Muzeele din întreaga lume sunt pline de sculpturi din marmură de un alb imaculat. Mult timp s-a presupus că acesta era standardul estetic al artiştilor greci şi romani. Însă nu cumva manualele de istorie a artei – şi poate chiar şi ochii – s-au înşelat?
După ani de cercetări, arheologii au stabilit că, de fapt, statuile greceşti şi romane erau sculptate în marmură albă, dar pictate în culori vii şi strălucitoare. Mark Abbe, profesor de artă antică la Universitatea din Georgia (SUA), spune că mitul sculpturilor antice de culoare albă este „o minciună care ne este foarte dragă”. Potrivit acestuia, ideea că grecii şi romanii detestau culorile este „cea mai comună idee greşită despre estetica artei occidentale.” De fapt, după cum a descoperit arheologul Vinzenz Brinkmann în anii ’80, când a observat mici puncte de culoare pe sculpturile greceşti, marmura albă era acoperită cu vopsea colorată! Celebra statuie a lui Venus era colorată: Venus avea pielea roz, buzele roşii şi ochii coloraţi.
Un grup de specialişti a creat Zeii în culori, o expoziţie itinerantă care a ajuns în Germania, Spania, Turcia, Mexic şi SUA, adunând peste două milioane de vizitatori. Cu ajutorul unor replici din ghips şi după îndelungi cercetări, experţii au reuşit să recreeze aspectul iniţial al statuilor din Antichitate. Replicile din ghips au fost pictate în nuanţe cât mai apropiate de cele originale. Studiind rămăşiţele microscopice de pigmenţi, experţii au reuşit să identifice culorile folosite iniţial de artiştii antici. Într-o primă fază, statuile au fost studiate cu ochiul liber. Apoi, cu ajutorul lămpilor cu lumină ultravioletă, au fost observate detaliile. Rezultatul a fost suprapunerea uimitoare a două realităţi: ceea ce credeam noi că a fost cândva şi ceea ce ne spune ştiinţa că a fost cu adevărat. Pigmenţii folosiţi în Antichitate nu au îmbătrânit la fel: ocrul s-a estompat repede, în timp ce roşul şi albastrul au rezistat timp de secole. În procesul de reconstrucţie, experţii au aplicat doar culori pe care le-au identificat clar în timpul investigaţiilor. Secţiunile a căror culoare iniţială nu a putut fi determinată au rămas albe sau de culoarea bronzului, deoarece să pare că şi unele statui antice de bronz erau pictate.
În 1972, două statui de bronz scoase din mare în largul coastei Calabriei, Italia, au dezvăluit detalii extraordinare: ochii lor au fost făcuţi din pietre de diferite culori; gurile au fost turnate din cupru, iar dinţii războinicului A din argint. Analizând reziduurile de sulf, Brinkmann şi echipa lui au putut să emită ipoteze despre pielea şi părul bronzului original. Ei au folosit modelarea 3D pentru a crea matriţe şi apoi le-au turnat în bronz.
Arheologul şi istoricul de artă italian Ranuccio Bianchi Bandinelli (1900-1975) a propus, în anul 1972, o reconstituire pe un mulaj de ipsos în mărime naturală, cu ajutorul unui pictor, a culorilor iniţiale probabile ale scenei XXXII de pe Columna lui Traian: Asaltul dacilor împotriva unei fortăreţe romane. (Metoda fluorescenţei razelor X a demonstrat că întreaga Columnă a lui Traian a fost pictată.) Imaginea colorată a scenei a fost expusă în cadrul Bienalei Academiei de Artă din Veneţia din anul 1986, într-o expoziţie tematică purtând titlul Arte e Scienza, constituind unul dintre elementele de mare interes ale ediţiei.
…Noi avem astăzi desenele colorate ale Columnei lui Traian create de către Radu Oltean. Dar ne-ar plăcea să ştim şi cum arătau pictate celelalte monumente pe care apar dacii, respectiv, Monumentul de la Adamclisi şi Arcul de triumf al lui Galeriu din Salonic. (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; cunoastelumea.ro; laroseraiedesplans.com