Statistica, dincolo de procente

Aflăm, din ultimul recensământ, că, în chiar condiţiile apariţiei învăţământului superior privat, numărul absolvenţilor de studii de licenţă, master, doctorat continuă să ne situeze, procentual, pe ultimele locuri din Europa. Cantitativ, pentru că, din punct de vedere calitativ, discuţia este şi mai „interesantă”.
De fapt, pentru ce se investeşte, de la bugetul de stat şi din buzunare private, în educaţie? Simplu, răspunsul ar fi „pentru a-i găsi pe absolvenţi pe piaţa muncii, în locuri conforme cu pregătirea lor de specialitate”. Ce se întâmplă? În multe cazuri, mulţi tineri sunt supracalificaţi pentru necesităţile funcţiei ocupate. Ceea ce dovedeşte incapacitatea armonizării cererii cu oferta. Pregătim în continuare forţă de muncă pentru străinătate, ceea ce înseamnă o cheltuială ineficientă pentru bugetul României, pentru că nu există un proiect de ţară asumat, nu ştim încotro se îndreaptă societatea românească, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Nu am văzut vreo previziune, pentru peste cinci sau zece ani, asupra necesarului de economişti, jurişti, profesori, ingineri, medici, informaticieni etc în funcţie de care să se facă planurile de şcolarizare în învăţământul superior, vreo previziune pentru numărul de tehnicieni, constructori, electricieni, tâmplari, instalatori etc pentru stabilirea numărului de locuri în învăţământul preuniversitar industrial, tehnic… Timid, pe plan local, au apărut societăţile economice, comerciale, care colaborează cu liceele locale pentru pregătirea şi recrutarea forţei de muncă necesare, învăţământul dual.
În cele mai multe cazuri, absolvenţii, cu rare excepţii, aleargă după un loc de muncă în ţară, ceea ce s-a dovedit, de multe ori, fără nicio legătură cu studiile efectuate. Cei mai bine pregătiţi, cu mare încredere în ei, caută în afara graniţelor. Şi găsesc, chiar dacă, ni se comunică, nivelul calificării lor nu este cel pretins. Adică, ni se atrage atenţia asupra componenţei planurilor şcolare inadecvate prezentului.
Se cheltuiesc mulţi bani fără a avea eficienţa dorită. Se continuă inutil gâlceava între educatori şi elevi/studenţi, fiecare reproşând celuilalt inadecvarea, mediocritatea, utilitatea cunoştinţelor dobândite. După trei decenii de libertate, încă suntem în căutarea răspunsului
despre necesitatea diplomei, despre ce înseamnă, de fapt, studii superioare: pregătirea unor experţi sau a unor meseriaşi?
Ar fi interesant să aflăm unde se află absolvenţii de studii superioare din România. Ce lucrează ei?
78,1 la sută este gradul de inserţie pe piaţa muncii a absolvenţilor Universităţii Spiru Haret. (Mioara VERGU-IORDACHE)