinţelor/competenţelor în domeniul igienei, sănătăţii şi integrităţii corporale, pentru cei integraţi în sistemul de educaţie/învăţământ din România. Sistemul de învăţământ, cu cele două mari componente, respectiv educaţia/formarea profesională şi cercetarea, are menirea de a contribui prin elementele cuprinse în ariile curriculare la informarea, conştientizarea şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorilor sau a viitorilor lucrători, iar prin programele de cercetare contribuie la dezvoltarea politicilor şi instrumentelor de prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor celor care desfăşoară activităţi lucrative.
Acţiunile din domeniul sănătăţii publice – medicina muncii propuse în Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 se corelează cu o serie de acţiuni din Strategia naţională de sănătate 2014-2020 şi din Planul de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei naţionale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.028/2014.

Concluzii
Deşi există numeroase aspecte pozitive în ceea ce priveşte cadrul legislativ, acţiunile desfăşurate de către autorităţi, precum şi schimbarea atitudinii angajatorilor şi a lucrătorilor, totuşi sunt necesare acţiuni concertate, atât ale instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu, cât şi ale angajatorilor şi lucrătorilor, în scopul asigurării unui mediu de muncă sigur şi sănătos.
În decursul implementării legislaţiei şi al schimbărilor de pe piaţa muncii, la nivelul autorităţilor şi al angajatorilor au fost sesizate unele dificultăţi.
Subdiagnosticarea şi subraportarea bolilor profesionale în România se reflectă în numărul mic de boli profesionale declarate.
În contextul schimbărilor demografice, în care se remarcă îmbătrânirea populaţiei şi prelungirea perioadei de activitate profesională a forţei de muncă, apar riscuri şi provocări noi, care impun o atenţie sporită pentru lucrătorii cu vârste cuprinse între 55 şi 65 de ani. (Expert media Florin FĂINIŞI)