Ştiaţi că misteriosul vas cu inscripţia Decebalus per Scorilo a fost reconstituit 3D ?

Anul 1954 avea să aducă cu sine unele descoperiri importante pentru istoria noastră antică. Astfel, cercetările sistematice conduse de Constantin Daicoviciu pe platoul cu şase terase din aşezarea civilă de la Vest de Sarmizegetusa Regia, au condus la descoperirea de către arheologul I.H. Crişan a unui fragment ceramic cu ştampila DECEBALVS şi un al doilea, cu ştampila PER SCORILO (tradus ca posibil Decebalus fiul lui Scorillo). Vasul care poartă această inscripţie este unul cu totul ieşit din comun. Avea forma unei pâlnii (crater) şi a fost lucrat la roată din lut roşiatic. Dimensiunile sale (raportate la forma ciudată a vasului) sunt impresionante: înălţimea 75 cm, diametrul gurii 125 cm, iar cel al fundului de doar 6 cm (cifrele variază puţin de la un autor la altul). Buza îngroşată a fost străpunsă de patru perforaţii, situate faţă în faţă două câte două, care sugerează, spun specialiştii, că vasul era suspendat. Vasul cu inscripţie a fost găsit în aşezarea civilă a Sarmizegetusei Regia, primele fragmente fiind recuperate în 1803, restul în 1954 şi 1955. Acesta datează cu certitudine de la sfârşitul sec. I d.Hr., undeva în vremea marelui rege Decebal.

Reconstituirea 3D poate aduce noi elemente în studiul rolului acestui vas considerat a fi de ritual. Un vas conic de ceramică asemănător, dar de mai mici dimensiuni, a mai fost descoperit în aşezarea geto-dacă de la Popeşti (cetatea Argedava sau Sargedava) din judeţul Giurgiu. De asemenea, în componenţa Tezaurului geto-dac de la Sâncrăieni (jud. Harghita) unele cupe din argint sunt de tip „crater”. Prin forma sa, asemănătoare cu forma rhytonurilor geto-daco-trace, ce nu puteau să fie aşezate pe un plan drept (ca şi amforele), ci folosite în cadrul unor ritualuri pentru libaţii, stropiri, sau doar fixate într-un suport, el îşi dovedeşte unicitatea. Nevoia de suport vine din explicitarea faptului că această lume, fără prezenţa zeului creator, nu poate exista, nu poate sta în picioare, aşa cum zeul „îmbrăţişează” lumea noastră pătrată (pe modelul statuilor tip „menhir”), sau cum apare Scaunul de Judecată sau Scaunul lui Dumnezeu pe marginea Sfântului Altar din bisericile noastre ortodoxe. El mai poate reprezenta instabilitatea lumii noastre materiale, ce se poate răsturna foarte uşor (potopul, valul cel mare ce poate spăla planeta). Posibil adăpostit în construcţia rotundă în care a fost descoperit, vasul era scos în cadrul unor sărbători şi folosit ca vas de amestec al unor lichide din care se putea bea sau se putea boteza, stropi. De asemenea, vasul putea fi folosit ca o candelă cu un fitil plutitor. Numai după cercetarea microscopică a peliculei de la suprafaţa fragmentelor originale vom putea afla la ce era folosit acest unic vas de asemenea dimensiuni. Reconstituirea sa 3D aduce noi interpretări legate de modul în care era folosit acest vas şi care era rolul său în anumite ritualuri. (Surse: dacians.romaniadevis.ro; b1.ro; adevarul.ro; dacica.ro) (George V. Grigore)