Stimate domnule ministru,

Aflaţi despre mine, deşi cred că nu sunt singura, că sunt tristă pentru rezultatele obţinute de elevi la Evaluarea Naţională şi la Bacalaureat. Sigur, înainte de rezolvarea contestaţiilor. Dar şi un număr mare de contestaţii şi modificarea notelor va fi un nou prilej de tristețe.

Mi s-a părut că şi dumneavoastră sunteţi trist. Ceea ce mă întristează şi mai tare, pentru că dumneavoastră nu aveţi dreptul să fiţi trist. Dumneavoastră trebuie să luaţi măsuri pentru a fi toţi fericiţi.

Domnule ministru, când nu eraţi ministru, eraţi părintele unui copil de gimnaziu, v-am auzit că eraţi nemulţumit de un test la matematică; ziceaţi că nici dumneavoastră nu aţi reuşit să rezolvaţi problema. Vorbeaţi de o inadecvare, de dificultăţi inutile în programă. Şi eu am crezut că atunci când aţi ajuns ministru veţi lua măsurile pentru ca să ieşim odată din mlaştina în care se bălăceşte învăţământul românesc. Cred că vă urmăreşte ghinionul! Pandemia, crizele de tot felul în lume, inclusiv politice, la noi… Glumesc!

Ministerul Educaţiei şi-a schimbat numele şi conducătorii în ultimii 30 de ani. Şi s-au făcut permanente experimente în urma cărora a rezultat o prăpastie între necesităţi şi posibilităţi. Altfel?! S-au cheltuit şi nişte bani, mulţi, pe diverse programe „în pantă”, alunecoase. Încercând să stăpânim computerul, am ignorat abacul. Se vede treaba că s-a greşit. „S-a greşit” pentru că nu ştiu să pun degetul sau să indic vinovatul. Dumneavoastră sigur ştiţi! Vă aştept să spuneţi adevărul, cu orice risc! Puteţi intra în istorie.

Dumneavoastră, domnule ministru, sunteţi o personalitate recunoscută la nivel internaţional, aveţi funcţii care vă recomandă. Nu aveţi nevoie „să faceţi frumos” ca să rămâneţi ministru. Nu aveţi voie să acceptaţi sume mici pentru învăţământ! Puţin daţi, puţin primim! Redaţi demnitatea cadrelor didactice, asiguraţi-le un trai decent şi apoi pretindeţi-le rezultate! Nu mai lăsaţi părinţi, bunici, alte neamuri, alte profesii să se amestece peste activitatea didactică! Coordonaţi şi urmăriţi cu exigenţă pregătirea pedagogică a cadrelor didactice! Nu-i mai încărcaţi cu completarea unor situaţii inutile! Singura sarcină a omului de la catedră este să ne educe copiii! Aveţi încredere în capacitatea lor de a fi adevăraţi educatori. Asiguraţi-le asemenea condiţii încât şefii de promoţie să se bată pentru a obţine un loc la catedră! Impuneţi exigenţa, colaboraţi cu piaţa muncii pentru a distribui locuri de studii la stat.

Stimate domnule ministru, nu notele mă supără pe mine, ci faptul că şi Limba română piere, se duce-n uitare şi, odată cu ea, educaţia.  Comunicăm, dar nu mai ştim să vorbim! (Mioara VERGU-IORDACHE)